.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetatea Fetei | Anul: 2004

Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Preistorie; Antichitate;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Hallstatt; Epoca romană timpurie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 161277.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Slava Cercheză
Localitate:
Slava Rusă
Punct:
Cetatea Fetei
Toponim:
(Ibida)
Localizare:
| 161277.01 |
Lista Ilustrațiilor - 8
 
 
 
 
 
 
 
 
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Neagu Alina participant Instiuție Nedefinită
Suharovschi Alexandru participant Instiuție Nedefinită
Gătej Mihaela participant Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti
Miriţoiu Nicolae participant Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti
Soficaru Andrei participant Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti
Sultana Nicuşor participant Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti
Doboş Adrian participant Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Popescu Gabriel participant Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Aparaschivei Dan participant Institutul de Arheologie, Iaşi
Chiriac Costel participant Institutul de Arheologie, Iaşi
Iacob Mihaela responsabil Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Munteanu Lucian participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Nuţu George participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Paraschiv Eugen Dorel participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Haită Constantin participant Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare
Scurtu Florin participant SC GEI PROSECO SRL, Bucureşti
Midvichi Natalia participant Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Mihăilescu-Bîrliba Lucreţiu participant Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Piftor Valentin participant Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Stanc Simina participant Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Creangă Florin participant Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geologie
Meiu Matei Ovidiu participant Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geologie
Merciu Alexandru Ioan participant Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geologie
Raport:
Cercetarea s-a desfăşurat în lunile iulie – august, pe mai multe sectoare. Sector P S-a continuat cercetarea începută în campania anterioară, prin trasarea altor trei secţiuni (S 4 – S 6), amplasate în funcţie de rezultatele cercetărilor geofizice. S 4 a fost orientată NV–SE, ţinându-se cont de panta dealului; aceasta are dimensiunile de 22 x 2 m). Până la adâncimea medie de 1 m, adâncime la care apare un strat de argilă carbonatică galbenă, au apărut materiale arheologice din mai multe epoci, amestecate – aşchii paleolitice (în zona de NV a secţiunii), şi fragmente ceramice eneolitice (gumelniţene), din prima epocă a fierului şi din perioada romană timpurie. Săpătura s-a efectuat până la adâncimea maximă de 3,8 m. De pe un profil au fost prelevate probe pentru analize sedimentologice. Stratigrafie1: - 0 -0,2 m - Nivel siltic, brun cenuşiu mediu, cu structură granulară, frecvente fisuri prismatice, rădăcini actuale. Orizontul arat al solului actual; -0,2 -0,9 m - Nivel siltic, brun cenuşiu, structură agregată şi fisuraţie prismatică, cu rare granule carbonatice. Limită inferioară gradată, uşor ondulată. Orizontul organic al solului actual; -0,9 -1,65 m - Nivel siltic, brun cenuşiu, cu structură agregată, mai omogen. Limită inferioară gradată. Orizont de tranziţie; -1,65 -2,6 m - Nivel de silt argilos, brun gălbui, cu pete brun mediu, cu granule carbonatice (4-5%) cu dimensiuni de 1-2 cm. Orizontul cu carbonaţi (calcic) al solului; -2,6 -3,8 m - Nivel siltic gălbui, structură granulară fină, omogen, foarte slab pedogenizat. Partea superioară a depunerii de loess din baza profilului de sol. În zona de SV a secţiunii, în profil, a apărut un mormânt de inhumaţie, orientat V–E, pentru cercetarea căruia s-a practicat o casetă de 2 x 2 m. Acesta fusese amenajat într-o groapă simplă, al cărei fund se găsea la adâncimea de -0,7 –0,75 m. Oasele au fost descoperite în conexiune anatomică, în stare relativ bună de conservare. Mormântul nu avea piese de inventar. În zona centrală a secţiunii, în profilul de NE a apărut un alt mormânt, orientat, de asemenea, V–E. Pentru cercetarea completă a acestuia, s-a practicat o secţiune de 2 x 2 m. Mormântul era amenajat cu ţigle, depuse oblic pe partea stângă a scheletului; acesta din urmă era în stare relativ bună de conservare. Ţiglele au apărut la adâncimea de -0,65 m iar fundul gropii la -1,2 m. Mormântul nu avea piese de inventar. La 25 m NV de S 4 a fost trasată o altă secţiune (S 5), cu dimensiunile de 4 x 2 m, orientată NV–SE. La 1 m de marginea de SE a secţiunii a apărut un mormânt, al cărui groapă nu a fost identificată, oasele şi piesele de inventar găsindu-se la adâncimea maximă de -0,25 m. Defunctul fusese depus în coşciug din lemn, fapt probat prin descoperirea a două piroane din fier. Din schelet se mai păstrau doar câteva fragmente de craniu şi o coastă. Mormântul poseda un inventar relativ bogat: - un urcior aproape complet (lipseşte gura) cu corpul tronconic, torţile lamelare şi baza inelară; - o farfurie completă (restaurată) de factură pontică, cu forma asemănătoare vaselor Hayes 3 Çandarli; - două cupe (boluri ?) cu aceeaşi formă; - trei fragmente de la o ceşcuţă cu două toarte (kantharos) cu forma asemănătoare celor descoperite în necropola romană timpurie de la Enisala. Coroborând datarea pieselor de inventar, considerăm că înhumarea s-a produs în prima jumătate a sec. II p. Chr. În S 5, până la adâncimea de -1 m, au apărut materiale amestecate – paleolitice (aşchii), eneolitice şi romane (fragmente ceramice). Săpătura s-a efectuat până la adâncimea de -1,8 m, adâncime la care a apărut un strat de loess galben-roşiatic. La NE de S 1 (cercetată în campania anterioară) a fost trasată o altă secţiune (S 6), cu dimensiunile de 6 x 2 m, orientată NV–SE. În centrul secţiunii, la adâncimea de -0,25 m, a apărut un craniu uman, provenit, probabil, de la un mormânt distrus de lucrările agricole. În secţiune au apărut două gropi, cu materiale amestecate; de asemenea, în strat, până la adâncimea de -1,2 m au apărut materiale încadrate în mai multe perioade istorice: - paleolitic – nuclee, aşchii, lame, un racloar transversal cu retuşă inversă şi un gratoar carenat; - eneolitic – fragmente ceramice gumelniţene, nuclee şi lame din silex şi jumătate dintr-un topor din piatră; - prima epocă a fierului – fragmente ceramice; - a doua epocă a fierului – fragmente ceramice; - epoca romană timpurie – fragmente ceramice. La piesele enumerate mai sus, se adaugă fragmente de chirpic şi numeroase oase de animale, imposibil de încadrat cronologic. Săpătura s-a efectuat până la adâncimea de -1,85 m, când a apărut un loess galben-roşiatic. Între -1,3 şi -1,85 m, într-un nivel argilos gălbui au apărut, dispersat, mai multe piese paleolitice din silex cu granulaţie mare, între care se remarcă un nucleu masiv, inform, şi un racloar transversal pe faţă plană. Numărul mic al artefactelor şi suprafaţa redusă a S VI fac prematură încadrarea lor într-un anumit orizont cronologic şi cultural al paleoliticului. Considerăm că se impune cercetarea unei suprafeţe mai mari în această zonă a Sectorului P, în vederea obţinerii unei imagini mai clare a contextului din care provin aceste piese. Cercetări de teren Pe dreapta râului Slava se află mai multe văi, orientate E-V. Pe una dintre acestea (numită de localnici "A treia vale"), aflată la cca. 1 km înainte de intrarea în sat, au fost descoperite roci ale căror caracteristici (macroscopice) sunt identice cu cele ale pieselor din Sectorul P, ceea ce semnalează o posibilă sursă de materie primă. Sector extra muros vest I În campania din anul 2004 s-a cercetat în totalitate clădirea identificată în anul 2003. Aceasta este orientată aproximativ NV–SE, zidurile ţinând cont de înclinaţia terenului. Clădirea are dimensiunile de 13,6 x 5,5 m şi este compusă din două încăperi; încăperea de NV are 4,5 x 5,5 m, iar cea de SE 6,8 x 5,5 m. Adâncimea la care apar zidurile e de -0,3 –0,4 m. Din ziduri se păstrează doar parţial fundaţiile şi, în unele locuri, 0,1–0,15 m din elevaţie. Acestea sunt realizate din pietre neregulate, legate cu pământ. Pe latura de NV, clădirea prezintă un contrafort cu forma aproximativ discoidală, cu diametrul de 0,9 m. Clădirea are un singur nivel de locuire. La 0,8 m NE de edificiul amintit a apărut un altul, cu aceeaşi orientare. Acesta a fost distrus aproape în totalitate de lucrările agricole, păstrându-se doar colţul de NV, adică două laturi pe lungimea de 3,9, respectiv 4,5 m şi parţial latura de SE, pe o lungime de 1,5 m. Lungimea edificiului (sau a încăperii) e de 5,9 m iar lăţimea acestuia nu poate fi stabilită. Zidurile apar la adâncimea de -0,15 –0,2 m, din acestea păstrându-se doar 1–2 rânduri de pietre din fundaţie. În zona de S a clădirii (încăperii) se păstrează resturile unui pavaj din piatră plată. La NE de edificiu a apărut o vatră amenajată pe un pat din lut; din aceasta se mai păstrează doar două pietre. La NV de a doua clădire, sub un strat de dărâmătură din pietre şi tegule, a apărut un nivel de călcare, la adâncimea de -0,25 –0,35 m. Materialele arheologice recuperate din acest sector se datează, aproape în exclusivitate în sec. IV p. Chr. şi constau în: - ceramică – un opaiţ întreg lucrat la roată, unul fragmentar turnat în tipare şi numeroase fragmente de la vase de uz comun; - sticlă – o mărgică şi fragmente atipice de la diverse vase; - metal – trei cuţite din fier, un vârf de suliţă, unul de săgeată, o cheie, o unealtă de dulgherit şi o fibulă "cu capete de ceapă" din bronz; - monede – 13 exemplare – 12 datate în sec. IV şi unul în sec. VI; probabil ultimul a ajuns întâmplător în acest sector. Sector Curtina G Între secţiunea de control cercetată în campaniile 2001–2003 şi cea trasată în 2003 pentru cercetarea turnului 8 s-a trasat o altă secţiune (S 3) cu lăţimea de 15 m, lăsându-se martori de 3 m. S-a cercetat doar zona extra muros. Săpătura s-a efectuat până la adâncimea maximă de 2 m (în zona zidului de incintă). După materialele şi liantul folosite, s-a remarcat faptul că, pe porţiunea dezvelită, zidul de incintă are două faze de construcţie. Acestea nu pot fi deocamdată datate cu exactitate, deoarece săpătura s-a efectuat în stratul de dărâmătură; putem doar susţine că ambele faze aparţin perioadei romano-bizantine. Materialele arheologice recuperate din dărâmătură constau într-o monedă datată în sec. V şi în vase ceramice datate atât în perioada romană timpurie, cât şi în cea romano-bizantină: - amfore – Zeest 64 şi 94 (15 exemplare), Zeest 84 – 85 (10), rhodiene romane timpurii (1), Kabakcieva II (1), amfore de masă romane timpurii (1), amfore "morcov" (1), Kuzmanov 15 (4), LR1 (1), LR2 (4), Berenice LR 3 (1), Berenice LR 10 (1), Antonova 9 (1); - farfurii Hayes 3 (2); - cratiţe (1); - castroane (1); - ulcioare (1); - mortaria romane timpurii (1). Sectorul Baza III În această campanie s-au efectuat cercetări doar în carourile 2–3 (la S de zidul identificat în anul 2003). La adâncimea de -1,2 m a apărut o stradă amenajată din piatră de râu. Considerăm că strada a funcţionat în sec. VI, pe baza următoarelor materiale arheologice descoperite: - amfore – LR1 (3 exemplare), LR2 (3), Berenice LR 10 (1), Zeest 99 (1), Opaiţ BV (1); - farfurii Hayes 3 (14); - oale locale (6). Pe stradă au mai fost descoperite un fragment de la o amforă Zeest 84 – 85 şi unul de la un platou pergamenian roman timpuriu, precum şi patru fragmente de la vase-borcan medievale timpurii (sec. XI–XII), antrenate. Sub stradă a apărut un strat cu materiale datate în sec. V, între acestea remarcându-se un opaiţ nord-african. Sector Necropolă În campania 2004 au fost cercetate şase morminte în urma săpăturilor sistematice, într-o secţiune trasată la V de cea cercetată în campania anterioară, la care se adaugă două descoperite fortuit. Mormintele se încadrează în aceleaşi tipuri cu cele cercetate în anii precedenţi – cu amenajări din ţigle sau pietre ori în gropi simple. Doar două dintre acestea prezentau inventar – unul mai multe mărgele din chihlimbar şi sticlă, iar altul două catarame din bronz, dintre care una aurită. M 73, sector "Cuptor"; în mal s-au observat fragmente craniene (mandibulă şi masivul facial) la adâncimea de -0,85 –0,89 m (faţă de nivelul actual); au fost recuperate doar fragmente de mici dimensiuni din craniu, dinţi şi o vertebră cervicală; posibil capul spre E. M 74, sector "Cuptor"; orientare: NNE 60o–SSV 240o; a apărut la adâncimea de -0,25 m (pe creasta tibială) şi -0,32 m (sub tibie) – faţă de nivelul actual; iniţial s-au observat epifizele proximale ale tibiilor; s-au recuperat tibia stângă întreagă (epifiza celei din dreapta era distrusă); peroneele şi oasele picioarelor (la demontare). M 75, sector "Cuptor"; adâncime: -1,54 m (astragal stânga); -0,7 m (la mâna dreaptă); -1 m (la picioare) – faţă de nivelul actual, în ruptura malului. Scheletul era întins pe spate cu membrele inferioare paralele; radiusul şi cubitusul dreapta în poziţie anatomică cu mâna pe femur, cu mâna stângă pe sacrum; piciorul stâng în poziţie verticală, iar cel din dreapta aplecat spre dreapta; orientare: NNE 60o–SSV 240o. M 76, S III/2004, carou 1, sector "Necropolă", în profilul de N s-a găsit un cui la adâncimea de -0,41 m, motiv pentru care s-a prelungit secţiunea cu 1 m în partea de N; la adâncimea de -0,53 m au fost atinse oasele membrului inferior stâng; orientare: ENE 75,5o (picioare)–VSV 255,5o (cap); scheletul se afla în decubit dorsal; stare de conservare precară: craniul înclinat pe partea stângă, zigomaticul şi orbita dreaptă distruse, mandibula căzută în piept, membrele superioare întinse pe lângă corp, coastele (identificate doar 3) fragmentare, bazinul distrus; membrele inferioare întinse, cu rotulele deranjate din poziţia lor anatomică (cea dreaptă se afla între femure, cea stângă la nivelul jumătăţii superioare a tibiei stângi); lipseşte clavicula stângă, radius şi cubitus dreapta; referitor la sicriu putem spun că avea capacul bătut în cuie, dovadă fiind cele 4 cuie găsite la adâncimi cuprinse între -0,36 m (la picioare) şi -0,41 m (la cap); antebraţul stâng era străpuns de unul din cuiele sicriului, ca şi umărul şi mâna dreaptă; lăţimea maximă a sicriului în zona oaselor mâinii era de 0,45 m (ţinând cont de florile cuielor); în preajma tibiei stângi, la 0,07 m lateral stânga s-au găsit resturi de lemn provenite de la coşciug. Adâncimi: craniu = 0,58 m (şedere occipital) şi 0,47 m (frontal); humerus, epifiza distală = 0,55 m (stânga) şi 0,56 m (dreapta); oasele mâinii stângi = 0,55 m; femur dreapta, epifiza distală = 0,53 m; oasele piciorului = 0,52 m (dreapta) şi 0,52 m (stânga). M 77, S III/2004, carou 2, sector "Necropolă"; în profilul estic la A = 0,22–0,28 m au fost găsite bucăţi de ţiglă şi de chiup, motiv pentru care s-a executat o casetă în martorul dintre S II/2003 şi S III/2004, cu L = 3,38 m (lungimea martorului fiind de 1 m); tot în profilul estic al S III/2004 s-a găsit la distanţa de 1,85 m o a doua ţiglă şi o piatră de calcar; iniţial s-a considerat că este vorba de un mormânt dublu, fapt confirmat ulterior; mormântul a fost notat M 77 a şi b, pornind dinspre şirul de ţigle şi bucăţile de chiup ce intrau în profilul estic (lungimea şirului de ţigle = 1,62 m); la 0,23 m de oasele piciorului lui M 77b se aflau două pietre de calcar pe două fragmente de chiup (L = 0,69 m şi 0,25 ); distanţa dintre cei doi defuncţi era de 0,52 m (la cap), 0,2 m (la mijloc) şi 0,32 m (la picioare). M 77a, aflat lângă şirul de bucăţi de ţigle şi chiup, era în poziţie aproximativ decubit dorsal, craniul se afla înclinat pe partea dreaptă cu privirea spre S; mandibula în poziţie anatomică; humerusurile sunt paralele; antebraţul dreapta era puternic flectat cu oasele mâinii probabil pe humerus; antebraţul stânga era îndoit pe abdomen; nu s-a putut stabili exact unde erau oasele mânii stângi deoarece acestea nu au putut fi identificate din cauza stării precare de conservare; coastele se observă în partea stânga dar sunt puternic deteriorate; coxalul stânga este uşor ridicat, sacrumul în poziţie anatomică, ca şi coxalul dreapta; femurul dreapta în poziţie anatomică, întins, continuă cu tibia; femurul stânga este flexat în interior (formează un unghi obtuz cu tibia, vârful fiind în rotulă) din coxal apropiindu-se de epifiza distală (distrusă) a femurului dreapta; se observă tibia şi peroneul stânga paralele cu tibia dreapta; tibia dreapta are maleolele orientate în sus; tibia stânga are creasta tibială orientată în sus; oasele piciorului (astragalul, navicularul stânga şi calcaneul dreapta) se păstrează. M 77b este slab conservat şi reprezentat; din craniu lipseşte masivul facial, are privirea spre SSE, mandibula în poziţie anatomică; femurului dreapta îi lipsesc epifizele; tibia dreapta cu epifizele distruse este flectată spre interior; femurul stânga are epifiza distală distrusă, iar cea proximală parţial distrusă, fiind aflată în conexiune cu un mic fragment din coxal; tibia stânga are epifizele distruse; tibia dreapta are maleolele orientate în sus; tibia stânga are creasta tibială orientată în sus; membrul inferior stânga este flexat în interior; oasele picioarelor sunt înclinate pe dreapta. Orientare: VNV 290o (cap)–ESE 110o (picioare). Adâncimi: M 77a, craniu = 0,65 m (şedere); parietal = 0,56 m; mandibulă = 0,66 m; pubis = 0,65 m; condilii femurali = 0,59 m; tibii = 0,58m; M 77b, craniu = 0,74 m (şedere); frontal = 0,61 m; mandibulă = 0,74 m; între femure = 0,73 m; între tibii = 0,69 m; Chiup 1 = 0,22 m (superior) şi 0,46 m (inferior); Tegula = 0,28 m; Chiup 2 = 0,28 m (superior) şi 0,4 m (inferior); Chiup 3 = 0,24 m (superior); Chiup 4 = 0,22 m (superior);Chiup 5 = 0,22 m (superior) şi 0,38 m (inferior); Chiup 6 = 0,19 m (superior); Piatra 1 = 0,23 m (superior) şi 0,31 m (inferior); Piatra 2 = 0,2 m (superior) şi 0,35 m (inferior); Piatra 7 = 0,31 m (superior); Piatra 8 = 0,15 m (superior). M 78 sector Paleolitic, S IV; în profilul de SV la -0,53 m adâncime faţă de nivelul actual au fost identificate ambele picioare (falange, metatarsiene, cuboid, navicular), pentru care s-a executat o casetă de 2 x 2 m; la -0,65 m s-a observat groapa, ce avea dimensiunile de 1,65 x 0,45 m şi cu orientarea de VSV 4500o–ENE 1300o; între coxale, la