Siret | Judeţ: Suceava | Punct: Dealul Ruina | Anul: 1998
Fără Ilustrații

Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
László | Attila | participant | Facultatea de Istorie, Universitatea Al. I. Cuza, Iași |
Niculică | Bogdan Petru | participant | Muzeul Național al Bucovinei, Suceava |
Mareș | Ioan | participant | Muzeul Național al Bucovinei, Suceava |
Raport:
Săpăturile arheologice desfăşurate în cursul lunilor august şi septembrie 1998, prin colaborarea Muzeului Naţional al Bucovinei cu Universitatea din laşi, sunt o continuare a campaniilor arheologice din anii 1992, 1994 si 1995. Scopul principal al căutării l-a constituit stabilirea mai precisă a stratigrafiei, a sistemului de fortificaţie şi a succesiunii celor două niveluri de locuire (identificare în 1995), care aparţin unei aşezări de la începutul epocii fierului, din perioada Hallsttat-ului timpuriu (cultura Gava-Holihrady, de tip Grănicesti-Volovăţ-Mahala III).
Cercetările din 1998, condiţionate de existenţa unor împrejurări nefavorabile, (loturile particulare în care este fărâmiţată suprafaţa platoului) au cuprins doar o suprafaţă de 154 m3. Au fost trasate două secţiuni (S V şi S VI/1998), orientate pe direcţia ESE-VNV, prima (1,5 x 60 m) amplasată la 24 m distanţă de S IV/1995 şi paralelă cu aceasta, având ca scop cercetarea stratigrafiei şi a complexelor de locuire, cea de a doua (1,5 x 20 m), situată la 2 m de S IV/1995, urmărind cercetarea sistemului de fortificaţie (secţiunea a fost trasată în zona împădurită a platoului).
Sistemul de fortificaţie a fost mai bine lămurit în cadrul acestor investigaţii. Astfel, s-a constata că au fost săpate două şanţuri de apărare, apropiate, cu o distanţă între ele 1 m. Lăţimea primului şanţ de apărare este, la gură, de 5,20 m iar adâncimea de 0,50 m. Al doilea şanţ are o deschidere de 4,20 m si adâncimea de 0,75 m.
S-a constat că primul şanţ a fost săpat în prima fază de locuire hallstattiană. Acesta a fost abandonat şi s-a săpat, ulterior, un al doilea şanţ de apărare, pământul din acesta fiind utilizat pentru ridicarea valului. O porţiune de teren de circa 2,50 m din zona valului nu a putut fi cercetată, pe ea inserându-se un drum de ţară.
Materialul ceramic descoperit în ambele şanţuri de apărare atestă apartenenţa lor la aşezarea hallstattiană timpurie. Faptul că al doilea nivel de locuire (mai recent) s-a extins şi pe o porţiune a valului, poate fi un element care să precizeze posibilitatea ca al doilea şanţ de apărare şi valul să fi fost ridicate încă din prima etapă de locuire.
Structura valului de apărare a fost mai bine lămurită în această campanie. S-a constatat că la baza valului a existat o alveolare naturală de teren, cu lungimea de 7,20 m si adâncimea de 0,20 m, umplutură cu pământul scos din şanţ. Valul de apărare are o lăţime de circa 22 m iar înălţimea maximă de 1,10 m.
Primul nivel de locuire (cel mai vechi) din perioada timpurie a Hallstatt-ului, are o grosime de circa 0,20 m - 0,40 m fiind marcat printr-un strat de pământ negru-cenuşiu, cu depuneri arheologice, în acest nivel au fost surprinse câteva aglomerări formate din bucăţi de chirpic ars, pietre (din care unele cu urme de arsură), cărbuni, oase, fragmente ceramice, fără a se determina un complex de locuire, în acest strat de cultură s-au descoperit numeroase fragmente ceramice, câteva statuete zoomorfe fragmentare şi greutăţi de lut ars. Primul nivel de locuire hallstattian este cel mai consistent, precizând o locuire intensă, aşa cum o documentează bogatul material arheologic.
Al doilea nivel de locuire (mai nou), aparţine aceleiaşi perioade hallstattiene timpurii (o secvenţă cronologică mică între cele două depuneri arheologice) şi are o grosime de circa 0,15-0,25 m, fiind marcat printr-un orizont de sol cenuşiu-deschis. Acest strat se extinde până pe valul de apărare al aşezării (circa 10 m pe val).
Descoperirile din acest nivel de locuire constau dintr-un complex format dintr-o vatră circulară, bucăţi de chirpic ars, cărbune fragmente ceramice, în legătură cu o locuinţă (L 1/1998), surprinsă parţial. Vatra, deranjată în cea mai mare parte, a fost construită prin aplicarea unei lutuieli direct pe pământul cenuşiu-negricios, de la limita superioară a stratului de cultură. Diametrul vetrei este de circa 0,60 m, chirpicul ars puternic denotând o utilizare îndelungată.
În acest strat a fost de asemenea, cercetată o groapă ovală, cu diametrul de 3,40 x 2,40 m si adâncimea de 1,30 m. Din umplutura ei s-a recoltat puţin material arheologic: bucăţi de chirpic ars, cărbune, fragmente ceramice şi greutăţi fragmentare din lut ars. Pe latura de S a gropii s-a dezvelit o prispă de lut galben (argilă), scos de la fundul gropii, cu dimensiunile de: 2,40 x 0,60 m, înaltă de 0,40 m. Lângă prispă, s-a identificat şi cercetat parţial, o vatră deranjată din vechime, în apropierea vetrei s-au descoperit fragmente de greutăţi din lut ars. Stabilirea relaţiei dintre groapă, prispă, vatră şi o eventuală locuinţă, se va face prin cercetările viitoare. Şi în acest nivel de locuire s-au găsit fragmente de statuete zoomorfe. Menţionăm şi descoperirea, în umplutura şanţului de apărare, a unei roţi de car, miniaturale, din lut ars.
Materialul ceramic descoperit în această campanie, deşi fragmentar, indică o varietate de forme de vase (cu decor striat, canelat, incizat, lipsa brâielor alveolate), care demonstrează că ambele niveluri aparţin Hallstatt-ului timpuriu (complexul Gâva-Holihrady, aspectul Grănicesti).