Şimleu Silvaniei | Judeţ: Sălaj | Punct: Observator | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 139893.01 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
or. Şimleu Silvaniei
Localitate:
Şimleu Silvaniei
Punct:
Observator
Localizare:
| 139893.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bejinariu | Ioan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Pop | Horea Dionisiu | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Cunoscut în literatura istorică de specialitate datorită descoperirii, în anul 1964, a unui tezaur de monede greceşti de tip Dyrrhachium, punctul Observator este amplasat pe platourile superioare ale Măgurii Şimleului, complex de dealuri situat la N de oraşul Şimleul Silvaniei. În urma unor cercetări de teren de la începutul anilor 90 în acest punct a fost identificată o aşezare fortificată hallstattiană cu suprafaţa de aproximativ. 35 ha, cu un plan adaptat configuraţiei terenului. Vechea fortificaţie hallstattiană (sec. X - VII a. Chr) a fost refolosită în mai multe rânduri şi în maniere diferite în epoca dacică (sec. I a. Chr. şi în evul mediu timpuriu (sec. VIII - X p. Chr).
Debutul unui amplu plan de cercetare a complexului de locuiri din spaţiul Măgurii Şimleului cât şi intenţia de a lămuri evoluţia cronologică a fortificaţiei de la Observator a impus deschiderea unui şantier de lungă durată în acest punct. Campania anului 2003 a abordat sectorul nordic al aşezării fortificate hallstattiene melcate pentru urmărirea elementelor de habitat.
Până în prezent s-au desfăşurat opt campanii de săpături arheologice (1994, 1995, 1996, 1999-2003) prin 15 secţiuni de verificare şi cinci casete, care au decopertat 1285 m2 din sit. În această suprafaţă au apărut 200 gropi de provizii, rituale şi menajere (130 preistorice, 70 dacice), 29 locuinţe (16 preistorice, 13 dacice), 12 cuptoare (4 preistorice, 8 dacice) şi 7 vetre (3 preistorice, 4 dacice).
Secţiunile: S 1/1994-magistrală (227 x 2 m orientată S - N, de la m. 197 la 227 având lăţimea de 3 m, iar de la m. 227 la 247 de 1,5 m), S 2/1994 (10 x 2 m orientată S - N), S 3/1994 (27 x 1,5 m orientată E - V), S1/1995 (16 x 2 m orientată S - N), S 1/1996 (35 x 1,5 m orientată aprox. V - E), S 1/1999 (14 x 2 m, orientată S - N ), S 1/2000 (42 x 1,5 m, orientată aprox. NNV - SSE), S 2/2000 (18 x 1,5 m, orientată aprox. S - N), S 3/2000 (11 x 2 m, orientată S - N), casetele: C 1/1999 şi C 2/1999 (8 x 3,5 m, respectiv 8 x 2,5 m, orientate S - N), S 1/2001 (50 x 1,5 m, orientată aprox. S - N), S 2/2001 (22 x 1,5 m, orientată aprox. S - N), S 1/2002 (13 x 1,5 m, orientată S - N), S 2/2002 (14 x 2,5 m, orientată S - N), S 3/2002 (10 x 2,5 m, orientată S - N), C 1/2002 (4 x 10 m, orientată S - N).
Săpăturile arheologice sistematice de la Şimleul Silvaniei au continuat în anul 2003, pe parcursul lunii iulie, cu cea de-a opta campanie. A fost trasată iniţial o secţiune (S 1/2003) de 90 x 2 m orientată SV - NE. Grosimea depunerilor arheologice este redusă (adâncimea maximă - 0,50 m). Sub nivelul humusului de pădure, gros de 0,10-0,30 m apare stratul de cultură de culoare cenuşiu-închis, unitar ca şi aspect, din care pornesc complexe din prima epocă a fierului şi din epoca Laténe. Acest strat dispare în dreptul m. 51, de unde continuă numai stratul de humus de pădure, iar complexele se conturează doar la nivelul stâncii ce apare deja de la -0,15 -0,25 m.
