.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Şimleu Silvaniei | Judeţ: Sălaj | Punct: Uliul cel Mic | Anul: 2013

Descriere:
Anul cercetarii:
2013
Perioade:
Protoistorie; Antichitate;
Epoci:
La Tène; Epoca romană timpurie;
Categorie:
Neatribuit; Domestic;
Tipuri de sit:
Tezaur monetar; Locuire civilă;
Cod RAN:
| 139893.10 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Şimleu Silvaniei
Localitate:
Şimleu Silvaniei
Punct:
Uliul cel Mic
Localizare:
| 139893.10 |
Lista Ilustrațiilor - 11
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Pop Horea responsabil Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Raport:
Masivul Măgura Şimleului domină zona nord-vestică a Depresiunii Şimleului, iar oraşul Şimleu Silvaniei se întinde la poalele Măgurii, spre sud, pe malul râului Crasna. Toponimul Uliul cel Mic desemnează un muncel la 500 m vest de cota maximă a Măgurii (597 m). Istoricul cercetărilor În anul 1945-1948 au fost descoperite, cu prilejul unor amenajări viticole, 116 piese: 33 monede romane, ceramică dacică lucrată la roată şi cu mâna, arme din fier, piese de harnaşament, unelte, ustensile, perle din sticlă, podoabe din bronz, podoabe din argint (5 brăţări, un torques, 7 fragmente dintr-un colier). În anul 1949 Academia Română, prin arheologul M. Moga, a cercetat locul şi mai achiziţionează 22 piese de la faţa locului şi de la descoperitor. Săpăturile arheologice din anul 1978, prin cele 6 secţiuni de verificare (S I-VI), au identificat, relativ grupat, 4 gropi circulare nearse cu diametrul de cca. 0,4-0,6 m, ele adâncindu-se până la 0,6-0,8 m, intrând cca. 0,2-0,3 m în stânca locală. Din aceste gropi au fost culese fragmente ceramice dacice lucrate cu mâna şi la roată, numeroase oase de animale arse şi nearse repartizate mai ales spre fundul gropii. La acea vreme complexele au fost considerate ca morminte dacice de incineraţie. Sondajele au mai dezvelit şi resturile a două locuinţe (?) dacice, precar conservate, datorită pantei accentuate a versantului (30-45 grade înclinaţie), împreună cu trei denari în zona unde fuseseră găsite în anul 1948 cele cca. 50 monede. Cercetările arheologice au fost reluate în anul 2007, fără întrerupere până acum (S VII-XXII), unităţile de săpătură trasate fiind numerotate în continuarea celor din 1978 (I-VI). Aceste investigaţii au dus la recuperarea a încă 28 denari şi două podoabe dacice din argint în apropierea suprafeţei S IV, cercetată în 1978 pe versantul sudic al dealului. Pe versantul nordic, neinvestigat până în 2007, au fost descoperite urmele a 4 terase antropice pe care funcţionau ateliere metalurgice dacice (numerotate crescător de la altitudinea maximă a dealului). Pe aceste terase au fost descoperite gropi reziduale, gropi de stâlp de la şoproane, o vatră de foc, o locuinţă. Inventarul teraselor constă preponderent din ceramică, specifică epocii dacice clasice, dar mai ales secolului I î.Chr. Ceramica descoperită este în general fragmentată, dar pe terasa T III au fost descoperite recipiente întregibile. În general majoritatea ceramicii este confecţionată cu mâna, doar cca. 15% la roata olarului. Formele lucrate cu mâna sunt reprezentate de oale (majoritare), străchini, ceşti-opaiţ şi căni. Ceramica modelată la roată cuprinde, la rândul său, o anume varietate: fructiere, kantharoi, căni, urcioare, boluri, cupe. Din punct de vedere numeric însă, materialele care prevalează sunt cele metalice (fier, bronz, plumb, argint), unele descoperite în cercetări perieghetice. Varietatea şi numărul mare al acestora (pafta, fragmente de oglindă, picuri din argint şi bronz, fibule din fier şi bronz, cuţite, vârfuri de săgeţi, materiale de construcţie, deşeuri de piese din fier şi bronz, 2 tezaure de monede romane republicane şi imperiale, etc), nefiresc pentru o aşezare dacică din acelaşi orizont cronologic, condiţiile improprii unei locuiri umane convenţionale, ne formează o imagine aparte despre caracterul sitului sondat. Campania anului 2013 În acest an a fost trasată o unitate de cercetare pe versantul sudic al dealului, în continuarea nordică a suprafeţei SVIII din 2007. Suprafaţa trasată în anul 2013 a avut dimensiunile de 3,5x10 m, fiind cercetaţi 35 mp în vederea identificării precise a complexului sau locului de depunere a tezaurului descoperit în anii 1945-1947. Lucrările viticole anterioare au anulat însă orice şansă de a mai descoperi in situ artefacte dacice. A fost recoltat doar material ceramic dacic fragmentar rulat. În general materialele ceramice descoperite se încadrează cronologic în secolul I î.Chr. şi materialele speciale metalice (fibulele) sprijină această datare, dar o şi împing spre mijlocul sec. I d.Chr. De altfel şi denarii descoperiţi până acum se datează cel târziu până la Augustus, un alt argument pentru cronologia propusă de noi. Cercetarea viitoare pe versantul de sud, destinat probabil locuirii şi nu activităţilor metalurgice, vor putea aduce informaţii suplimentare privind organizarea internă şi inventarul unei aşezări de meşteri daci. De asemenea credem că în ceea ce priveşte Tezaurul I, de pe versantul sudic, acesta mai poate conţine piese încă nedescoperite şi investigarea extinsă a zonei, din preajma locului descoperirii pieselor, poate să mai ofere surprize, dar mai ales indicii privind depunerea acestora, existenţa unor complexe arheologice.