Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Punct: (L)Ibida | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Slava Rusă, com. Slava Cercheză, jud. Tulcea. Sector Curtina X
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romano-bizantină;
Tipuri de sit:
Fortificaţii;
Cod RAN:
| 161277.01 |
Județ:
TULCEA
Unitate administrativă:
SLAVA CERCHEZĂ
Localitate:
SLAVA RUSĂ
Punct:
(L)Ibida
Sector:
Sector Curtina X
Toponim:
NULL
Localizare:
| 161277.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Aparaschivei | Dan | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Gheorghiu | Laura | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Iamandi | Vlad | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Sălăjan | Sofia | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Chirilioaie | Bogdan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Broșteanu | Cozmin Valerian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Zaporojanu | Petrișor | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Cornea | Alexandru | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Libiț | Mălina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Chirilă | Ionuț Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Grămadă | Ioan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Spatariu | Gabriel Alexandru | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Purici | Mihai | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Trofan | Alexandru | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Matei | Crina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Marcenco | Victoria | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ungureanu | Radu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Dediu | Adina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Csimalcsik | Robert | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Trandafir | Alexandra Ionica | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ciobanu | Constantin | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Sima | Dana | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Chiper | Dragoș | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Stoian | Mara | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Dascălu | Robert | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Sucilă | Isabela | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Lontcovschi | Ștefan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Vâlcinschi | Simina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Vasiliu | Ștefan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Hrinciuc | Ioana | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Mămăligă | Ioana | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Hristache | Paula | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Grigoraș | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Humă | Horia | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ionescu | Cosmin-Theodor | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ghiurcă | Narcis | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Diaconescu | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Zenovie | Cristina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Apostol | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Șoimu | Paula | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Șerban | Narcis | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ioniţă | Adrian | participant | Universitatea Bucureşti |
| Anghelache | Sabin | participant | Universitatea Bucureşti |
| Toma | Victor Ștefan | participant | Universitatea Bucureşti |
| Vochițoaia | Bianca Nicoleta | participant | Universitatea Bucureşti |
Raport:
Sector Curtina X Campania de cercetări arheologice din anul 2021 a stat sub semnul acelorași incertitudini legate de restricțiile impuse de pandemia prin care trecem, dar și de nesiguranța privind finanțarea șantierului Ibida. Din acest motiv a trebuit să mobilizăm colegii mai tineri doctoranzi și masteranzi din Universitățile din Iași și București pentru a ne putea desfășura activitatea de cercetare de teren și în acest an. În fapt, în cursul campaniei din 2021 am decis să încercăm să clarificăm, în sfârșit, situația raportului dintre cetatea mare a complexului de la Ibida cu fortificația colinară. De fapt, în momentul în care am demarat lucrările de cercetare la sectorul Curtina X, în anul 2007, obiectivul fundamental propus în acel moment a fost tocmai pregătirea terenului pentru ”atacarea” punctului de conjuncție dintre cele două elemente importante ale complexului de fortificații ibidens. Faptul că am prelungit destul de mult momentul în care am decis să intervenim pe zona fortificată colinară s-a datorat situațiilor deosebite cu care ne-am confruntat în cursul ultimelor campanii din zona Curtinei X. Dar, în același timp, zăbovirea și tratarea cercetării cu cea mai mare atenție ne-au ajutat să înțelegem mai bine atât argumentele inginerilor antici pentru dispunerea acestui segment de cetate, dinamica constructivă din partea de sud-est a Ibidei romane de după secolul al IV-lea și, nu în ultimul rând, a fost necesară o mai bună înțelegere a situației arheologice de ansamblu în acest sector, înainte de a avansa spre partea superioară a complexului fortificat. Prin urmare, în campania din 2021 am urcat cu cercetarea de-a lungul Curtinei X (CX) până în punctul pe care noi l-am considerat ca fiind cel mai potrivit pentru surprinderea intersecției dintre cele două fortificații. Din cauza pantei foarte abrupte, dar mai ales a vegetației abundente, dar și din alte motive întemeiate nu am reușit în cursul anului trecut, când am realizat o serie de prospecțiuni geomagnetice, să prospectăm și această arie. Astfel, beneficiind doar de informațiile obținute în campaniile anterioare de cercetare a CX am trasat o secțiune pe dealul pe care este situată fortificația anexă (prescurtată de acum cu F), în continuarea CX. Așadar, secțiunea, denumită SF 1, a fost trasată pe direcția N-S, cu dimensiunile de 4x16 m, pe o pantă foarte pronunțată, care urmează traseul incintei fortificației anexe, cu o diferență de nivel de circa 4,20. Am împărțit secțiunea în patru carouri numerotate de la 1 la 4, de câte 4x4 m, de la N spre S. Stratul de pământ vegetal măsura circa 0,15-0,20 m și cuprindea pământ negru amestecat cu fragmente de piatră și cărămidă. Imediat sub acest nivel am putut constata existența unui strat de dărâmătură de piatră, cu mortar și cărămidă, semn că am surprins deja complexe arheologice de zid. De altfel, chiar după primele zile am regăsit punctul de intersecție dintre cele două incinte ale celor două fortificații, în caroul 1, chiar la 1,20 m spre sud de capătul secțiunii. Prima observație pe care am putut-o face este că sistemul de construcție este diferit la CX față de Curtina F1 (CF1), cum am denumit această porțiune din incinta fortificației anexe. Este vorba despre o adosare a incintei SF 1 la CX și nu o țesere între fortificații. Întrebarea de bază, însă, este de ce CX se oprește aparent brusc pe colină, în fapt pe marginea pantei și de ce nu continuă fie prin țesere cu incinta fortificației F sau, cel puțin, să continue de-a lungul liniei de jos a pantei, pentru a întregi fortificarea cetății pe latura sa de vest. Cert este că am putut identifica acest punct de conjuncție, dar după această primă campanie nu suntem, încă, în măsură să considerăm că am și identificat sistemul constructiv sau raportul cronologic dintre cele două elemente. O altă observație, făcută pe baza fotografiilor aeriene, este aceea că incinta corespunzătoare CX nu vine drept pe pantă spre partea superioară a dealului, ci, se pare, face o ușoară buclă, urmând, poate, curbele de nivel ale dealului pe care urcă. În plus, adosarea CF1 la CX nu se face cu un unghi drept, ci la un unghi de circa 600. Ca și tehnică de construcție a acestei porțiuni din CX constatăm că paramentul exterior, surprins mai bine, este construit din blochete de piatră de dimensiuni medii și mari, legate cu mortar alb. Paramentul interior, din partea de nord, este mai slab păstrat calitativ. În partea dinspre nord am continuat săpătura și am putut constata că în capătul a ceea ce noi am identificat ca fiind CF1 era poziționată o structură din cărămidă zidită cu un mortar diferit, roșiatic, care ”susținea” incinta fortificației F și făcea cu CX un unghi de circa 450. Este, cel mai probabil, un contrafort ” de capăt”, poziționat astfel tocmai din cauza pantei abrupte. Acest complex, descoperit, deocamdată, până la -0,95 m adâncime, este format din cinci asize de cărămidă, prinse cu mortar cu intruziuni de cărămidă sfărâmată. Cărămizile au dimensiunile de 0,06x0,32x0,28 m, iar stratul de mortar dintre ele măsoară circa 0,07 m. Sub aceste asize de cărămidă avem două rânduri de blochete de piatră fasonată de 0,12x0,30 m prinse cu același tip de mortar ca și cărămizile. Avansând cu cercetarea, am putut identifica paramentul exterior al fortificației F, precum și paramentul exterior nordic al turnului care străjuiește partea de sud a fortificației colinare. Trebuie să menționăm că, în acord cu numerotațiile făcute pe planul aerofotografic al lui Al. S. Ștefan din deceniul 8 al secolului trecut pentru complexul Ibida, turnul este denumit turnul II, iar curtina respectivă ar fi incertă ca numerotare pentru că tocmai în acest punct nu a putut fi identificată modalitatea de conectare dintre cele două elemente. Având în vedere descoperirile din această campanie, din considerente metodologice vom denumi acest turn ca fiind turnul I (unu), iar curtina respectivă, pe sectorul cercetat între conjuncția cu CX și turnul I va fi denumită, în continuare, Curtina F1 (CF1). Astfel, în ceea ce privește CF1, paramentul exterior, care se lipește de CX, este rupt oarecum în trepte pe această parte. Deci zidul încă urcă pe panta dealului. Deoarece am surprins doar parțial paramentul exterior și o porțiune din emplecton, nu știm lățimea totală a acestei curtine, deocamdată. Știm, însă, compoziția. Astfel, paramentul care se păstrează parțial spre nord este format din blochete de calcar de mari dimensiuni prinse cu mortar alb, cu pietricele în compoziție. Emplectonul este format din piatră de dimensiuni mici și medii, înecate în mortar alb, foarte dur. Blochetele din partea inferioară a CF1 au, unele, până la 0,35x0,90 m. Rosturile care au fost făcute la intersecția asizelor sunt foarte bine păstrate pe alocuri și sunt din mortar roșiatic, exact ca la contrafort. Am surprins și niște orificii rectangulare în acest parament exterior, care măsurau circa 0,10x0,10 m. Înălțimea CF1 surprinsă până în acest moment este de 1,40 m în cel mai sud-vestic punct, acolo unde este cea mai înaltă și unde, de altfel, intră în profilul de vest. În partea cea mai de nord a CF1 am putut măsura 1,40 m în lățime a incintei, după care intră în profilul de nord al secțiunii. De altfel, la limita nordică a secțiunii noastre avem o platformă de mortar care sugerează că aici a fost o masă importantă de emplecton care umplea zidul, poate chiar bifurcația dintre curtinele fortificației colinare. Vom putea, poate, să lămurim situația mai bine în momentul extinderii secțiunii SF1 către nord, spre margine pantei. Mergând spre sud și spre vest, pe direcția CF1, am putut identifica o lățime a curtinei de 2,10 m, dar aceasta nu este lățimea maximă, pentru că ea continuă în profilul de vest. Ca și lungime a CF1 am surprins-o pe 6,90 metri, din contrafortul descris mai sus și până la turnul numerotat de noi ca fiind Turnul I. CF1 face conjuncția cu zidul de nord al turnului undeva în profilul de Vest, nesurprins în secțiunea noastră, dar după calculele efectuate la circa 1,50-1,60 m în acest profil. În partea superioară a turnului am surprins prima dată emplectonul constituit din același tip de piatră ca și incinta. Latura de nord a turnului, surprinsă de noi, măsoară circa 3,60 m lățime cu tot cu paramentul exterior surprins destul de bine mai jos. Fața interioară a acestei laturi nordice a turnului I este surprinsă încă de sus, linia sa sugerând o ușoară curbură, ceea ce înseamnă că forma sa probabilă este cea semicirculară sau de potcoavă. Astfel, lățimea blocurilor din parament este de 0,35 m pe fiecare latură, iar restul este compus din emplecton. Paramentul exterior este construit din asize de blochete de calcar, cu partea superioară formată din bucăți mai mici, urmate de blocuri mai mari, iar următoarea asiză din blocuri masive. Rosturile care se păstrează sunt tot cu mortar roșiatic. Am surprins din această latură a turnului circa 1,20 m din înălțimea paramentului, dar până la partea superioară a turnului, din care se păstrează doar emplectonul, avem 2,50 m. Interesant este că la această adâncime am identificat deja un fel de plintă, lată de 0,08-0,09 m. În zona intramurană a turnului avem disponibil pentru cercetare circa 3,70 m pe latura sa de vest și circa 2,00 m pe latura sa de est. Din punct de vedere stratigrafic, interiorul turnului se prezintă astfel, până în momentul de față, cu intervenții minime în acest punct de lucru: (1) stratul vegetal, de circa 0,15-0,20 m este urmat de (2) un nivel de dărâmătură cu piatră medie și mică, mortar alb, resturi de cărămidă și fragmente sporadice de ceramică de secolul al VI-lea. Urmează un nivel (3) de arsură neagră, gros de circa 0,15 m, pe alocuri cu urme de cărbune de lemn. Al patrulea strat este format din un nivel de mortar mai fin, cu pietricele mici și bucăți de ceramică. Al cincilea nivel surprins este format din arsură neagră pe alocuri, iar pe o porțiune de circa o treime din zona intramurană a turnului avem o arsură roșiatică. Pe acest nivel am identificat și principalele artefacte din sectorul cercetat, artefacte ce sunt în măsură să ne arate că ne situăm pe ultimul nivel de locuire din zonă. Este vorba despre o monedă care, probabil, se datează la Mauricius Tiberiu și o cataramă de bronz cu placă mobilă, caracteristică sfârșitului secolului al VI-lea sau, mai degrabă, primei părți a veacului următor. Pentru campaniile următoare considerăm că esențiale vor fi următoarele obiective: Extinderea secțiunii SF1 spre nord, pentru a surprinde, eventual, curtina de nord a fortificației F și detalii ale conjuncției cu Curtina X din cetatea ”de jos”; Extinderea SF1 spre vest pentru a identifica elementele componente ale CF1, în totalitatea lor, inclusiv cu paramentul interior, precum și conjuncția cu turnul I; Cercetarea pe niveluri arheologice a interiorului turnului I, pentru a surprinde evoluția cronologică a locuirii în acest sector al complexului ibidens, aspect foarte important pentru a stabili și relația cronologică dintre cetatea Ibida și această fortificație anexă.
Bibliografie:
1. Iacob (2009): M. Iacob, “La circulation monétaire à (L)Ibida (Scythie Mineure) du Ve siècle au début di VIIe siècle”, in Byzantine Coins in Central Europe between the 5th and the 10th Century, Proceedings from the Conference, Kraków 23-26 IV 2997, a cura di M. Woloszyn, Moravia Magna, Seria Polona III, Kraków, 2009, pp. 61-79.
2. Iacob et alii (2021): M. Iacob, L. Mihăilescu-Bîrliba, D. Paraschiv, A. Teatini, “La forteresse d’Ibida. Un projet archéologique italo-roumain”, in “La Dacie et la frontière danubienne de l’empire romain”, a cura di D. Moreau, F. Matei-Popescu, Les Dossiers d’Archéologie 40, 2021, pp. 64-65.
3. Iacob, Paraschiv, Teatini (2021): M. Iacob, D. Paraschiv, A. Teatini, “Slava Rusă, com. Slava Cercheză, jud. Tulcea. Punct: (L)Ibida. Sectorul Basilica extra muros”, Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2020, Bucureşti, Institutul Național al Patrimoniului, 2021, pp. 262-264.
4. Topoleanu (2000): F. Topoleanu, Ceramica romană şi romano-bizantină de la Halmyris (sec. I-VII d.Ch.), Tulcea, Institutul Național al Patrimoniului, 2000.
2. Iacob et alii (2021): M. Iacob, L. Mihăilescu-Bîrliba, D. Paraschiv, A. Teatini, “La forteresse d’Ibida. Un projet archéologique italo-roumain”, in “La Dacie et la frontière danubienne de l’empire romain”, a cura di D. Moreau, F. Matei-Popescu, Les Dossiers d’Archéologie 40, 2021, pp. 64-65.
3. Iacob, Paraschiv, Teatini (2021): M. Iacob, D. Paraschiv, A. Teatini, “Slava Rusă, com. Slava Cercheză, jud. Tulcea. Punct: (L)Ibida. Sectorul Basilica extra muros”, Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2020, Bucureşti, Institutul Național al Patrimoniului, 2021, pp. 262-264.
4. Topoleanu (2000): F. Topoleanu, Ceramica romană şi romano-bizantină de la Halmyris (sec. I-VII d.Ch.), Tulcea, Institutul Național al Patrimoniului, 2000.