Între m. 1-7 ai secţiunii S 1 stânca a fost îndreptată în perioada hallstattiană, pe o adâncime de cca. 0,2 m. Nu am sesizat urmele vreunei construcţii în acest sector, unde s-au conturat doar două gropi (G 147 - G 148). Între m. 20-26; 29-37; 39-49 au apărut numeroase gropi de stâlp, fără să fi fost descoperite şi resturi ale elevaţiei (chirpici etc.) ori vetre de foc. Probabil în aceste sectoare au existat anexe gospodăreşti (şoproane), care să fi protejat gropile de provizii existente în număr mare în zona respectivă. Între m. 86,5 - 89 ai secţiunii a fost deschisă o casetă de 2,5 x 2 m pentru cercetarea integrală a unei gropi cu un inventar foarte bogat.
În campania anului 2003 au fost descoperite 76 de gropi dintre care 32 sunt gropi de stâlpi. Din restul de 44 de gropi, şapte sunt lipsite de inventar, două aparţin perioadei Laténe, şase epocii bronzului, iar 29 primei epoci a fierului.
Gropile din epoca bronzului au apărut doar în ultima treime a traseului secţiunii. Inventarul unora este alcătuit doar din ceramică fragmentară şi bucăţi de chirpici (G 179 şi G 185). Se remarcă însă groapa G 181 pentru a cărei decopertare integrală a fost trasată caseta C 1/2003. Această groapă avea un inventar deosebit de bogat compus din 16 vase întregi sau parţial întregibile, precum şi fragmente de la alte numeroase vase. Pe fundul gropii a fost depusă o mare cantitate de chirpici, iar majoritatea fragmentelor ceramice apar deasupra stratului de chirpici. Groapa mai conţinea o mare cantitate de cărbune, lipitură de vatră, fragmente de greutăţi de lut şi un fragment dintr-un tipar nedeterminabil. Umplutura gropii era foarte afânată. O altă groapă cu un inventar bogat era G 190 surprinsă parţial în secţiunea S1. În profilul gropii se observă trei niveluri de umplere. Cel inferior, negru-afânat, conţinea o râşniţă primitivă, puţine fragmente ceramice şi 5 greutăţi de lut perforate la partea superioară ("căţei de vatră"). În cel intermediar, cenuşiu-afânat au apărut cele mai multe fragmente ceramice şi o râşniţă, iar cel superior, cenuşiu-tasat conţinea doar bucăţi mari dintr-un cuptor. Fragmente de cuptor au apărut într-o cantitate mai mică şi în celelalte două niveluri de umplere ale gropii. Şi această groapă avea o umplutură foarte afânată. Din jumătatea cercetată a gropii au fost recuperate cel puţin şapte vase întregibile. Singurul vas depus întreg era o ceaşcă. O altă groapă din epoca bronzului cu un inventar semnificativ era G 176 din care au fost recuperate două vase întregibile şi o mare cantitate de ceramică fragmentară şi fragmente de la crusta unor vetre. Inventarul ceramic descoperit în aceste gropi poartă amprenta inconfundabilă a ceramicii grupului Cehăluţ documentat arheologic în nord - vestul României în zona dintre Crasna şi Barcău pe parcursul primelor două etape ale bronzului târziu. În trei dintre cele şase gropi, în asociere cu ceramica Cehăluţ au apărut fragmente ceramice cu decor excizat de factură Suciu de Sus II. Deşi în cele şapte campanii de săpături au fost descoperite numeroase gropi din perioada evoluţiei grupului Cehăluţ (în total 21) până acum nu au fost descoperite şi urme de locuinţe. Un indiciu indirect al existenţei unor locuinţe îl reprezintă numeroasele bucăţi de chirpici depuse în unele gropi, precum fragmentele de la crusta unor vetre de foc.
Primei perioade a epocii fierului îi pot fi atribuite, aşa cum spuneam, 29 de gropi şi mai toate gropile de stâlpi apărute între m. 20-49. O parte dintre cele 29 de gropi sunt tronconice, înguste la gură şi mai late la fund, iar altele aproape cilindrice. Se remarcă prin inventarul bogat gropile G 151, 152, 153, 161, 169 din care am recuperat între 4 şi 8 vase întregibile, fragmente de chirpici şi resturi din crusta unor vetre, greutăţi de lut (în G 161 au apărut fragmente de la numeroase piese de acest fel), lespezi de piatră utilizate drept râşniţe. Se reconfirmă constatarea mai veche referitoare la cvasi-inexistenţa oaselor în gropile din prima vârstă a fierului de la Observator (câteva oase mărunte au apărut doar în 3 din cele 29 de gropi). Piese de bronz au apărut doar în două gropi. În G 153 au fost descoperite două piese indeterminabile din bronz, iar în G 161 tija unui ac de bronz. O apariţie relativ frecventă în gropile hallstattiene o reprezintă greutăţile de lut fragmentare sau întregi, ce apar în cinci gropi. Materialul ceramic hallstattian descoperit în campania anului 2003 aparţine fazei evoluate a culturii Gáva.