demontare a fost găsit un ciob de culoare neagră. Descriere schelet: orientare: VSV 4620o (cap)–ENE 1420o (picioare); lungime = 152 cm (de la metatarsianul 1 stânga la craniu) şi lăţime = 35 cm (la bazin); scheletul întins pe spate; craniul avea privirea în sus, mandibula în conexiune anatomică; membrele superioare paralele cu corpul; humerusurile au dimensiuni reduse (proporţional); în treimea lor superioară prezintă un calus osos (fracturi?); capetele humerale deformate; mâna stângă paralelă cu coxalul stânga şi palma întinsă; cea dreapta pliată uşor pe coxalul dreapta; membrele inferioare paralele; rotula stânga în conexiune, cea dreapta deplasată spre lateral dreapta; piciorul stânga cu metatarsienele paralele cu solul; piciorul dreapta culcat pe partea dreaptă; tibia dreapta întoarsă spre sud; calcaneul dreapta culcat spre lateral dreapta; claviculele înclinate spre interior cu sternul în conexiune, ca şi coastele ori sacrumul; craniul prezintă spărturi pe frontal şi pe partea dreaptă; schelet de adult bine conservat şi reprezentat. M 79, S III/2004, carou 4, sector "Necropolă", iniţial au fost descoperite fragmente din oasele membrelor inferioare şi craniu; la săpătură s-a observat că scheletul se prelungea în profilul vestic şi s-a săpat o casetă care se află la 5,2 m de ţăruşul C al S IV; caseta are L = 1,16 m şi l = 0,75 m; scheletul se afla culcat pe partea stângă; s-a putut observa că din craniu s-a păstrat doar parietalul stânga, fragmente din mandibulă şi maxilar; privirea spre N; la 0,19 m V de craniu era un fragment osos; la 0,25 m SV de craniu un fragment din mandibulă cu doi dinţi şi un fragment de omoplat; nu s-au observat membrele superioare, cutia toracică şi bazinul; femurul dreapta era îndoit într-un unghi obtuz faţă de coloană, tibia şi peroneul se prelungesc spre sud est (gamba este îndoită spre interior); s-au mai observat fragmente de diafiză din tibia şi peroneul stânga; femurul stâng nu s-a păstrat; schelet foarte slab conservat şi reprezenat; din cauza adâncimii reduse e posibil să fi fost afectat de lucrările agricole; la demontare s-a observat femurul stânga şi două coaste. Orientare: VSV 265o (cap)–ENE 85o (picioare). Adâncimi: craniu = 0,39 m şi 0,44 m (şedere); dinţi: 0,43 m; fragment femur dreapta: 0,37 m; tibia stânga: 0,40 m; tibia şi peroneu dreapta: 0,38 m. M 80, S III/2004, carou 4, sector "Necropolă"; scheletul se afla sub M 79, la 0,11 m; întins pe spate, cu partea dreaptă uşor ridicată; craniul era culcat pe partea dreaptă, cu privirea spre S; a fost traversat de un gang de animal, de la baza craniului spre occipital; membrele superioare erau paralele cu corpul; cutia toracică, vertebrele şi bazinul în conexiune anatomică; membrele inferioare paralele; schelet slab conservat şi reprezentat; craniul este posibil să fie deformat artificial (frontalul); epifizele oaselor lungi sunt distruse. Inventar: o mărgică de sticlă albastră deasupra craniului; două mărgele de chihlimbar şi una de sticlă între humerusul dreapta şi masivul facial; pe coastele din partea dreaptă, la nivelul sternului a apărut o mărgică albastră; o altă mărgică albastră în zona vertebrelor lombare; sub craniu, la nivelul mandibulei, la demontare a mai apărut o mărgică albastră; o mărgică de chihlimbar deasupra omoplatului dreapta; o mărgică roşie a apărut sub zigomaticul dreapta; pe stern o altă mărgică albastră. Orientare: E (picioare)–V (cap). Adâncimi: craniu, parietal stânga = 0,4 m; sub craniu = 0,45 m; pe stern = 0,43 m; humerus stânga = 0,46 m; humerus dreapta = 0,41 m; între femure = 0,39; între picioare = 0,36 m. M 81, S III/2004, carou 4, sector "Necropolă"; scheletul se afla sub M 80, la -0,15 m; iniţial, la -0,45 m a apărut conturul gropii ce era de formă ovală (1,15 x 0,4 m); în partea dreaptă a gropii s-au observat urme de arsură (o pată de culoare neagră); scheletul era întins pe spate; craniul culcat pe partea stângă cu privirea spre nord; a fost deformat de strat; lipseşte partea stângă a masivului facial şi mandibula; este posibil să fi fost traversat de un gang; nu se observă vertebrele, sternul şi coastele; se păstrau vagi urme din omoplat; membrele superioare au palmele pe coxalul stânga, fiind îndoite din coate; antebraţul stânga este depărtat de sol cu 7 cm faţă de cel drept; palma formează un unghi drept cu radiusul şi cubitusurile, metatarsienele fiind perpendiculare pe falangele proximale; palma dreaptă era aşezată peste falangele palmei stângi, degetele fiind întinse pe sol; coxalul în poziţie anatomică, dar slab conservat; membrele inferioare sunt paralele, rotula dreaptă pe condilii femurului, rotula stângă nu s-a