Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Hallstatt; La Tène; Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 161277.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Slava Cercheză
Localitate:
Slava Rusă
Toponim:
[Ibida]
Localizare:
| 161277.01 |
Lista Ilustrațiilor - 12
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Iacob | Mihaela | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Baumann | Victor-Heinrich | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Paraschiv | Eugen Dorel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Miriţoiu | Nicolae | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Popescu | Vlad | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Soficaru | Andrei | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Sultana | Nicuşor | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Aparaschivei | Dan | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Chiriac | Costel | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Mihăilescu-Bîrliba | Lucreţiu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Piftor | Valentin | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Stanc | Simina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Nuțu | George | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Paraschiv | Mihai | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Neagu | Alina | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Nicolau | Victor | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Istudor | Leontin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Băcuță | George | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Cercetarea s-a desfăşurat în perioada 28 iunie – 31 august, în mai multe sectoare, cu finanţarea MCC (40 milioane lei) şi ICEM Tulcea (140 milioane lei).
I. Sectorul Curtina G
În campania din 2002 am prelungit secţiunea I (plasată pe mijlocul curtinei şi orientată N – S) cu 48 m spre sud (12 carouri); în prezent aceasta are 100 m (25 carouri de 4 x 3 m). Cercetările s-au efectuat în carourile 14 – 25.
La mijlocul C 14, la adâncimea de -0,15 –0,20 m, a apărut dărâmătura unui zid romano-bizantin; după dispunerea acesteia, se pare că zidul nu mai respecta traseul zidului de incintă nordic, fiind vorba de ultima fază de locuire.
În dreptul ţăruşului 14 şi spre capătul C 14, la adâncimea de -0,30, respectiv -0,25 m, au apărut două ziduri romano-bizantine, puternic afectate de lucrările agricole, paralele cu latura nordică a incintei (orientate aproximativ ENE – VSV); acestea se păstrează pe cel mult trei asize şi sunt realizate din pietre cioplite sumar, legate cu pământ. Dimensiunile medii ale pietrelor sunt de 30/35 x 10/15 cm. În zona amintită, săpătura s-a efectuat până la un nivel de călcare, surprins la adâncimea de -0,70 m.
În C 15 – 18, la adâncimea de -1,75 m (luată din dreptul ţăruşului 14) am surprins un nivel de locuire romano-bizantină (cu un cuptor distrus în C 15 şi un fragment de zid din pietre de mari dimensiuni, legate cu pământ, în dreptul ţăruşului 16) ce se păstra doar în zona vestică a secţiunii; în partea estică, acesta era perforat de mai multe gropi. Am păstrat nivelul amintit în jumătatea de vest a secţiunii (unde acesta se păstra), iar în cea de est, în C 15 – 20 am coborât până la steril.
În C 15 şi în prima jumătate a caroului următor nu am surprins nici un nivel de locuire, stratul arheologic fiind afectat de gropile amintite; aici săpătura s-a efectuat până la adâncimea de -2,60 m (luată din dreptul ţăruşului 14).
Din a doua jumătate a C 16 până în dreptul ţăruşului 20, am surprins două niveluri de călcare de perioadă romano-bizantină, datate cu monede din secolul IV. Primul dintre acestea (cel superior) consta într-o podea de lut galben şi acoperea fundaţia unui zid (demantelat). Fundaţia a fost realizată din pietre de mici dimensiuni, legate cu pământ. Zidul era, la fel ca şi celelalte întâlnite, paralel cu latura nordică a incintei. Am păstrat acest nivel în jumătatea de vest a C 19 – 20; acestuia-i corespunde o clădire, căreia i-am surprins colţul de sud-est, în dreptul ţăruşului 19. Clădirea fusese realizată din pietre de dimensiuni variabile legate cu pământ şi era aşezată peste fundaţia zidului demantelat amintit mai sus. Al doilea nivel era amenajat dintr-un strat de pietriş, peste care s-a realizat o lutuială; acestuia nu-i corespunde nici o construcţie. Sub acest nivel, am săpat cca. 30 – 40 cm în steril, pe ultimul m al C 19 şi în C 20 (la S de zidul demantelat).
În dreptul ţăruşului 19, sub fundaţia zidului demantelat, am surprins un mormânt de inhumaţie, în amforă. Amfora era orientată NE (gura) – SV; acesteia îi fusese spart fundul, pentru a fi depus cadavrul – pe partea dreaptă, chircit, cu capul spre gura piesei. Peste amforă a fost depusă o piatră înclinată spre nord-vest, pe care a fost descoperită o monedă colonială din timpul lui Commodus. Amfora se datează în secolul IV. După dimensiunile oaselor scheletului, rezultă că în vas a fost depus un copil ce avea vârsta maximă de o lună.
