Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetatea Fetei | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Cetate; Necropolă;
Cod RAN:
| 161277.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Slava Cercheză
Localitate:
Slava Rusă
Punct:
Cetatea Fetei
Toponim:
(L)Ibida
Localizare:
| 161277.01 |
Lista Ilustrațiilor - 9
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Soficaru | Andrei | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Doboş | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Aparaschivei | Dan | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Chiriac | Costel | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Munteanu | Lucian | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Rubel | Alexander | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Iacob | Mihaela | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Marcu | Liliana | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mocanu | Marian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Nuţu | George | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Paraschiv | Eugen Dorel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Czarnocka | Marta | participant | Nicolaus Copernicus University, Toruń, Poland |
| Mazurek | Artur | participant | Nicolaus Copernicus University, Toruń, Poland |
| Pîrnău | Radu | participant | Oficiul pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Iaşi |
| Boţan | Sever-Petru | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Honcu | Ştefan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Mârzan | Andreea | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Midvichi | Natalia | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Mihăilescu-Bîrliba | Lucreţiu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Părpăuţă | Andra | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Piftor | Valentin | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Pricop | Loredana | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Stanc | Simina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi - FB |
| Neagu | Alina | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Cercetarea s-a desfăşurat pe mai multe sectoare, în perioada ianuarie – septembrie 2008. Finanţarea a fost asigurată de MCC (30000 lei), Römisch Germanische Kommission Frankfurt am Main (2000 euro), Rotary Club Iaşi, Colegiul din Løgstør (Danemarca) etc.
Sectorul Curtina G – Turul 8
Dorel Paraschiv, Costel Chiriac, Marian Mocanu, Sever Boţan
S I. La curăţenie, în profilul de V al secţiunii, au apărut mai multe monede romane, între care remarcăm şapte denari, in acelaşi context cu cei din campaniile anterioare. Acestora li se adaugă alţi doi, descoperiţi pe nivelul actual de călcare, pe martorul dintre S I şi S III, ajunşi aici în urma unor intervenţii contemporane. Piesele identificate până în prezent se datează între anul 105 a.Chr. şi domnia lui Vespasianus.
S IV. În campania 2008 cercetările din această secţiune s-au concentrate asupra zonei situată la N de “zidul avansat” denumit în rapoartele anterioare “bastion”. Săpătura s-a oprit pe un nivel de refacere al acestuia, datat, cel mai devreme, în a doua jumătate a secolului al IV-lea.
S II. S-au continuat şi s-au extins cercetările în sondajele 1 şi 2 şi a fost deschis un nou sondaj, 3.
Sondajul 1 este orientat N – S aproximativ, fiind aproximativ perpendicular pe „zidul avansat”, Acesta are dimensiunile de 4 x 1,5 m. Săpătura a ajuns până la steril, fiind identificate 5 niveluri. Primul nivel, anterior cetăţii, se găseşte la adâncimea de – 3,80 m şi constă într-un strat de pământ cenuşos, foarte compact, cu grosimea de 0,25 m, având în componenţă pigmenţi de arsură şi resturi de chirpic. În profilul estic, la aproximativ 1,5 m N faţa de zidul avansat, de pe acest nivel porneşte o groapă cu diametrul 0,75 m şi adâncimea de 0,40 m. Materialul ceramic de pe nivel se datează în secolele II – III p. Chr. (amforă Zeest 84-85, bol Hayes III – Çandarli etc.). Nivelul 2 corespunde primului nivel constructiv al cetăţii, se găseşte la adâncimea de – 3,30 m, fiind constituit dintr-un pat de mortar şi pietre de mici dimensiuni. Este nivelul de la care porneşte groapa de fundaţie. Pe nivel se găseşte un strat compact de cenuşă cu grosimea de 0,20 m. Nivelul se datează la începutul epocii romano-bizantine. Nivelul 3 corespunde unui moment de reparaţie, se găseşte la adâncimea de –2,75 m, este format din pietre de mici dimensiuni şi mortar, grosimea nivelului fiind de 0,10 – 0,20 m. Acest nivel se datează, cel mai devreme după a doua jumătate a secolului al IV-lea. Nivelul 4 corespunde unui alt moment de reparaţie (Anastasius sau Iustinian), se găseşte la adâncimea de – 2,55 m, fiind alcătuit, de asemenea, din pietre de mici dimensiuni şi mortar. Spre „zidul avansat”, de la acest nivel porneşte o groapă ce se adânceşte până deasupra nivelului 2 (perforează nivelul 3). Groapa are diametrul de 0,60 m şi adâncimea de 0,90 m. Nivelul 5 (ultimul nivel) apare la adâncimea de 1,50 m şi constituie nivelul de demantelare antic.
Sondajul 2 este orientat aproximativ N – S, fiind perpendicular pe zidul de incintă şi amplasat la joncţiunea laturii de V a T 8 cu Curtina G. Dimensiunile sondajului sunt de 1,5 x 3 m, Săpătura s-a efectuat până la steril. În acest sondaj au fost identificate 6 niveluri. Nivelul 1, anterior cetăţii, este format dintr-un strat de pământ galben, compact, cu grosimea de 0,05 – 0,10 m şi se găseşte la adâncimea de – 3,90 m. (în acest punct adâncimea este raportată faţă de coama zidului de incintă). Nivelul a fost datat pe baza unei monede emise în prima jumătate a secolului I p. Chr. şi a materialului ceramic (ceramică getică – un picior de cupă lucrat la roată şi datat în secolele I a. Chr. – I p. Chr. şi o amforă fragmentară Zeest 64). Nivelul 2 (?) constă într-o lentilă de pământ galben, compact, cu grosimea de 0,05 m. Nivelul apare pe o lungime de 1,10 m., în partea nordică a sondajului, iar adâncimea la care se găseşte acesta este de – 3,60 m. Nivelul 3 este format dintr-un strat de pământ galben, cu pigmenţi de arsură şi fragmente ceramice specifice secolelor II – III p. Chr. (în special amfore Zeest 84-85). Adâncimea la care se găseşte acest nivel este de – 3,20 m., iar grosimea lui e de 0,10 m. Nivelul 4 corespunde momentului construcţiei cetăţii şi este format dintr-un strat de mortar şi pietre de mici dimensiuni. Adâncimea la care se găseşte este de – 2,90 m., iar grosimea maximă (în zona zidului de incintă) este de 0,60 m. Pe acest nivel, în partea nordică a sondajului se află un strat compact de arsură surprins pe o lungime de 1,40 m, cu grosimea de 0,15 m. Nivelul 5 se găseşte la adâncimea de – 2,50 m, grosimea lui fiind de 0,20 m şi este constituit dintr-un strat de pământ galben cu tegulae şi pietre de mici dimensiuni (nivelare după o distrugere produsă în a doua jumătate a sec. IV). Nivelul 6 corespunde unui moment de reparaţie a cetăţii (corespunde plintei târzii a T 8), apare la adâncimea de –2,30 m şi are grosimea de 0,30 m. În campania 2008 a fost deschis un nou sondaj, sondajul 3, cu scopul de a cerceta porţiunea cuprinsă între frontul T 8 şi „zidul avansat” şi pentru a ne edifica asupra relaţiei cronologice dintre cele doua construcţii. Dimensiunile sondajului sunt de 2 x 0,60 m. La –0,80 m. faţă de plinta superioară a T 8 am surprins zidul continuu ce face legătura între T 8 şi „zidul avansat”. La aceeaşi adâncime, în profilul de V este vizibil un strat de arsură, sub acest strat de arsură aflându-se un nivel de dărâmătură. Distanţa între frontul T 8 şi „zidul avansat” este de 0,35 m la nivelul fundaţiei şi de 0,55 m la nivelul elevaţiei. În aceste condiţii putem afirma că „zidul avansat” a fost frontul nordic al T 8 în faza timpurie a acestuia.
S III. În această secţiune, am trasat un sondaj cu dimensiunile de 8 x 2 m, orientat N – S, aproximativ perpendicular pe zidul de incintă (curtina G) cu scopul de a epuiza nivelurile arheologice şi de a ajunge la baza fundaţiei zidului de incintă. În campaniile precedente cercetarea s-a oprit pe un nivel roman timpuriu (sec. II p.Chr.), nivel căruia îi aparţine edificiul descoperit în S I în anul 2001 şi S III. Edificiul a fost demantelat în momentul în care zona a fost nivelată pentru a fi construită incinta cetăţii. La baza fundaţiei zidului de incintă am găsit tegullae fragmentare şi blochete de piatră provenite de la edificiul roman timpuriu. Înălţimea totală pe care se păstrează zidul de incintă (de la baza fundaţiei până la coama zidului) este de 4,50 m, fundaţia având înălţimea de 1,50 m, fiind construită din blocuri de calcar nefasonate de dimensiuni medii, amestecate cu mortar de culoare albă. De asemenea, la 4,50 m N faţă de incintă am descoperit negativul unui zid, orientat aproximativ E – V, zid ce a aparţinut edificiului roman timpuriu.
Sectorul Turnul 10
Lucreţiu Mihailescu-Bîrliba, Alexander Rubel, Alina Neagu, Valentin Piftor, Marta Czarnocka, Artur Mazurek, Stefan Honcu, Andra Părpăuţă, Loredana Pricop, Andreea Mârzan
Cercetările din Turnul 10, turn în formă de U, au continuat în 2008 prin extinderea secţiunii, cu o suprafaţă de 12 x 3 m, spre S (S2). A fost descoperită intrarea în turn, precum şi incinta. Dimensiunile interioare ale turnului sunt de cca. 15 x 3 m. În profilul de vest, apar 5 asize din cărămizi, care ar fi putut constitui parte dintr-o boltă de la intrarea în turn. În colţul de SE al turnului, la adâncimea de 2,35 m, a fost descoperit scheletul unui nou-născut (maximum 1 – 2 luni).
Săpătura a continuat şi în partea de N, în exteriorul turnului, până la pământul steril (S 1). La adâncimea de 4,23 m se observă baza fundaţiei turnului. Monedele, care datorită stării de conservare nu au putut fi determinate cu precizie, indică totuşi o datare în secolul al IV-lea (o monedă databilă în mod cert a sec. IV a fost găsită în mortarul plintei). Alături de fragmente ceramice şi obiecte minore, au fost descoperite oseminte umane, ce nu se găsesc în conexiune anatomică. La cca. 9,60 – 10,45 m N de turn, s-au descoperit cele mai multe fragmente osoase. La o adâncime cuprinsă între 2,83 m 3,25 m de la punctul 0 (aproape de nivelul actual de călcare), au fost găsite femure, fragmente de bazin, de braţ, de craniu, maxilare, şi vertebre aparţinând mai multor indivizi. Contextul este extrem de dernajat, pentru că această zonă a fost afectată, până în 2001, culturilor agricole.
Profilul extramuros se compune dintr-o groapă de fundaţie, o gropă de umplutură, un nivel subţire de pământ galben, o lentilă de pământ cenuşiu, un nivel mai gros (cca. 0,40 m) de pământ galben tasat, un strat de pământ cenuşiu şi un un nivel foarte gros de dărâmătură (din turn).
Profilul intra-muros se compune din două niveluri reprezentate de podele din lut galben-cărămiziu. Primul nivel se datează în sec. IV, iar al doilea în sec. VI; acestea se găsesc la adâncimea de 2,70 m, respectiv 1,90 m. Ambele niveluri au suferit distrugeri violente, fiind observabile două straturi masive de arsură, cu o grosime de cca. 0,50 m. De pe nivelul de distrugere datat în sec. VI au fost prelevate două bârne provenite de la acoperişul turnului, pentru a fi cercetate ulterior.
Sectorul X
Dan Aparaschivei
În 2008 am continuat săpătura în sectorul X al cetăţii de la Slava Rusă cu scopul de a identifica parcursul incintei romano-bizantine, dar şi pentru a lămuri anumite detalii tehnice folosite în construcţia unui astfel de sistem de fortificaţie complex.
Ne-am desfăşurat activitatea pe două planuri. În primul rând, am continuat săpătura în secţiunea X, deschisă în 2007 şi am deschis secţiunea X 1, paralelă cu secţiunea X. Între cele două secţiuni am păstrat un martor de 4 m. X 1 are 4 x 24 m, cu carouri de 4 x 4 m, numerotate de la 1 la 6 (dinspre N către S). Deschiderea acestei noi secţiuni, orientată aproximativ N – S, la V de secţiunea X, adică în partea superioară a pantei, a avut ca scop confirmarea întăririi incintei în punctul de acutizare a urcuşului (aici aceasta având grosimea de 3,15 – 3,20 m) şi eventualele refaceri, greu de remarcat pe porţiunea de zid care a fost descoperită în secţiunea X.
În caroul 4 al secţiunii X am profilat mai bine cele 3 dolia. Vasul 2 a fost golit în totalitate, fiind descoperite pietre (între care se remarcă o lespede de mari dimensiuni) care au cauzat foarte multe fisuri, cărămizi, moloz, câteva fragmente ceramice şi oase de animale.
La baza incintei, pe circa 1,70 m din lungimea zidului, din profilul de E până la întăritura zidului, am reuşit identificarea a cinci trepte, parţial sau total conservate.
Treapta 5 constă într-o lespede cu dimensiunile de 0,52 x 0,40 x 0,27 m şi este cea mai înaltă treaptă până la îngroşarea zidului.
La 0,27 m adâncime faţă de treapta 5 (de altfel, toate treptele sunt dispuse una de alta la aceeaşi diferenţă de nivel) dispunem de o altă treaptă, din care se păstrează doar 0,12 m din elementul care intră în incintă, pe o lungime de 0,35 m. Se păstrează în negativul de mortar locul în care era dispusă piatra ce întregea această a patra treaptă.
Treapta a treia este interesantă prin noutăţile de ordin cronologic pe care le aduce. În primul rând, în zidul de incintă intră o piatră cu dimensiunile aproximative de 0,40 x 0,32 x 0,25 m (dimensiunile prezentate sunt cele ale elementului care iese din zid). Această treaptă nu mai are juxtapusă o a doua, ci a fost adăugată o podea de lut, foarte bine tasat, care se întindea exact cât ar fi trebuit să fie marginea treptei, adică până în dreptul pintenului. Pe această podea au fost descoperite ca elemente de datare două monede din sec. V şi un sfert de monedă din sec. IV, folosită, cel mai probabil, tot în secolul următor. O primă concluzie importantă care reiese este că atât incinta, cât şi treptele au fost ridicate în secolul al IV-lea, (cu toate că, recunoaştem, pentru a dovedi fără tăgadă această ipoteză mai avem nevoie de alte elemente), iar în secolul al V-lea a avut loc o refacere generală a incintei care a antrenat şi o revizuire a utilităţii scărilor de acces.
Treapta a doua se păstrează în totalitate, chiar dacă la un moment dat este evident că a fost acoperită de podeaua de lut galben. Este compusă din două elemente (pietre): cea care intră în incintă are dimensiunile de 0,23 x 0,33 x 0,12 m, iar a doua, 0,75 x 0,43 x 0,25 m.
Ceea ce reiese destul de evident până în acest moment din sistemul prezentat este că treptele erau formate din două elemente: unul care se constituie ca un fel de plintă pentru incintă, format din pietre care se încastrează în zid, şi al doilea rând de pietre, juxtapuse primelor, legate cu mortar, care constituie, de fapt, calea de acces propriu-zisă.
Din treapta 1 s-a păstrat elementul ce constituie plinta, adică piatra inclusă în incintă. Imediat sub această piatră, la circa 0,20 m, se poate observa o alta, care pare fi o platformă pentru această ultimă treaptă.
Diferenţa de nivel între cele cinci trepte este de aproximativ 1,30 m, pe o lăţime a zidului de 1,70, ceea ce arată că panta era destul de abruptă şi rezistenţa lor trebuia să fie pe măsură.
În caroul 6 al secţiunii X (extramuros) am ajuns la o adâncime de -2,80 m faţă de profilul de S al secţiunii. Pe lângă numeroase fragmente ceramice încadrabile cronologic în secolele IV-VI, majoritatea de la amfore LR 1, LR 2 şi farfurii Hayes 3, au fost recoltate foarte multe oase de animale, obiecte de sticlă (pahare, candele), peste 50 de monede din sec. IV – V şi câteva sec. VI, obiecte mici de bronz şi fier. Bănuiala din anul precedent a fost confirmată în această campanie. Avem de-a face cu o groapă menajeră utilizată pe durata funcţionării incintei.
Al doilea plan de lucru s-a desfăşurat în secţiunea X 1. Urmărind direcţia incintei, am scos deja paramentul interior al acesteia, pe circa 2/3 din lăţimea secţiunii. Diferenţa de nivel dintre profilul de V şi cel de E este de cca. 0,70 – 0,80 m.
La cca. 0,80 m faţă de profilul de E, se observă o refacere a incintei, care merge în pantă, către V, pe toată lăţimea secţiunii. În opinia noastră ar putea fi vorba de refacerea surprinsă şi în secţiunea X, carou 6 (extramuros), reprezentată în profilurile de V şi S printr-o şapă de mortar alb.
Am identificat deja, alături de câteva fragmente ceramice databile în sec. IV – V şi o primă monedă, în mortar, probabil tot din sec. IV, ceea ce întăreşte ideea că acest segment al cetăţii a fost ridicat sau/şi refăcut în acest veac.
