Sita Buzăului | Judeţ: Covasna | Punct: Cremenea - Malu Dinu Buzea | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 63697.02 |
Județ:
Covasna
Unitate administrativă:
Sita Buzăului
Localitate:
Sita Buzăului
Punct:
Cremenea - Malu Dinu Buzea
Localizare:
| 63697.02 |
Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Radu | Alexandru | participant | Direcţia Judeţeană pentru Cultură Dâmboviţa |
| Buzea | Dan Lucian | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Cosac | Marian | responsabil | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Murătoreanu | George | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
Aşezarea paleolitică de la Malul Dinu Buzea este plasată la intrarea în satul Cremenea, pe latura estică a sa, pe o presupusă terasă a Buzăului, la o altitudine absolută de 740 m. Situl fost descoperit şi cercetat iniţial de Marton Roska, în campaniile din anii 1924, 1926 şi 1928. Iniţiativa a fost reluată de o echipă aflată sub coordonarea lui C.S. Nicolăescu-Plopşor, în anii 1956 (secţiunile 1-7) şi 1957 (secţiunile 9-16), pentru ca Al. Păunescu, în 1960 (secţiunile 17-18) şi 1961 (secţiunile 19-20), să continue acest demers. În anul 1973 M. Cârciumaru a prelevat din profilul secţiunii 17 probele necesare efectuării analizei polinice.
În momentul de faţă suprafaţa aferentă aşezării paleolitice de la „Malul lui Dinu Buzea" este parţial afectată de ridicarea pe latura de sud a unei construcţii.
Intrigaţi de situaţia succesiunii culturale menţionate de cercetările anterioare, respectiv existenţa a două sau chiar trei tradiţii culturale distincte, ce acopereau un vast palier cronologic, dar şi de existenţa unei situaţii inedite pentru o aşezare paleolitică din România din punct de vedere pedologic, anume existenţa solului poligonal, am considerat că este necesară reluarea cercetării arheologice.
Ca urmare, din vara anului 2010, situl Malul Dinu Buzea a devenit şantier şcoală, în vederea efectuării stagiului de practică arheologică pentru studenţi de la specializarea Istorie, din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Umaniste, Universitatea Valahia din Târgovişte. Cercetarea arheologică s-a efectuat în anul 2010 în parteneriat cu Muzeul Carpaţilor Răsăriteni - Sfântu Gheorghe şi Complexul Muzeal Curtea Domnească - Târgovişe, iar în anul 2010 doar cu instituţia din Sfântu Gheorghe.
Din analiza rezultatelor cercetărilor anterioare am decis în anul 2010 deschiderea unei secţiuni cu indicativul XXI, cu o suprafaţă de 3 x 2 m, împărţită în şase carouri cu latura de un metru, iar în anul 2011 a secţiunii XXII, cu o suprafaţă de 3 x 3 m. Acestea sunt plasate în partea nordică a sitului, între secţiunile 8-10 şi 17, în partea terminală a presupusei terase.
Săpătura arheologică s-a realizat prin raportarea materialului la un punct 0 unic, în vederea identificării facile a celor trei concentrări de materiale litice preistorice menţionate de C.S. Nicolăescu-Plopşor şi Al. Păunescu. Am decis ca săpătura să se execute în pase mecanice variabile, între 5 şi 10 cm, variabilitate condiţionată de concentrarea materialului în plan orizontal. Întregul sediment recuperat a fost trecut prin sită, dar cu rezultate neconcludente. Înregistrarea materialului arheologic s-a realizat prin raportarea la trei coordonate (x, y, z), pe carouri cu latura de 1m, cu înregistrarea poziţiei pe fişă milimetrică, dar şi fotografierea acestora. Am optat pentru această modalitate de recuperare şi înregistrarea a materialului arheologic, în intenţia facilitării creării unei baze de date cu referire la repartiţia spaţială a artefactelor.
Succesiunea orizonturilor de sol A - Ea - Bt - C şi caracterul glosic al trecerii dintre acestea (trecere sub formă de limbi sau pene) ne-a sugerat ideea că avem de-a face cu prezenţa albeluvisolului (AB) în cadrului sitului de la Malu Dinu Buzea. Acest sol, în prezent, realizează tranziţia între luvisoluri şi podzoluri şi deţine 1,9 % din suprafaţa totală a solului în climatul temperat răcoros, în special sub pădure (Stadnic, 2010, p.85).
Principalul indicator al prezenţei acestui tip de sol moştenit l-a constituit culoarea orizonturilor de sol şi prezenţa penelor verticale.
Determinarea culorilor cu ajutorul determinatorului Munsell (atât la profil cât şi asupra probelor recoltate) a oferit următoarele rezultate: Ao (10 YR 4/3); A/Ea (10 YR 5/4); Ea (10 YR 5,5/6); Ea/Bt (7,5 YR 4/4); Bt (10 YR 4/4). Dincolo de aceste orizonturi, la adâncimi mai mari de 150 cm au fost identificate materialele parentale reprezentate în acest caz de alternanţe de nisipuri şi pietrişuri, cu o structură în solzi, caracteristică pentru conurile de dejecţie .
Materialul arheologic - secţiunile XXI şi XXII.
Din secţiunea XXI au fost recuperate 120 de piese prelucrate şi 122 de fragmente rezultate în urma procesului de gelifracţie, precum şi galeţi cu dimensiuni variabile din gresie, iar din secţiunea XXII 83 de piese prelucrate, 157 produse gelive şi 58 de galeţi. La o primă observaţie se constată asociaţia în plan orizontal a utilajelor litice cu produse gelive şi galeţi, dar şi absenţa unei discontinuităţi a repartiţiei acestora în plan orizontal, fapt ce nu confirmă existenţa in suprafeţele cercetate a mai multor nivele ocupaţionale separate de cezuri stratigrafice. Materialul litic prelucrat este caracterizat de un microlitism evident, realitate ce indică apartenenţa tradiţia culturale de la Malu Dinu Buzea la o etapa târzie a paleoliticului superior. Prezenţa pe verticală a materialului litic, până la adâncimea de 100 cm., se datorează existenţei la baza nivelului gălbui - lutos, în care se constată concentrarea materialului litic prelucrat şi a produselor gelive, a unui sol poligonal, evidenţă remarcată şi de cercetările anterioare.
Bibliografie: