Şimleu Silvaniei | Judeţ: Sălaj | Punct: Observator, Centru | Anul: 1996
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
1996
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Şimleu Silvaniei
Localitate:
Şimleu Silvaniei
Punct:
Observator, Centru
Localizare:
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pop | Horea | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Bejinariu | Ioan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
Raport:
"Observator"
I. Descoperirile preistorice (Epoca bronzului şi Hallstatt)
În campania din vara lui 1996 au fost cerceate cinci complexe hallstattiene şi unul ce apaţine epocii bronzului. Cu ocazia demontării martorului lat de 0,50 m dintre A1/94 şi S1/95 în dreptul m 107, la adâncimea de 0,28-0,36 m în poziţie secundară, au apărut un vas cu pereţii uşor tronconici şi o strachină, caracteristice culturii Wietenberg. În vas au fost descoperite câteva oase incinerate. Credem că este vorba despre un mormânt de incineraţie în urnă acoperită cu o strachină, mormânt ce aparţine culturii Wietenberg şi care a fost afectat parţial de arături.Tot cu ocazia demontării martorului a fost dezvelită în întregime locuinţa hallstattiană L1/1994 şi au fost cercetate gropile hallstattiene G61 şi G62. Inventarul lor era modest: ceramică fragmentară, oase şi un vârf de săgeată din bronz (în G62).A fost prelungită secţiunea magistrală S1/1994 pentru a încheia verificarea elementelor de fortificaţie din partea de N a platoului. Suprafaţa extinsă a fost de 63 x 2 m, suprafaţă cercetată doar parţial datorită timpului nefavorabil. S-a ajuns la steril doar până la metrul 197. O serie de indicii ne fac să credem că între m 184-197 (şi probabil mai în jos) a existat o palisadă hallstattiană aferentă şanţului cercetat parţial între m 210-220. În sectorul presupusei palisade a fost surprinsă o groapă de stâlp şi alte câteva urme de amenajări în stâncă (între m 184-186 şi 195,8-197). Tot în acest sector au apărut fragmente mari de chirpici şi foarte mult cărbune provenind probabil de la incendierea palisadei. Între m 217-218 a fost descoperită o groapă hallstattiană care a fost săpată după umplerea (abandonarea) şanţului hallstattian. În groapă au fost descoperite cinci vase întregibile, o râşniţă primitivă, un ac de bronz, oase, cărbune şi bucăţi mari de chirpici.Un bogat material preistoric a fost descoperit, din păcate, în poziţie secundară, datorită amenajărilor din perioada dacică. Pentru prima dată, au fost descoperite în acest punct materiale ceramice neolitice şi din bronzul timpuriu. Au fost descoperite şi o serie de piese preistorice din bronz (fibule, ace, etc.).
În campania acestui an a fost trasată o altă secţiune (S1/1996 = 35 x 1,5 m) în zona de S-E a aşezării hallstattiene, pentru verificarea elementelor de fortificaţie din acest sector. Din păcate rezultatele au fost nule; în acest sector sondat de noi nu au existat lucrări de fortificaţie în perioada hallstattiană.
II. Descoperirile de epocă dacică (sf. sec. II a. Chr. - încep. sec. II p.Chr.)
Prelungirea magistralei S1/1994 de la m 163,5 la m 226 a finalizat şi investigarea unui {val dacic masiv}, realizat din straturi de pământ şi piatră sfărâmată, bătute, prevăzut pe culme cu o palisadă simplă. Valul (situat între m 159-171) a fost cruţat parţial în roca locală (micaşist), dar pentru sporirea rezistenţei şi a dimensiunilor, a fost supraînălţat în maniera amintită. Tot din aceste considerente a fost prevăzut şi un şanţ cu o deschidere la gură de 5 m, iar la fundul alveolat de 3 m. Şanţul, situat între m 171-178 ai secţiunii a fost secţionat oblic, iar adâncimea sa este de 1,40 m.
O consistentă cantitate de rocă excavată din şanţ, a fost utilizată la realizarea valului, dar cu restul cantităţii s-a înălţat umărul şanţului pentru a-i conferi acestuia adâncimea amintită. Alternarea straturilor de pământ cu altele de rocă sfărâmată în umplutura acestui umăr artificial, sugerează, cel puţin, două faze de amenajare a şanţului şi implicit a umărului acestuia.Valul amintit separă partea mai înaltă a vechii fortificaţii hallstattiene de platourile mai joase, închizând o suprafaţă de cca. 4-5 ha. Diferenţa de nivel de pe val până în icul şanţului este acum de 6 m.
Panta ce urmează umărul şanţului şi care este marcată de prezenţa urmelor fortificaţiei hallstattiene (m 178-197) precede şanţul colmatat al fortificaţiei preistorice. Acesta a fost amenajat în epocă dacică, în urma acestei amenajări rezultând o terasă cu lăţimea de 25 m. Nu putem preciza cât din lungimea şanţului hallstattian a fost reutilizat în epocă dacică. În spaţiul săpat în vara anului 1996 au fost surprinse urme de locuire dacică (o construcţie, probabil patrulateră, cu o încăpere centrală foarte probabil circulară sau absidată, un bordei şi două gropi) însă, datorită condiţiilor meteorilogice nefavorabile, n-au putut fi cercetate integral, rămânând un deziderat pentru anul viitor.
Materialele arheologice recoltate (databile mai ales la sfârşitul sec. II a. Chr - I p. Chr) constau din ceramică dacică lucrată cu mâna şi la roată, cuprinzând toate formele ceramice cunoscute în Latène D în N-V Daciei. Demne de menţionat sunt piesele din fier descoperite: cuţite, seceri, o pafta şi un vârf masiv de suliţă. Investigarea întregii locuiri din zona sondată în anul 1996, situată deocamdată în afara spaţiului fortificat, va aduce informaţii preţioase în legătură cu o posibilă zonă sacră, specifică altor situri asemănătoare.
B. "Centru"
S-a efectuat o săpătură de salvare în centrul oraşului Şimleu Silvaniei. În această zonă, în care s-au construit o serie de blocuri, au mai fost executate săpături de salvare în 1990. Locul este situat pe malul drept al râului Crasna, fiind un con de dejecţie creat de aluviunile aduse de ape de pe "Măgura Şimleului". Sondajul a fost executat în groapa săpată de constructori pentru amplasarea fundaţiei unui bloc. S-a trasat o casetă de 6 x 4 m orientată N-S. S-a constatat că stratul de cultură s-a păstrat doar în zona sudică a casetei, în rest fiind distrus de constructori. Au fost surprinse {două nivele de epoca bronzului}. Nivelul inferior (I) de culoare negru închis, conţinând mult cărbune, chirpici şi ceramică fragmentară, are o grosime cuprinsă între 15-30 cm. Nivelul superior (II) are o grosime de cca. 10-20 cm, este de culoare cenuşiu închisă, conţinând cărbune, chirpici şi ceramică. Nu au fost surprinse complexe în nici unul din cele două nivele. Materialul ceramic din {nivelul inferior} aparţine {fazei III a culturii Wietenberg}, iar cel din {nivelul superior} este caracteristic {bronzului târziu (grupul Cehăluţ)}. Tot în nivelul superior a fost descoperit un fragment ceramic cu decor excizat de factură Suciu de Sus II şi un tipar din gresie pentru turnat pandantive triunghiulare ajurate cu baza dreaptă. Chiar dacă sondajul a avut o amploare redusă, importanţa lui rezidă în succesiunea stratigrafică surprinsă aici. Deşi fusese afirmată anterior, succesiunea Wietenberg III - Cehăluţ în zona Depresiunii Şimleului, cu acest prilej s-a demonstrat temeiul acestei afirmaţii din punct de vedere stratigrafic.
În aceeaşi perioadă a fost sondată şi o terasă din partea de N-V a dealului "Cetate" din Şimleu, în continuarea săpăturilor începute în acest punct din 1992. Nu au fost descoperite complexe, materialele găsite (ceramică Wietenberg III şi dacică), fiind alunecate în decursul timpului de pe partea superioară a dealului unde locuirea, în aceste epoci, a fost consistentă.