În C 21 – 23, la adâncimea de -0,15 –0,35 m, am surprins un pavaj din pietre de mici dimensiuni, datat cu monede de la sfârşitul secolului IV până în secolul VI. Pavajul acoperea o clădire, căreia i-am surprins zidul sudic, în C 24. Zidul era paralel cu latura de nord a incintei. În partea de vest a caroului 23, unde pavajul a fost perforat de o groapă, am surprins două niveluri de locuire, datate în secolul IV – în interiorul clădirii. În exteriorul clădirii, la sud de zidul amintit, am descoperit o podea din lut galben, care acoperea un canal de scurgere, realizat din pietre legate cu mortar. Dimensiunile canalului sunt: lăţimea la exterior – 70 cm, lăţimea la interior – 25 cm, adâncimea – 30 – 35 cm. Canalul era acoperit cu plăci de piatră, legate, de asemenea, cu mortar.
La sud de canal, în C 25, sub podeaua care-l acoperea, am descoperit un nivel de locuire cu foarte multe fragmente de zgură de sticlă în jumătatea estică a acestuia; probabil că în apropiere se găseşte un cuptor.
Spre capătul secţiunii (la 0,5 m de sudul acesteia) am descoperit o amenajare circulară, din pietre legate cu pământ. Amenajarea, care are diametrul de 0,9 m, este legată de nivelul cu zgură de sticlă; probabil că aceasta a constituit baza unui stâlp.
Materialele arheologice descoperite în secţiune sunt relativ numeroase, însă în mare parte fragmentare. În urma unei prelucrări sumare, acestea pot fi clasificate astfel:
1. Ceramica:
- amfore LR 1, LR 2, Kuzmanov 16, Spatheia;
- farfurii Hayes 3, Hayes 10 şi nord-africane;
- veselă de bucătărie locală;
- opaiţe;
2. Sticlăria:
– cupe şi pahare datate în sec. IV – VI;
3. O fibulă cu piciorul întors pe dedesubt, întreagă, din bronz;
4. Monedele – 64 piese, repartizate cronologic astfel:
- un exemplar – secolul II;
- 55 exemplare – secolul IV (unele dintre acestea sunt încadrate în perioada respectivă doar după modul, deoarece sunt ilizibile);
- 4 exemplare – secolul V;
- 4 exemplare – secolul VI.
Pe lângă materialele romano-bizantine amintite, în unele straturi de nivelare au apărut şi piese datate în prima şi în cea de-a doua epocă a fierului (câteva fragmente ceramice şi o fibulă).
În campania viitoare vom prelungi secţiunea spre sud. ?Costel Chiriac, Dorel Paraschiv?
II. Sectorul Poarta de Vest
Cercetările din acest sector s-au dezvoltat în suprafaţă, spre turnul 2 pentru a surprinde poarta şi cursul antic al râului Slava; în paralel am coborât până la nivelul plintei zidului de incintă şi a turnului 3 în S 1/2001 şi S 3a/2001.
Pentru că în campania din 2001 am reuşit să cercetăm - din cele trei casete trasate la sud de pârâul Slava - doar caseta A, în 2002 am regândit dimensiunile acestora pentru a le proteja de o eventuală inundare de către apele Slavei; astfel caseta C a devenit S 3b şi în locul casetelor A şi B am trasat S 3a (8,5 x 4 m), între cele două suprafeţe lăsând un martor de 2 m. În continuare, spre sud, la 2 m distanţă, am trasat S 4a (11,5 x 6 m) şi S 4b (4 x 4 m), apoi S 5 (11,5 x 6 m) cu un martor de 1 m între aceasta şi S 4a,b. Dimensiunile suprafeţelor au fost impuse de neregularităţile terenului aflat la dispoziţia noastră (la vest şi nord râul Slava, la est şi sud terenuri proprietate personală). Prezentăm în continuare rezultatele preliminare ale cercetărilor.
În S 1/2001 am coborât printr-un sondaj de control perpendicular pe latura de nord a turnului 3 (T 3) şi de-a lungul incintei (dimensiuni 3 x 1 m) până sub nivelul plintei incintei (–2,63 m faţă de colţul de sud-vest). Am constatat că în această zonă incinta a fost construită (sau refăcută masiv) la mijlocul secolului IV, nivelul corespunzător plintei fiind datat cu două monede (tip FTR – FH) şi ceramică în această perioadă. La 0,30 m înălţime faţă de plinta incintei şi la –1,90 m adâncime de colţul de sud-vest apare plinta lui T 3. S-a putut constata că ambele plinte sunt construite cu ajutorul cofragului, lăţimile lor variind între 0,12 – 0,15 m (plintă T 3) şi respectiv 0,14 – 0,17 m (plintă incintă).
Deasupra nivelului plintei lui T 3 apare un strat cu o grosime de 0,30 m constând în oase, cărbuni şi material ceramic: trei fragmente de la amfore de masă, două fragmente de la amfore morcov, un fragment de la o amforă africană Key 25, fragmente de farfurii Hayes 10, două fragmente de oale, fragmente de la opaiţe cu granule şi un castron fragmentar Sântana Cerneahov.
În continuare, la –1,95 –2,05 m apare un nivel din mortar alb cu bucăţi mici de cărămidă, pietricele şi scoici pisate, gros de 0,05 – 0,24 m, a cărui grosime descreşte dinspre incintă spre vest (exterior cetate), nivel ce marchează o fază de refacere datată cu un depozit monetar descoperit în mortarul incintei şi al turnului la acest nivel în 2001 (două monede) şi 2002 (11 monede). De pe acest nivel am recoltat fragmente ceramice provenind de la trei amfore LR 2, două LR 1, trei amfore locale şi una orientală, fragmente de baze de farfurii Hayes 3 şi Hayes 10, fragmente de la cinci oale romano-bizantine executate din pastă grosolană şi una din pastă fină, trei fragmente de căni, fragmente de la un castron din pastă cenuşie şi de la un altul cu buza dreaptă cu două şănţuiri.
Urmează un strat de dărâmătură din piatră măruntă, cărămidă şi pământ cu grosimea de 0,30 – 0,35 m din care am recoltat fragmente de la o amforă LR 1, o greutate de plasă şi fragmente de la o oală cu gura şănţuită. Peste acesta, în profilul de nord, observăm un strat gros de 0,20 – 0,25 m de mortar dur, având în compoziţie bazalt pisat. Stratul acesta este difuz şi în stadiul actual al cercetărilor nu putem să distingem faza de reparaţie căreia i-ar putea corespunde. Deasupra nivelului de mortar cu bazalt şi până la vegetalul actual, care în această zonă este foarte subţire, avem un strat de dărâmătură – mortar, pietricele, pământ şi la 0,50 m distanţă de incintă (spre vest) pe profilul de nord încep blocurile masive de piatră excavate în timp din incintă şi turn.
La o examinare atentă a porţiunii de incintă dezvelită în acest sector se poate observa că aceasta e construită într-o primă fază în cofrag, din blochete de dimensiuni mijlocii, quasiregulat tăiate, îngrijit lucrată; de la nivelul de refacere datat cu depozitul monetar asizele sunt fie din blocuri de mari dimensiuni (0,47 x 0,28 m; 0,70 x 0,20 m), fie din blochete, uneori puse pe cant, cu pietricele pentru egalizare, aspectul general fiind unul neîngrijit.
Turnul, cel puţin spre punctul de intersecţie cu incinta, e construit din blocuri masive de piatră (0,75 x 0,26 m; 0,80 x 0,22 m), ponderea acestora fiind mult mai mare pe latura de nord a turnului în comparaţie cu incinta.
În S 3a am surprins latura de sud al lui T 3 - parţial peretele interior şi exterior, la adâncimile de -1 m în colţurile de sud-vest şi nord-vest şi -1,07 –1,10 m colţul de nord-est şi pe profilul estic. Doar în colţul de sud-est am putut coborî la adâncimea de -2 m, până la nivelul plintei. S-a putut constata că în această porţiune turnul e construit din blochete de piatră de dimensiuni mijlocii, legate cu un mortar ce are în compoziţie multă scoică pisată şi fragmente de cărămidă. Pe latura de sud, T 3 prezintă o plintă dublă – reducerea grosimii zidului între fundaţie şi elevaţie se face în două trepte, late de maxim 0,15 m, una aflată la adâncimea de -1,90 m şi a doua la –1,65 m. La distanţa de 1 m faţă de profilul estic, pe latura de sud, se adosează un zid a cărui grosime nu o cunoaştem încă, construit din blochete legate cu pământ, conservat pe 5 – 6 asize, dintre care trei sunt susceptibile de a constitui plinta. Acest zid, ce vine să dubleze incinta, e construit ulterior, cândva în secolul VI – prima asiză a plintei (?) suprapune cea de a doua treaptă a plintei turnului - aşa cum o dovedeşte un depozit monetar alcătuit din 13 piese găsit împrăştiat în zid.
În colţul de sud-est de la plintă şi până la nivelul actual de călcare am putut observa următoarele straturi şi nivele:
1. un strat de arsură cu mulţi cărbuni, ceramică (fragmente de amfore LR 1 şi LR 2, un picior de amforă de Thassos, antrenat, cinci fragmente de oale) şi sticlă, corespunzător primei trepte a plintei;
2. un nivel de lut galben, gros de 0,02 – 0,05 m, la nivelul celei de a doua trepte a plintei;
3. strat de pietre, cărămizi şi pământ între –1,37 –1,40 m şi treapta a doua a plintei;
4. nivel de mortar roşietic cu cărămidă şi bazalt pisat, gros de 0,02 m;
5. strat de pământ cu foarte puţin material ceramic sau constructiv, între –1,15 –1,23 m şi nivelul cu mortar;
6. nivel din pietricele şi mortar, bucăţele de granit şi fragmente de cărămidă, între –1,05 m şi –1,15/–1,23 m;
7. strat de dărâmătură - piatră, cărămidă, mortar, între –0,40 –1,05 m;
8. vegetalul antic;
9. vegetalul actual. ?Mihaela Iacob, Dan Aparaschivei?
III. Sectorul Necropolă
În urma ploilor torenţiale din iunie şi august, în necropola romano-bizantină a cetăţii Ibida – actualmente ocupată de proprietăţi agricole, o lutărie şi secţionată de două drumuri de ţară – au ieşit la iveală oase, urme de amenajări de morminte (tegule) şi chiar inventar funerar (o fibulă). Au fost recuperate 31 de morminte situate între latura de nord a cetăţii şi cavoul Tudorka: două morminte în punctul "Lutărie" (M 2, M 33), 16 morminte din lanul de porumb al Asociaţiei de Proprietari "Dumbrava" Slava Rusă (M 2 – M13, M 21, M 22, M 31), cinci morminte pe cele două drumuri de ţară (M 25 – M 29); pentru a verifica dispunerea şi adâncimea la care apar mormintele am trasat – între M 3 şi M 4 o secţiune cu dimensiunile de 32 x 3 m, orientată N – S, de unde am recuperat opt morminte (M 14 – M 20, M 23). Majoritatea mormintelor recuperate erau distruse de lucrările agricole - doar în opt cazuri avem de-a face cu schelete păstrate integral (M 11, M 12, M 18, M 19, M 23, M 25, M 29, M 32) – fapt ce ne permite să facem observaţii privind modul de amenajare a acestora numai în câteva cazuri. Aproape toate scheletele erau depuse în coşciuge – dovadă numeroasele piroane de fier culese din preajma scheletelor – şi înmormântate în gropi simple (majoritatea), pe un pat de tegule (M 4, M 8), cu un şir de tegule pe partea stângă (M 10, M 21, M 26) sau pe partea dreaptă a scheletului (M 12, M 11, M 16, M 22, M 23), cu tegule în zona cutiei toracice (M 13) sau la cap (M 14). Sunt atât morminte de maturi, cât şi de copii; într-un singur caz avem de-a face cu o înmormântare dublă – o femeie şi un copil (M 17, M 18). Ele se regăsesc la adâncimi cuprinse între nivelul actual de călcare şi –1,44 m, fără să putem surprinde în stadiul actual al cercetării vreo regulă în această privinţă. Mormintele mai timpurii – secolul IV p. Chr. – au inventar funerar: piese din ceramică (opaiţe, ulcioare, ceşti), bijuterii, accesorii vestimentare, monede, în timp ce cele târzii (secolele V – VI p. Chr.) sunt lipsite, firesc, de inventar. ?Mihaela Iacob, Andrei Soficaru, Nicuşor Sultana, Vlad Popescu, Alina Neagu, Victor Nicolau, Leontin Istudor, George Băcuţă?
IV. Sectorul Extra muros vest, I
La cca. 1 km vest de cetate şi la 30 m nord de drumul negru ce duce de la Slava Rusă la Mănăstirea Uspenia, a fost trasată o secţiune (S 1), orientată N – S, lungă de 18 m şi lată de 2 m, printr-o zonă cu multe pietre şi tegule romane. În această secţiune, la adâncimea de -0,20 –0,25 m, au apărut fundaţiile a patru ziduri – unul orientat aproximativ N – S şi celelalte perpendiculare pe primul. La 0,90 m sud de ultimul zid orientat E – V, lângă profilul de est, la -0,25 m faţă de actualul nivel de călcare, am descoperit un cuptor circular (exterior clădirii care s-a conturat parţial), cu diametrul de 80 cm.
Pentru dezvelirea întregului edificiu au mai fost trasate două secţiuni:
- S 2 – la 1 m est de S 1, cu dimensiunile de 8 x 4 m, aceasta pornind din dreptul metrului 4 al S 1;
- S 3 – la 1 m vest de S 1, cu dimensiunile de 14 x 4 m, aceasta pornind din capătul nordic al S 1.
Am constatat că edificiul are cel puţin două încăperi:
- prima încăpere a fost surprinsă în S 1 şi în S 2. Am putut determina doar latura de vest a acesteia, care măsoară 5,20 m. Laturile de nord şi de sud au fost distruse parţial de culturile agricole, acestea păstrându-se pe lungimea de 3,35, respectiv 5,20 m, iar cea de est a fost distrusă în totalitate.
- a doua încăpere a fost surprinsă în S 1 şi în S 2. A fost descoperit parţial zidul de nord (în S 1 şi pe toată lăţimea S 3, acesta întrând în lăţimea de vest), pe o lungime de 5,40 m. În centrul S 3 a fost descoperită fundaţia unui pilon pentru susţinerea acoperişului. Fundaţia se păstrează pe o singură asiză şi are dimensiunile de 70 x 70 cm.
Fundaţiile edificiului se păstrează pe o adâncime de cel mult 35 cm şi au grosimea de 65 – 70 cm.
Edificiul a avut un singur nivel de funcţionare, constând într-o podea din lut galben, ce se găseşte la adâncimea de -0,20 –0,30 m; peste aceasta au fost descoperite numeroase ţigle şi olane. Dimensiunile singurei ţigle întregibile sunt 62 x 40 x 2 cm. Olanele au lăţimea de 15 – 17 cm, grosimea de 2 – 2,2 cm şi probabil aceeaşi lungime ca ţiglele.
Materialele arheologice descoperite pe acest sector constau în câteva fragmente ceramice (majoritatea de la oale romane târzii) şi şase monede datate între domniile împăraţilor Maximian şi Valens.
Cercetările din campania viitoare vor urmări extinderea spre vest a săpăturii, pentru surprinderea întregului edificiu. ?Lucreţiu Mihăilescu-Bîrliba, Valentin Piftor?
V. Sectorul Extra muros vest, II
În vara anului 2001, la 50 – 60 m sud de cavoul Tudorka şi la aceeaşi distanţă nord de drumul negru ce duce de la Slava Rusă la Mănăstirea Uspenia (la cca. 1,5 km vest de cetate), a fost identificată o aglomerare de pietre, ţigle şi olane romane.
Cercetarea în această zonă s-a desfăşurat pe 7 suprafeţe (S 1 – 7), orientate S – N, scopul acesteia fiind delimitarea unui edificiu. Dispunerea şi dimensiunile suprafeţelor sunt următoarele:
- S 1 – 8 x 3 m;
- S 2 – la 1 m est de S 1, 10 x 3 m;
- S 3 – la 0,5 m est de capătul nordic al S 2, 3 x 2,5 m;
- S 4 – la 0,5 m est de S 3, 3 x 2,5 m;
- S 5 – la 0,5 m nord de S 4, 3 x 2,5 m;
- S 6 – la 0,5 m vest de S 5 şi la aceeaşi distanţă la nord de S 4, 3 x 2,5 m;
- S 7 – la 0,5 m vest de S 6 şi la aceeaşi distanţă nord de S 2, 3 x 3 m.
Edificiul a fost puternic afectat de lucrările agricole, fragmente de zidărie fiind surprinse doar în S 1, 2 şi 3; este vorba de fundaţii surprinse pe cel mult trei asize şi de elevaţii păstrate pe una sau două asize. Înălţimea maximă a acestora e de 35 cm, iar grosimea de 60 – 65 cm. Pietrele, de dimensiuni variabile, sunt cioplite sumar şi sunt legate cu pământ.
Planul edificiului nu poate fi reconstituit cu exactitate, datorită amploarei distrugerii; putem, totuşi, afirma că acesta avea cel puţin două încăperi.
