Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2017
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Neatribuit; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Locuire; Cetate;
Cod RAN:
| 161277.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Slava Cercheză
Localitate:
Slava Rusă
Sector:
Sectorul Turnul 10
Toponim:
(L)Ibida
Localizare:
| 161277.01 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Prisecaru | Dănuţ | participant | Complexul Muzeal "Iulian Antonescu", Bacău |
| Mihăilescu-Bîrliba | Lucreţiu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Pătrășcanu | Darie | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Farțade | Adrian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Stratulat | Maria | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Baciu | Vasile | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Enache | Maricel | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Niță | Paul Adrian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Botezatu | Mihai-Daniel | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Tipa | Cristina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Negreanu | Mihail | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Gheorghe | Oana | participant | Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi |
| Gheorghiu | Laura | participant | Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi |
Raport:
Săpăturile din campania 2017 au vizat în primul rând demontarea martorului dintre secţiunile S6 şi S7 din campaniile anterioare şi atingerea nivelului de arsură în secţiunea S7. În acest fel, în zona turnului 10 dispunem intra muros de un tablou arheologic relativ coerent, în care clădirile descoperite prezintă o stratigrafie destul de clară. Concret, anul acesta au apărut în S7, pe nivelul de arsură, resturile unui dalaj de piatră, însoţite de un fragment de chiup, rămas după prăbuşirea acoperişului şi a pereţilor clădirii în urma incendiului. Situaţia se prezintă astfel în zona intra muros a Turnului 10: există două clădiri de dimensiuni mari, dezvelite parţial şi orientate NV-SE. Cele două clădiri sunt mărginite de două străzi, una din ele fiind tangenţială zidului de incintă şi turnului. Clădirile sunt ridicate la sfârşitul secolului al IV-lea, fiind o refacere a unor zidiri anterioare, distruse probabil de un incendiu ce a avut loc cu puţin înainte de această perioadă, nefiind exclusă o conexiune a acestei distrugeri de înfrângerea romanilor de la Adrianopole (378). Strada tangenţială zidului de incintă cunoaşte în secolul al VI-lea o închidere în partea de nord a celei mai mari clădiri, fiind mărginită pe această latură de un mini-portic. Această clădire este compartimentată în cel puţin două încăperi, având o funcţie comercială (depozitare de materiale şi punct de vânzare), funcţie întărită şi prin numeroasele fragmente de vase de provizii descoperite. În continuare, în această campanie, am vizat trasarea unei secţiuni N-S perpendiculare pe zidul de incintă ( S8), în prelungirea pe o latură a secţiunor S3, S4 şi S7. Deocamdată, în acest an am decopertat un strat gros de dărâmătură provenind din zidul de incintă. Sectorul Curtina X Dan Aparaschivei, Sever Petru Boţan, Roxana Coadă, Sorin Costea , studenţi de la Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi Campania de cercetări arheologice în sectorul Curtina X, de pe şantierul Ibida (Slava Rusă, jud. Tulcea) s-a desfăşurat pe o durată de două săptămâni, cu specialişti de la Institutul de Arheologie din Iaşi, al Academiei Române-Filiala Iaşi şi cu participarea studenţilor de la „Dunărea de Jos” Galaţi. Obiectivele generale ale acestei campanii au fost : 1. Definitivarea sondajului din secţiunea SX1, carou1 2. Elucidarea limitelor unei posibile construcţii care adăpostea depozitul de dolia din apropierea incintei romane târzii şi raporturile stratigrafice cu edificiile intramurane descoperite 3. Confirmarea etapelor de construcţie a incintei, precum şi detalierea tehnicii utilizate 4. Relaţionările stratigrafice între diferitele puncte şi complexe din acest sector cu alte obiective de pe cuprinsul cetăţii Fiecare dintre obiectivele propuse a fost completat, pe parcurs, cu obiective specifice. Punctele de lucru în care ne-am desfăşurat cercetarea în cursul campaniei 2017 au fost următoarele: A. Sondajul 2 din Secţiunea X1, carou 1 B. Secţiunea X1, edificiul E3, carourile 