observat; astragalele în poziţie anatomică; piciorul stânga cu tarsienele paralele cu solul; tarsienele şi metatarsienele piciorului dreapta nu se observă. Orientare: E–V. Adâncimi: pe parietalul dreapta = 0,75 m; sub craniu = 0,88 m; epifiza proximală humerus stânga = 0,84 m; epifiza proximală humerus dreapta = 0,80 m; epifize distale antebraţ stânga = 0,68 m; epifize distale antebraţ dreapta = 0,78 m; simfiza pubică = 0,8 m; între condilii femurali = 0,79 m; între astragale = 0,73 m. M 82, sector Paleolitic, S IV; în profilul de NE s-a observat o tegulă; s-a efectuat o casetă (C) cu dimensiunile 1,82 x 2,1 m; caseta se află la 1,16 m de martorul de SE; mormântul avea pe partea stângă patru ţigle aşezate pe lungime (cu curbura spre interior); ţiglă nr. 5 era aşezată pe lăţime în primul sfert al ţiglei nr.1; a doua ţiglă era spartă în trei bucăţi fiind căzută pe zona cuprinsă între stern şi femurul stânga; scheletul era întins pe spate; craniul, culcat pe partea dreaptă, cu privirea spre sud est; mandibula în conexiune anatomică; coastele căzute în interior; sternul a alunecat pe partea dreaptă, între vertebre şi coaste; vertebrele cervicale sunt pe aceiaşi direcţie cu craniul; vertebrele toracale (până la a zecea se află în conexiune anatomică, împreună cu coastele); ultima vertebră toracală şi cele lombare sunt tot în conexiune, dar la cca. 2 cm de cele descrise mai sus; membrul superior dreapta este paralel cu corpul; antebraţul e în prognaţie, probabil cu pumnul strâns; coxalul dreapta în conexiune cu sacrumul; membrele inferioare paralele; picioarele au căzut în lateral; tibia dreapta rotită spre exterior; rotula dreapta se află în exteriorul condililor femurali; la demontarea ţiglei 2 s-a observat că membrul superior stânga era îndoit din cot, cu mâna pe epifiza proximală a femurului stânga; coxalul stânga răsucit mult în interior; coastele de pe partea stângă rupte. Orientare: VSV 260o–ENE 80o. Adâncimi: ţigla 5 = 0,65 m (superior) şi 1,27 m (inferior); ţigla 1 = 0,87 m (superior) şi 1,29 m (inferior); ţigla 2 = 1,23 m (superior); ţigla 3 = 0,9 m (superior) şi 1,22 m (inferior); ţigla 4 = 0,75 m (superior) şi 1,22 m (inferior); parietal stânga = 1,21 m; nivel zacere craniu = 1,35 m; stern = 1,28 m; sacrum = 1,29 m; între condilii femurali = 1,26 m; pe calcaneu stânga = 1,15 m. M 83, S V, sector Paleolitic. La 0,15 m de suprafaţă, în marginea de SE a S V a apărut un ulcior cu gura în formă de pâlnie şi corp bitronconic şi un fragment de farfurie. Lângă vas au apărut fragmente de calotă craniană (la cca. -0,25 m de suprafaţă), două fragmente de coaste şi două cuie de fier fapt ce ne-a determinat să credem că este vorba de un mormânt. Nu s-a putut determina forma gropii şi nici orientarea mormântului. Ceramica face parte din inventar. S-au descoperit 5 vase: un ulcior, o farfurie, un kantharos care ar putea data mormântul în sec. II p. Chr. M 84, S VI, sector Paleolitic. În stratul vegetal până la -0,25 –0,3 m s-au descoperit fragmente ceramice din diferite epoci (romane, hallstattiene, neolitice), chirpic ars şi oase de animale, inclusiv obiecte metalice contemporane. Printre acestea, la -0,25 m s-au găsit fragmente dintr-un craniu uman. Nu s-a putut determina forma unei gropi de mormânt şi nu s-au găsit resturi ale scheletului postcranian. M 85, sector Necropolă. În urma descoperirii de către un localnic a unor oase umane la V de cetate, în sectorul sectorul necropolă, în apropiere de S II/2003, s-a efectuat o săpătură de salvare care a scos la lumină doar o parte din scheletul unui adult, respectiv fragmente din femure, tibii, peronee şi oasele picioarelor. Osemintele se aflau în poziţie anatomică. Orientare: ENE 56–VSV 236. Din schelet, cu excepţia oaselor amintite, nu s-a mai găsit nimic fiind probabil distrus de ploi şi arături. Oasele se aflau în stratul vegetal, la suprafaţă, pe panta unui deal. S-au descoperit de o parte şi de alta a tibiilor 2 cuie de fier cu resturi de lemn de la coşciug. Studiul resturilor faunistice de la Slava Rusă Materialul faunistic provine din două sectoare: Baza 3 şi Extra muros vest, I. Lotul faunistic recoltat din Sectorul Baza 3 în cursul anului 2004 este constituit din 1554 fragmente, dintre care numai circa jumătate au permis determinarea până la nivel de specie, situaţie datorată gradului lor ridicat de fragmentare. Materialul arheozoologic identificat a fost repartizat la trei grupe faunistice: peşti, păsări şi mamifere, cel din urmă fiind cel mai bine reprezentat. Mamiferele domestice reprezintă 97,37% din totalul resturilor identificate pentru mamifere. Au fost determinate şapte specii de mamifere domestice: Bos taurus (vită domestică), Ovis aries (oaie), Capra hircus (capră), Sus domesticus (porc), Equus caballus (cal), Equus asinus (măgar), Canis familiaris (câine). Frecvenţa cea mai ridicată ca număr de resturi identificate o are vita domestică (49,4% din totalul fragmentelor determinate pentru mamiferele domestice), urmată de ovicaprine (24,7%), porc (14,4%), cal, câine şi măgar. Majoritatea speciilor de mamifere domestice enumerate (exceptând câinele) erau sacrificate la maturitate, printre bovine existând şi indivizi bătrâni. Cea mai mare parte dintre oasele lungi aparţinând bovinelor poartă urme de la tranşare şi de la spargerea lor pentru a se extrage măduva. Această practică a determinat ca numărul oaselor care să poată fi măsurate să fie destul de mic. Urme ale dinţilor de carnivore s-au observat pe puţine oase. Ocupaţii ca vânătoarea şi pescuitul aveau o importanţă relativ redusă, în comparaţie cu creşterea animalelor, în economia alimentară a populaţiei de la Slava Rusă. S-au identificat şapte specii de mamifere sălbatice: Sus scrofa (mistreţ), Cervus elaphus (cerb), Capreolus capreolus (căprior), Canis lupus (lup), Lepus europaeus (iepure), Vulpes vulpes (vulpe), Ursus arctos (urs). Dintre acestea resturile osoase de mistreţ sunt cele mai numeroase, specie urmată de cerb şi iepure. Mistreţul, cerbul şi ursul sunt specii care preferă pădurile de mare întindere, în timp ce căpriorul şi iepurele sunt specii de lizieră. Toţi indivizii de mamifere sălbatice au fost maturi la momentul vânării lor. Numărul de oase de pasăre este foarte mic, oasele identificate aparţinând unei singure specii, găina. Din grupul peştilor s-au identificat atât acipenseride, cât şi teleosteeni (crap, somn, ştiucă, şalău, plătică); frecvenţa cea mai mare o are crapul, urmat fiind de somn. Lotul faunistic provenit din Sectorul Extra muros vest cuprinde 100 de resturi din care au fost determinate până la nivel de specie 67, identificându-se numai animale domestice. Dintre acestea un singur rest a fost atribuit păsărilor, şi anume găinii (Gallus domesticus), iar restul mamiferelor: Bos taurus (vită domestică), Equus caballus (cal), Ovis/Capra (ovicaprine), Sus domesticus (porc). Dintre mamifere porcul are frecvenţa cea mai ridicată, atât ca număr de resturi (27 resturi, reprezentând 40,9%), cât şi ca număr minim de indivizi estimaţi (trei); dintre cei trei indivizi doi sunt maturi şi unu imatur, vârsta fiind estimată pe baza dentiţiei. Urmează bovinele cu 23 resturi (34,8%) atribuite la doi indivizi, unu matur şi celălalt imatur, estimarea fiind făcută pe faza stadiilor de epifizare osoasă. Pe locul al treilea este calul, cu nouă fragmente determinate (13,6%) şi atribuite unui individ matur. Ovicaprinelor le-au fost repartizate şapte resturi osoase (10,6%), atribuite la doi indivizi, unul matur şi altul imatur (estimare pe baza dentiţiei). Cercetări geofizice Florin Scurtu Cercetarea geofizică experimentală a zonei Ibida s-a realizat în trei sectoare cu condiţii arheologice şî litologice diferite. Pornind de la datele arheologice, am ales pentru început o zonă rectangulară de 27 x 40 m (latura mare având azimutul magnetic de 10) din interiorul cetăţii, o altă zonă rectangulară de 30 x 30 m în zona necropolei şi alta, cu dimensiunile de 40 m (pe direcţia cu azimutul 530) x 25 m la cca. 200 m V de cavoul Tudorka. Necropolă În zona necropolei rezultatele noastre au arătat că magnetometria nu poate pune în evidenţă mormintele de înhumaţie din zona respectivă, după cum ne şi aşteptam, deoarece nu există contraste de susceptibilitate magnetică. Cetate În zona cetăţii, perimetrul cercetat de noi este amplasat la cca. 100 m S de zidul de incintă nordic, pe o arie în care apar mai multe aliniamente paralele (orientate ENE–VSV, paralel cu zidul de N al cetăţii) corespunzând fostelor haturi dintre loturile agricole care erau în funcţiune până de curând (unul dintre aceste haturi este constituit din blocuri de calcar, probabil adunate de pe terenul înconjurător). În harta magnetometrică apar efecte puternice generate de construcţii ce nu apar la suprafaţa solului. Un grup de astfel de anomalii, de maxim, cu amplitudinea de peste 50 nT, apar în colţul de SE al perimetrului, în carourile D6-D8 şi E6-E8. După distribuţia lor în suprafaţă şi după morfologia lor, aceste anomalii sunt probabil generate de construcţii antice masive din cărămidă, al căror scop va putea fi determinat într-o fază ulterioară, după extinderea perimetrului de cercetare spre S şi E pentru a întregi imaginea geofizică a acestor construcţii şi după efectuarea, de către arheologii sitului, a unor săpături de