În S 1 a fost surprins un colţ al clădirii, zidurile ce-l formează fiind orientate aproximativ SV – NE, respectiv SE – NV; primul se păstrează pe o lungime de 3 m, iar al doilea pe doar 1,05 m.
În S 2 am descoperit un zid care probabil compartimentează edificiul; acesta intră în profilul de V, este orientat SE – NV şi se păstrează pe o lungime de 1,95 m. La sud de zid se găseşte un fragment de pavaj (cca. 2,5 m2) din pietre de mari dimensiuni (cca. 50 x 35 – 40 cm). În colţul de NE al suprafeţei a ieşit la iveală un alt fragment de zid; acesta este orientat SV – NE şi se păstrează pe o lungime de 1,10 m.
În S 3 a fost surprins un alt colţ al edificiului. Zidurile ce-l compun sunt orientate SV – NE, respectiv SE – NV; primul are o lungime de 1,75 m (în zona de SV se găseşte o intrare), iar al doilea se păstrează pe 1,65 m. Unghiul pe care-l formează cele două ziduri e de cca. 80 grade.
Edificiul are un singur nivel de călcare, care se găseşte la adâncimea medie de 40 cm, doar în colţul de nord-vest al S 2, acesta fiind surprins la 75 cm. Nivelul constă în pavajul din pietre din S 2 amintit mai sus şi dintr-o podea tasată din lut în restul suprafeţelor. Pe nivel se găseşte un strat compact de ţigle şi olane, cu dimensiunile de 40 x 40 x 2–3 cm, respectiv 40 x 14–17 x 2–2,8 cm.
Materialele arheologice descoperite în acest edificiu constau în:
1. Ceramică:
- amfore fragmentare ce aparţin următoarelor tipuri: Zeest 75, Zeest 84 – 85, LR 2, burduf; una dintre piese poate fi considerată "de tranziţie" între tipurile Dressel 24 şi LR 2;
- capace de amfore;
- veselă de bucătărie locală – oale cu gura evazată şi castroane cu buza dreaptă;
- un picior de vas (lustral?);
2. Sticlă:
– fragmente atipice;
3. Un clopoţel din bronz cu limba din fier, datat în secolul IV;
4. Monede:
– 12 exemplare, datate în secolul IV (până în timpul lui Valens).
La nord de S 7, în continuarea profilului de vest al acesteia, spre cavou, am trasat un sondaj de control, cu dimensiunile de 23 x 1 m. Săpătura s-a efectuat până la adâncimea de 60 cm, însă nu au fost identificate urme arheologice.
La est de S 5, în continuarea profilului de est al acesteia, am trasat un alt sondaj, cu dimensiunile de 20 x 1 m. Spre mijlocul acestuia, la adâncimea de -0,25 – 0,30 m, a fost descoperit colţul unui edificiu, ce continuă spre nord; în zonă au fost descoperite câteva fragmente de la oale datate în secolul IV şi o gură de la un ulcior cu smalţ verde-măsliniu, datat în secolul XI. În capătul estic al sondajului, în stratul vegetal, a apărut o monedă datată în secolul IV.
În campania următoare vom urmări cercetarea edificiului identificat în al doilea sondaj. ?Dorel Paraschiv, Mihai Paraschiv, George Nuţu?
VI. Sectorul Extra muros sud
La 185 m sud de zidul cetăţii, pe mijlocul drumului ce duce, pe sub pădure, la Mănăstirea Vovidenia, a ieşit la iveală, în urma ploilor, baza unui chiup romano-bizantin; pentru recuperarea vasului, am trasat o casetă de 2,5 x 2 m, perpendiculară pe drum, orientată E – V.
La adâncimea de -0,20 –0,30 m, în profilul de vest al casetei a apărut dărâmătura unei locuinţe contemporane, iar la -0,70 –0,80 m un nivel de călcare de epocă romano-bizantină, datat cu fragmente de amfore LR 1, LR 2, oale locale, farfurii orientale, o ceşcuţă cu caneluri, un picior de cupă din ceramică, o buză de la o cupă din sticlă şi o monedă emisă de Justinian în anii 556 – 557.
Chiupul amintit ajungea până la nivelul romano-bizantin; din acesta se mai păstra doar baza (înălţimea păstrată – 40 cm, diametrul – 80 cm). Sub baza chiupului, a fost descoperit un mormânt de copil, ce fusese deranjat de un animal (oasele n-au fost găsite în conexiune anatomică). Din cele expuse rezultă că mormântul se datează după anii 556 – 557. ?Mihaela Iacob, Dorel Paraschiv?