Campania viitoare va avea ca obiective probarea existenţei unui depozit de dolia de-a lungul incintei şi, implicit, catalogarea ca zonă comercială a acestei părţi a cetăţii, completarea informaţiei despre etapele de refacere a incintei, despre sistemul de acces către partea superioară a fortificaţiei, dar şi clarificarea utilităţii edificiilor intramurane, din care s-a reuşit doar să se profileze câteva elemente.
Sectorul Curtina P (Edificiul cu thermae)
George Nuţu, Marian Mocanu, Natalia Midvichi, Lucian Munteanu
Punctul cercetat se află situat pe latura de est a incintei oraşului (L)Ibida, între turnurile 18 şi 19, pe segmentul de curtină denumit de Al. Ştefan „P”. Acest sondaj a fost efectuat cu scopul de a permite realizarea unei subtraversări a conductei de apă potabilă spre partea de V a satului Slava Rusă, sat care suprapune situl antic. În aceste condiţii am efectuat o secţiune, orientată V – E, cu dimensiunile de 3,50 x 14 m, perpendiculară pe incintă.
A fost descoperit un segment din zidul de incintă al cetăţii şi un edificiu cu thermae, cercetat parţial, adosat incintei.
Sondajul intramuros
Acest sondaj a fost practicat cu scopul de a reliefa detaliile constructive ale edificiului cu thermae, relaţia cronologică existentă între acesta şi incintă dar şi pentru verificarea, în acest punct situat pe latura de est a incintei (L)Ibidei, a nivelurilor de locuire ale cetăţii.
Edificiul cu thermae a fost construit în prima jumătate a sec. VI p. Chr. (Justinian) a fundamentis, în acelaşi timp cu incinta (poate doar o refacere a segmentelor din elevaţia acesteia – deoarece pe paramentul extramuran al incintei nu se pot observa diferenţe de opus). Au fost descoperite trei bazine (I – III), de formă semicirculară alungită (potcoavă).
Bazinul I are o lungime maximă de 1,10 m şi este orientat V – E. Pereţii sunt formaţi la exterior din plăci de piatră cu o grosime de 0,50 m şi lungimea de 0,40 m, dublaţi la interior de mortar hidrofug, bine făţuit.
Bazinul II este despărţit de bazinul I printr-o amenajare de 0,34 m înălţime, folosită ca banchetă şi realizată din 2 paramente (din două plăci de calcar cu grosimea 0,40 – 0,50 m), bine fasonate între care este un emplecton din mortar şi cărămizi aşezate orizontal.
Bazinul III este cel mai mic dintre ele (0,80 x 0,90 m) şi se află situat pe latura estică a bazinului II, cu care probabil comunica. Interesantă este amplasarea acestuia: bazinul se află la cca. 2,20 m de paramentul exterior al incintei şi este construit prin cruţarea unei porţiuni din emplectonul acesteia.
Spre profilul de N, profitând de lipsa dalelor de pavaj din interiorul Bazinului II, distruse de căderea zidurilor edificiului, am efectuat un sondaj de dimensiuni reduse pentru verificarea instalaţiei de hypocaustum a edificiului. Au fost descoperite două rânduri de pilae orientate NV – SE. Primul rând (spre profilul de N) mai păstrează două bipedale, una din cărămidă (0,56 m lungime şi 0,8 m grosime) şi alta dintr-o placă subţire de calcar (0,55 m lungime şi grosimea de 0,5 m). Pila numărul 3 demonstrează o refacere a edificiului deoarece aceasta s-a prăbuşit şi a fost înlocuită cu un stâlp din piatră, sumar fasonat (H – 0,70 m, diam. – 0,35 m). Acest stâlp nu a mai fost aşezat pe baza pilei anterioare, doar direct pe patul de mortar care reprezenta baza hypocaust-ului.
Sondajul din vestul edificiului
Acest sondaj a fost practicat cu scopul de a reliefa detaliile constructive ale zidului absidat, relaţia cronologică existentă între acesta şi zidul oblic adosat dar şi pentru verificarea, în acest punct situat pe latura de est a incintei (L)Ibidei, a nivelurilor de locuire ale cetăţii.
Zidul absidat (I) constituie practic un element constructiv al praefurnium-ului şi este adosat perpendicular pe edificiul cu thermae. Elevaţia acestuia are 2,30 m înălţime şi este realizată din asize din cărămidă prinse într-un mortar de culoare albicioasă, cu puţină cărămidă. Fundaţia are 0,80 – 0,85 m înălţime şi a fost realizată din cărămidă şi piatră cu mortar, în opus incertum. Sub fundaţie apare un nivel intermediar de pământ (grosimea de 0,30 – 0,40 m) cu mult cărbune. Imediat sub acesta a apărut fundaţia unui zid de sec. IV, puternic distrus, alcătuit din blochete neprelucrate legate cu pământ. Această fundaţie continuă pe 0,50 m adâncime până când am întrerupt cercetările din cauza spaţiului îngust şi a pericolului de prăbuşire a pietrelor din nivelurile superioare.
La 1,70 m spre S de zidul principal al edificiului, curba zidului absidat se amplifică iar acesta este continuat printr-un altul, diferit ca factură şi adosat. La nivelul de funcţionare al termelor, acest zid prezintă două asize de regularizare formate din plăci ceramice, dintre care cea superioară constituia un pavaj. Fundaţiile acestuia sunt aşezate pe un nivel compact de dărâmătură, spart deja de fundaţia zidului absidat. Forma neregulată si fără o linie corectă a acestei fundaţii, alcătuită din piatră şi cărămidă prinsă în mase mari de mortar, ar putea dovedi faptul că acest zid a avut rolul de a umple spaţiul dintre praefurnium-ul edificiului şi o altă construcţie aflată la S de edificiul cercetat.
Adâncimea la care ne-am oprit faţă de punctul 0 este de 4,35 m, pe un nivel pe care a fost descoperită o monedă de sec. IV, în partea superioară a fundaţiei distruse de zidul absidat.
Edificul cu thermae a fost construit în prima jumătate a sec. VI p.Chr. (Justinian) a fundamentis. Pentru construirea în acelaşi moment cu incinta (sau cu o refacere a acesteia) pledează poziţia bazinului III aflat în plin emplecton. În aceste condiţii putem presupune, mai curând, cruţarea unui spaţiu redus din emplecton (distanţa maximă faţă de paramentul interior al incintei fiind de 1,20 m, măsurată de la punctul maxim interior la bazinului) decât spargerea unei porţiuni din incintă pentru realizarea acestui bazin.
Întreg materialul ceramic descoperit pe nivelul de funcţionare al edificiului se înscrie cronologic secolelor VI – VII p.Chr. (Hayes Form 3, amfore – LR 1, LR 2, Spatheia, oale provinciale vest-pontice). Evidenţa numismatică confirmă această datare, toate monedele fiind datate în acelaşi interval – Justinian – Justin II – Tiberius II Constantin – Mauricius Tiberius. O monedă descoperită la nivelul pilelor, în interiorul instalaţiei hypocaust-ului şi datată Mauricius Tiberius reprezintă mai curând un element antrenat decât un terminus şi o dovadă a unei refaceri târzii (momentul unei refaceri a instalaţiei de hypocaustum – atestată de înlocuirea unei pilae din cărămidă cu un stâlp – trebuie să fie mai timpuriu, cu atât mai mult cu cât nu e vorba de o operaţie majoră – mai curând o simplă înlocuire). Trebuie remarcate două monede Justinian descoperite in mortarul în care era prins pavajul.
Sondajul extramuros
Sondajul a fost efectuat pentru verificarea traseului incintei în zona curtina P. Din punct de vedere topografic segmentul cercetat de noi se află la S de T18. Zidul de incintă a fost descoperit practic la nivelul actualei trame stradale, emplectonul acesteia fiind folosit ca structură de rezistenţă pentru strada actuală. Întreaga zonă a fost puternic afectată de lucrările edilitare efectuate în anii ’70, care au vizat îmbunătăţirea străzii orientate V – E, stradă care taie practic centrul oraşului antic. Cu această ocazie a fost practic „ras” întregul segment superior din zona incintei (curtina P) şi a edificiilor adiacente intramurane.
Orientarea incintei în acest punct este N – S, cu o mică deviaţie spre V. Paramentul exterior s-a păstrat în condiţii bune, blochetele sunt de calitate diferită, de la cele bine fasonate la unele sumar prelucrate, cu dimensiuni variate (mijlocii şi mari – 35 x 20, 20 x 15 cm). Elevaţia păstrată pare să aparţină aceleiaşi faze constructive, fără a exista diferenţe notabile de opus. Plinta a fost descoperită la 2,20 m de la nivelul de funcţionare al edificiului cu thermae (3,10 faţă de punctul 0) şi iese cu 0,20 m în afara frontului incintei. Fundaţia are o înălţime de 1,45 m. Elevaţia incintei este lucrată în opus mixtum, în timp ce fundaţia este realizată în opus incertum.
Stratigrafia:
- sub vegetalul actual urmează un strat masiv şi compact de dărâmătură formată din piatră şi cărămidă, cu mult mortar (1 – 1,50 m);
- nivel de pământ negru, tasat, cu multă ceramică târzie, mortar roşiatic şi cărămidă (ultimul nivel de călcare) (0,25 – 0,35 m);
- nivel de arsură surprins pe întreaga suprafaţă a profilelor (0,15 – 0,18 m);
- nivel intermediar de pământ galben, neomogen, amestecat cu cărămidă şi mortar (0,15 – 0,20 m);
- nivel de pământ negru amestecat cu cărămidă, cenuşă şi mortar (nivel de incendiu) (0,20 – 0,40 m);
- următorul nivel porneşte de la mijlocul plintei şi constă dintr-un strat de nivelare (0,20 – 0,40 m);
- sub stratul de nivelare apare un alt nivel de pământ galben amestecat cu piatră şi mortar (0,25 – 0,30 m);
- un nivel intermediar între nivelarea anterioară (de la nivelul plintei) şi o altă nivelare din pământ galben tasat, realizată cu ocazia lucrărilor la fundaţia incintei;
- ultimul nivel este format dintr-un pământ galben închis, sterilul (1,50 m grosime, până la terminarea fundaţiei incintei).
Materialul arheologic descoperit este format din ceramică (oale provinciale vest-pontice, amfore – LR 1, LR 2, Kuzmanov XV, Keay VIII B, monede înscrise într-un interval cuprins între Constantin I şi Justin II, fragmente de pahare şi cupe din sticlă cu picior, oase de animale.
Sectorul Edificiul 1
Dorel Paraschiv, Marian Mocanu
Cu prilejul săpării şanţului pentru instalarea conductei de apă, în interiorul cetăţii romano-bizantine, la cca. 100 m de latura de V a incintei şi la cca. 200 m de cea de S, a ieşit la iveală colţul unui edificiu din pietre legate cu mortar, la adâncimea de -0,60 –0,70 m faţă de actualul nivel de călcare (stradă).
Pentru cercetarea acestui colţ, s-a deschis o suprafaţă, în stradă, cu dimensiunile de 5 x 2,50 m, orientată aproximativ NNV – SSE. În ceea ce priveşte zidurile ce formează colţul edificiului, s-au constat următoarele:
- acestea sunt orientate perfect N – S, respectiv V – E;
- zidul orientat N – S, surprins, pe latura interioară, pe o lungime de 1,45 m, are o grosime de 1,05 m;
- zidul orientat V – E, surprins, pe latura interioară, pe o lungime de 2,05 m iar pe cea exterioară pe 2,70 m, are o grosime de 0,72 m.
Stratigrafia în interiorul edificiului se prezintă astfel:
- stradă contemporană;
- umplutură de pământ negru, lentile de pământ galben şi pietre;
- strat consistent de pietre şi mortar (dărâmătură);
- nivel datat în sec. V;
- pământ galben-maroniu;
- pământ negru cu tegule;
- lentilă de mortar (tencuiala pereţilor, căzută) cu grosimea maximă de 5 cm;
- pământ negru cu pigment de arsură;
- nivel datat în sec. IV – pavaj din cărămizi, la adâncimea de 2,60 m (1,80 m de la coama zidului);
- umplutură (pământ negru şi pietre;
- plinta zidului, la adâncimea de 3,10 m (2,30 m de la coama zidului).
Pavajul (primul nivel de funcţionare a edificiului) este realizat din cărămizi dreptunghiulare, cu dimensiunile de 38–39 x 28 cm. Cărămizile sunt aşezate pe un pat de mortar. Pe ambele laturi ale edificiului a fost surprinsă o „băncuţă” cu lăţimea de 0,52 m şi înălţimea de cca. 0,60 m, distrusă in cea mai mare parte.
Stratigrafia în exteriorul edificiului cuprinde:
- stradă contemporană;
- umplutură;
- nivel – pat de mortar, la adâncimea de 2 m, datat în sec. V;
- umplutură – pământ negru şi pietre;
- strat de pământ negru, cu pietre şi arsură;
- lentilă de pământ galben, la adâncimea de 2,25 m;
- nivel – pat de mortar şi pietricele;
- pământ cleios;
- nivel – pat de mortar;
- pământ cleios – sterilul.