4-5 C. Secţiunea X1, carourile 5-6, cu incinta D. Sondajul 2 din Secţiunea X1, c. 1 A. Sondajul în cauză, început în campania din 2015 şi continuat în 2016 până la circa 0,80 m faţă de nivelul de funcţionare a structurii cu poarta batantă (ceea ce numeam anterior pavaj şi care, de fapt, reprezintă, mai degrabă, un prag) a fost trasat pentru a observa stratigrafia în preajma complexului de edificii din apropiere (E2, E3, E4). Datarea acestui prag cel târziu la mijlocul secolului al IV-lea ne-a determinat să încercăm a identifica straturi de cultură anterioare, eventuale urme romane timpurii, aşa cum s-au consemnat în alte puncte din cetatea Ibida (vezi Curtina G, sectorul din apropierea basilicii intramurane, secţiuni extramurane din vestul cetăţii). Coborînd în urma cercetării din acest an până la circa 1,651,70 m faţă de nivelul pragului, am ajuns deja la roca geologică (stâncă) fără a mai identifica niveluri antropice. Din pământul scos am mai putut găsi fragmente ceramice, sticlă, oase, zgură de fier cu piatră sfărâmată care confirmă o nivelare masivă a zonei. Imediat sub plăcile de calcar, la circa 0.35 m, se observă şi o peliculă de arsură. Acest sondaj este, practic, până în prezent, primul şi singurul marker al stratigrafiei stabilite în această zonă a cetăţii dinainte de ridicarea incintei. Am putut determina că prima fază a locuirii în această zonă datează din momentul ridicării incintei, cândva în prima parte a secolului al IV-lea sau, cel târziu, la mijlocul veacului respectiv. Tot acum au fost create şi căi de acces către diverse puncte din cetate, cu edificii precum cel corespunzător pragului şi porţii batante al cărei mecanism l-am identificat şi noi anterior. Au urmat proiecte ample de ridicare a unor clădiri în secolul al V-lea şi în cel de-al VI-lea, cu mai multe faze de construcţie şi refacere, cel mai probabil, odată cu refacerea incintei şi regândirea spaţiului din apropierea zidului de fortificaţie. Profilul de est al sondajului nostru, care a ajuns în adâncime la circa 2,80 m faţă nivelul actual de călcare (luat în funcţie de limita dintre carourile 1 şi 2) arată evident panta de 10-15o sub care a fost nivelat terenul înainte de aceste prime construcţii ale complexelor antice din sectorul Curtina X. B. Secţiunea X1, c. 4-5, edificiul E3 După ce, în campania precedentă, am continuat săpătura către incintă, în carourile 3 şi 4, unde am identificat o continuare a Z1E3, în 2017 am avansat şi către caroul 5 al secţiunii, în speranţa identificării unui Z2 E3 care să închidă clădirea ce ar fi delimitat depozitul de dolia. Rezultatele au fost de-a dreptul surprinzătoare. Reamintim că acest zid, Z1E3, măsoară 0,70 m lăţime şi este construit din piatră de dimensiuni medii legată cu pământ. La circa 1,70 de acest zid, care a ajuns să fie descoperit pe mai bine de 6 metri, am putut descoperi un alt zid, ZX1, care, aparent, s-ar uni undeva în profilul de vest cu Z1E3. Direcţia acestuia este NV-SE, către incintă, şi se păstrează în condiţii foarte proaste, fiind distrus în mare parte. Am putut surprinde doar câte 3-4 asize din paramentul exterior, către profilul de vest şi doar 1- 2 asize înspre interiorul secţiunii. De altfel, nu îl avem păstrat decât pe circa 1,70 m, fiind distrus sau demantelat înspre interiorul secţiunii. Am constatat şi că nu prezintă o substrucţie de piatră de dimensiuni medii şi mici, cu lut bătut, aşa cum întâlnim la Z1E3, ci este aşezat direct pe o nivelare de lut galben, foarte tasat. De aceea, este foarte posibil să fi fost o amenajare făcută în pripă sau, oricum, fără a respecta paşii tehnologici ai unei construcţii durabile. Din aceste motive avem destule semne de întrebare legate de conexiunea sa cu edificiul E3. Ceea ce este aproape sigur este că acest complex a fost, practic, ultimul din punct de vedere cronologic, din zonă. Aşadar, este posibil să fi fost pe nivelul de secol VI, deasupra căruia, în campania precedentă, am descoperit mai multe artefacte bine databile. Adâncind puţin săpătura pentru a vedea tehnica de construcţie a lui ZX1, am putut descoperi că sub acea podea de lut care constituie, foarte probabil, nivelul de funcţionare, se află un alt zid, diferit ca tehnică de construire, dimensiuni şi, probabil, destinaţie, faţă de celelalte două. Acest nou zid păstrează direcţia NV-SE, dar are o lăţime de 1,10 m, respectiv cu circa 0,40 mai mult decât celelalte două, Z1E3 şi ZX1.