sondaj. Alt grup de anomalii de maxim, mai firave decât cele descrise mai sus, apar în zona sud-vestică (carourile A8–C7). Ele urmăresc în principal o direcţie ENE–VSV (paralelă cu zidul de incintă nordic al cetăţii şi cu haturile ce apar mai la N), precum şi direcţia SE–NV, lăsând impresia unor construcţii rectangulare cu pereţi a căror grosime este de cca. 70 cm. În partea centrală a hărţii (carourile A4–D3) apare un complex anomal dominat de 3 anomalii de maxim (colorate în nuanţe de roşu) de mare întindere şi având amplitudinea de peste 50 nT, combinate cu o anomalie de minim de formă alungită (colorată în albastru) în carourile A3–D2, care îşi trimite mai multe apofize spre SE (carourile A4, B3, C3). Interpretarea litologică şi arheologică a acestui complex anomal este, după părerea noastră, existenţa unui zid cu grosime relativ mare (cca. 1,5 m, construit din blocuri de calcar) corespunzând anomaliei liniare din partea de N şi o serie de alte ziduri perpendiculare pe acesta (corespunzând apofizelor anomaliei nordice), care compartimentează o construcţie cu dimensiunile de circa 15 x 10 m a cărei latură mare este aproximativ paralelă cu zidul de incintă nordic al cetăţii. Tot un zid din piatră corespunde probabil şi anomaliei liniare de minim din carourile A7–E5, foarte clar exprimată în harta magnetometrică. Mai multe clarificări în privinţa geometriei acestei zone vor apărea după prelucrarea matematică aprofundată a anomaliilor, dar un orizont mai larg va fi deschis abia după extinderea lucrărilor geofizice pe zonele adiacente şi după efectuarea unor sondaje arheologice pe câteva anomalii reprezentative. Sectorul vestic În sectorul vestic, cercetarea magnetometrică a fost decisă ca urmare a unui profil de recunoaştere cu lungimea de 185 m ce, traversând zona respectivă, a indicat prezenţa unor anomalii a căror amplitudine putea indica perturbaţii litologice generate de obiective arheologice. Harta magnetometrică a zonei indică prezenţa a numeroase anomalii dipolare (combinaţii de anomalii de maxim şi de minim adiacente, de mică întindere), dar în partea de SV a hărţii apar şi o serie de anomalii de maxim masive, corespunzând, în mod normal, unor construcţii mai extinse realizate din cărămidă. Noi am amplasat pe una din aceste zone o secţiune de 10 x 1 m, care a fost săpată în cursul anului 2004 până la adâncimea de cca. -1,2 m. Deşi anomalia magnetică este certă, până la adâncimea cercetată secţiunea nu a interceptat obiective de interes arheologic, străbătând numai un strat de argilă sterilă, solul părând neperturbat de activităţi antropice, în contradicţie cu aspectul hărţii noastre geofizice. Verificări geofizice ulterioare au arătat că sursa anomaliei nu a fost excavată (ea putea consta într-o modificare locală, de natură geologică, a conţinutului în oxizi de fier a argilei respective, modificare eventual invizibilă macroscopic) şi deci se află mai jos. Cauza ei poate fi totuşi geologică, situată sub nivelul inferior al secţiunii, nu este totuşi exclus să fie vorba despre o construcţie subterană săpată din lateral, care să nu fi deranjat partea superioară a solului. Cercetările au fost efectuate cu fonduri de la MEC (Programul CERES).
Rezumat:

Situl arheologic se află pe platoul "Dealului Ruina" situat în partea de E a oraşului Siret. Obiectivele cercetării au constat în continuarea investigării arheologice a sitului în sectorul A, stabilirea stratigrafiei şi succesiunea culturilor, studierea complexelor arheologice din zona valului de apărare şi cercetarea sistemului de fortificaţie. Au fost prevăzute cercetări interdisciplinare prin prelevarea materialelor pentru determinări paleontologice, antracologice, geologice, pedologice. Aşezarea din Hallstatt-ul timpuriu, cultura Gáva-Holihrady, grupul Grăniceşti, ocupă întregul platou (sectoarele A şi B), şi unele terase din jur (sector C). O aşezare din cultura Cucuteni, faza B (sector B) se află în zona de NNV a platoului. Aşezarea aparţinând Hallstatt-ului timpuriu : are două niveluri de locuire, a fost identificat şi cercetat sistemul de fortificaţie alcătuit din şanţ, val şi palisadă. Au fost studiate integral şi parţial locuinţe de suprafaţă şi adâncite (prevăzute cu instalaţii de încălzit), o construcţie cu pavaj din pietre, resturile unui cuptor, gropi menajere, vetre în aer liber. Materialul arheologic: ceramică, metal (aramă şi bronz), unelte din os, din silex şi din piatră, statuete zoomorfe şi una antropomorfă, fusaiole/miniaturi de roţi de car, greutăţi tronconice din lut ars, perforate orizontal, vase miniaturale.

Note:

1.
1. Secvenţa stratigrafică a fost realizată de Constantin Haită.