La adâncimea de 3,15 m a apărut plinta zidului.
În săpătură, în contexte stratigrafice clare au fost descoperite 68 de monede datate în sec. IV – V, la care se adaugă un folles de la Iustinus II şi Sophia bătută la Nicomedia în anii 575 – 576, în primul strat de dărâmătură (sub strada contemporană).
Ceramica, puţin numeroasă constă în amfore LR 1, LR 2, Kuzmanov 15, Berenice MR 5, farfurii Hayes 3, ulcioare şi oale locale.
În ceea ce priveşte micile descoperiri, notăm un picior de candelă şi câteva vase fragmentare din sticlă şi o cataramă din argint, datată în sec. IV.
Sectorul Proprietatea Vasilis
Dorel Paraschiv
Săpătura a avut caracter preventiv, fiind prilejuită de realizarea unei fose septice, pe o proprietate din interiorul anticei (L)Ibida, la cca. 50 m E de Poarta de V a cetăţii.
S-a realizat un sondaj cu dimensiunile de 3 x 2,40 m, orientat E – V, cu o uşoară deviaţie spre N (8 – 10 grade), pe locul unde urma să se amenajeze fosa septică. Cercetarea s-a efectuat până la steril.
Stratigrafia profilului de S (cel mai complex) arată astfel:
- până la adâncimea de 0,65 m în colţul de SE şi 0,55 m in cel de SV s-a săpat într-un strat de pământ negru, ce reprezintă depuneri aluvionare contemporane, râul Slava aflându-se la cca. 25 m N de sondaj. În acest strat, la -0,50 m, a fost descoperită o monedă emisă de Nikomedia pentru Antoninus Pius.
- la -0,65 – 0,75 m în colţul de SE şi -0,55 – 0,65 în cel de NE am descoperit un strat de pământ galben cu arsură şi resturi de cărămizi; este vorba de un nivel contemporan.
- până la adâncimea de 1,25 m se găseşte un nou strat de aluviuni.
- la -1,25 m (adâncime luată din colţul de SE al sondajului) apare un strat de dărâmătură din tegule, pietre şi resturi de chirpici, cu o grosime maximă de 0,60 m. Stratul amintit coboară uşor spre V; în această direcţie se îngustează, iar la 2,60 m pe ax dispare. Dărâmătura se observă şi pe profilul de E, pe cca. 1 m. Pe celelalte profile se găseşte doar un rând de pietre; pe cel de N, acesta se afla la -1,65 m. Sub stratul de dărâmătură se găseşte un strat de pământ galben tasat, cu o grosime maximă de 0,10 m. Acesta este primul nivel antic. Pe nivel, in profilul de N a fost descoperit un folles de la Heraclius (?), în cel de S un vas fragmentar din bronz cu torţi din fier (oală), iar în dărâmătura de pe acesta, partea superioară a unei amfore LR 1, un fragment de la o amforă Kuzmanov XV şi unul de la o oală locală.
- până la adâncimea de 2,80 – 2,85 m am săpat într-un alt strat de depuneri aluvionare (pământ negru). În acesta, la -2,40 m, în profilul de S, a apărut un folles datat în s. VI (ante 538), iar începând cu -2,50 m, câteva monede din sec. IV – V.
- la -2,85 m (adâncime luată din colţul de NE al sondajului) apare un strat de pietricele cu o grosime de 0,10 m (stradă ?) ce reprezintă al doilea nivel antic. Pe acest nivel şi in stratul situat imediat deasupra au fost descoperite 21 de monede datate în sec. IV – V (cea mai târzie piesă lizibilă a fost emisă de Leon I), o cataramă, o aplică sau o limbă de curea şi un buton de fibulă din bronz, o fusaiolă din plumb, un fragment de la un vas din sticlă şi câteva fragmente ceramice de la amfore LR 2, Kuzmanov XV, oale şi ulcioare locale.
- sub stratul de pietriş am realizat un sondaj cu lăţimea de 0,80 m, pe latura de E a suprafeţei. Până la adâncimea de 3,25 m am săpat într-un strat de pământ galben-maroniu, cu fragmente de cărămizi şi pietricele, ce reprezintă amenajarea nivelului amintit mai sus (stradă?), în care au apărut patru monede datate în sec. IV.
- la -3,25 m a apărut un strat de pământ maroniu cleios, ce reprezintă sterilui. Săpătura s-a realizat până la adâncimea de 4 m.