Este construit, din câte se pare până acum, din paramenţi cu umplutută de piatră legată cu pământ şi merge până în incintă. Ca relaţie cronologică este posterior incintei şi anterior ZX1. Chiar dacă şi acest zid merge perpendicular pe direcţia Z1E3, este puţin probabil ca el să fie parte a acestui edificiu. Faţă de incintă nu merge tocmai perpendicular, ci formează spre est un unghi ascuţit. Starea sa de conservare este precară pe partea de est (probabil interiorul), dar pe partea de vest (posibil paramentul exterior) se păstrează bine patru asize şi va trebui să mai explorăm în campania viitoare. Dacă merge din profilul de vest, fapt foarte probabil, dar verificabil în campania următoare, lungimea zidului ar fi de 8,80 m până în incintă. În acest stadiu al cercetărilor a fost scoasă destul de evident partea din parament bine păstrată pe circa 1,60 m.Faţă de partea superioară a incintei, acest complex se găseşte la 4,20 m adâncime. C. Secţiunea X1, carourile 5-6, cu incinta Exact de lângă incintă, paralel cu temelia în trepte identificată încă din primele campanii am identificat o structură formată din două trepte care coboară şi se opresc în ZX. Aceste două trepte care pornesc din pământul galben care umple şanţul de construcţie al incintei sunt construite din piatră de dimensiuni medii legate cu pământ, sunt foarte fragile şi au 0,30 m lăţime şi 0,80 m lungime. Ele vin aproape paralel cu incinta, dar pentru o raportare cronologică mai precisă e nevoie de o cercetare mai detaliată, care se va efectua în viitor. Un alt obiectiv de atins în această campanie a fost profilarea şi identificarea a cât mai multe elemente din substrucţia zidului de incintă în partea cea mai de sus a suprafeţei noastre, în zona de urcuş maxim. Astfel, dacă în anii trecuţi bănuiam şi înaintam ca ipoteză de lucru o structura a zidului de incintă destul de bine realizată, în acest an avem confirmarea unui proiect ingineresc, tehnic, foarte elaborat şi bine organizat. Zidul de incintă, construit pe o pantă foarte abruptă (de circa 40 de grade) a avut nevoie de câteva elemente de substrucţie care să îi garanteze stabilitatea. Baza sa a constituit-o un strat consistent de piatră mică şi medie, cu ceva lut. Se observă bine pe profilul de vest şi de-a lungul zidului şanţul de construcţie care, apoi, a fost umplut cu lut galben. În partea cea mai de sus a secţiunii, şanţul a fost surprins pe circa 1,30 m. El coboară în pantă şi l-am regăsit pe o lungime de circa 3,80 m, înspre est. Deasupra acestui pat de piatră a fost pusă o şapă de mortar albinos, bine închegat, peste care s-au aşezat blocurile mari de piatră care intră sub incintă şi care constituie, de fapt, substrucţia solidă a incintei. Peste această temelie, dispusă în trepte inegale, s-a aşezat o nouă şapă de mortar, groasă de circa 0,15 m. Şapa de deasupra se păstrează pe circa 1,57 m din lungimea substrucţiei şi pare a avea în compoziţie nisip, var şi cărămidă pisat (ca în cazul mortarului din zidul de incintă). Am identificat 11 astfel trepte de substrucţie, unele dintre ele formate din două pietre mari juxtapuse, prinse cu mortar alb. Oricum, sunt destul de neglijent construite, ceea ce dovedeşte că funcţionalitatea lor era aceea de substrucţie. Sunt vizibile aceste trepte pe circa 5,45 m de-a lungul incintei şi se opresc cu circa 0,30 m înainte de zidul ZX, care se închide în incintă. Ca lăţime, acestea variază de la 0,57 m, în partea cea mai de jos, până la 0,37 m în colţul cel mai de sus. Profilul de vest din această suprafaţă este unul destul de relevant pentru situaţia ce se regăseşte în acest sector al cetăţii. Citind stratigrafia acestuia regăsim un strat vegetal sub care apare un nivel consistent de dărâmătură cu piatră şi mortar, urmat de un strat de depunere cu pământ, piatră măruntă, cărămidă, ceramică. Urmează un strat de nivelare, de lut galben, corespunzător umplerii şanţului de construcţie. Apoi, semnalăm nivelarea de peste ZX, care corespunde funcţionării ZX1 şi a gropii din profil de formă trapezoidală, de la limita carourilor 4 şi 5. Deasupra gropii se poate observa şi un nivel subţire de arsură neagră. De asemenea, tot în proximitatea gropii am identificat o suprafaţă de circa 0,40x0,25 m de arsură roşiatică. Corespunzător ZX apare nivelul de dărâmătură unde remarcăm multă ţiglă, olane de acoperiş, dar şi fragmente ceramice caracteristice secolelor V-VI, oase de animale, fragmente de sticlă, o plăcuţă de plumb cu rol decorativ, zgură de fier, dar şi zgură rezultată în urma arderii chirpicilor. Obiective viitoare şi concluzii Săpătura din anul următor va avea drept scop stabilirea stratigrafiei şi a cronologiei diferitelor niveluri identificate în această zonă, profilarea mai clară a complexelor identificate în acest an, precum şi continuarea studierii tehnicii de construcţie a incintei şi a edificiilor din zonă. În concluzie, cercetările din acest an nu fac decât să completeze un dosar consistent şi variat despre funcţionalitatea acestei părţi din cetatea Ibida, cu elemente noi care, în ciuda faptului că ne complică anumite concluzii, sunt provocatoare pentru cercetarea de viitor. Obiectivele stabilite pentru campania viitoare vor fi în măsură, sperăm, să ne aducă mai multe răspunsuri la întrebările care, încă, au rămas fără răspuns.