În campania anului 2003 au fost descoperite doar două complexe dacice şi anume două gropi, G 162 şi G 167.
Groapa G 162, de mici dimensiuni (diametru 0,6 m şi adâncime 0,3 m) s-a conturat la m. 36,1-36,7 ai secţiunii, având ca inventar o cană lucrată cu mâna şi una lucrată la roată, ambele de dimensiuni medii.
Groapa G 167, (diametru surprins 1,2 m, adâncime 0,8 m) intră parţial în profilul estic, având un inventar aproximativ identic cu G 162, o cană lucrată cu mâna şi una lucrată la roată, ambele de dimensiuni medii, dar şi fragmente de strachină şi căţuie lucrate cu mâna. Umplutura gropii este caracterizată printr-un sol cenuşiu tasat cu pigmenţi de arsură, lemn ars şi chirpici.
Foarte probabil că zona investigată este mai slab locuită în epoca dacică poate şi datorită amplasării în imediata apropiere a elementelor de fortificare intermediare dacice, mai precis în zona de acces spre acestea.
Cele mai vechi descoperiri neolitice aparţin culturii Starcevo-Criş dezvoltată pe acest teritoriu în mileniul VI a Chr. Materialele de acest tip sunt însă foarte rare, ceea ce indică o locuire sporadică a acestei zone. Au apărut şi câteva fragmente de factură Coţofeni, cultură arheologică a eneoliticului final (prima jum. a mil. III a. Chr.).
Au fost descoperite materiale ceramice aparţinând bronzului timpuriu (a doua jum. a mil. III a. Chr.), care prezintă atât elemente caracteristice descoperirilor acestei perioade din nord-vestul României şi din zona Tisei Superioare, cât şi celor din zona podişului Transilvaniei. Din perioada mijlocie a epocii bronzului (sec. XVIII - XVI a. Chr.) provin materiale aparţinând culturii Wietenberg.
Au fost cercetate numeroase complexe (gropi) aparţinând bronzului târziu. Majoritatea aveau ca inventar 1-3 vase întregibile, fragmente de la alte vase, fragmente de greutăţi piramidale din lut, etc. Toate aceste complexe aparţin grupului Cehăluţ care este caracteristic zonei dintre Crasna şi Barcău în bronzul târziu (sec. XIV -XII a. Chr.).
Primei vârste a fierului (sec. X - VII a. Chr. în cazul descoperirilor de la Şimleu Silvaniei) îi aparţin atât gropi, cât şi locuinţe. Unele gropi sunt simple depozite menajere, probabil anterior utilizate drept gropi de provizii până la deteriorare. Unele, însă prin inventarul lor bogat (vase întregi sau întregibile, piese de bronz, statuete ceramice reprezentând animale, diferite unelte) par să aibă un evident caracter cultic (gropi de ofrandă sau rituale pentru câştigarea bunăvoinţei unor divinităţi, etc.). Prezenţa locuinţelor, a gropilor de provizii şi pentru reziduri, a celor cultice şi a unor anexe gospodăreşti ne permite să afirmăm că la Şimleu Silvaniei - Observator, în prima epocă a fierului, a existat o mare aşezare fortificată, ce oferea adăpost permanent unei mari comunităţi tracice locale. În caz de pericol aici se puteau adăposti şi locuitorii unor aşezări deschise a căror urme au fost descoperite în zona joasă din jurul Măgurii Şimleului. Dimensiunile aşezării fortificate (cca. 35 ha) implică existenţa unei comunităţi numeroase, capabile să realizeze un vast sistem de fortificaţii. Deşi cercetarea acestui sistem se află la început, putem afirma că este unul dintre cele mai mari din zona carpatică în privinţa perimetrului total al fortificaţiei, aşa cum este vizibil astăzi la suprafaţă.
Aşezarea fortificată tracică de la Observator a avut un sfârşit violent, cauzat se pare de un conflict militar de anvergură, ce a lăsat urme vizibile în distrugerea palisadei complexe din lemn.
În urma recentelor investigaţii arheologice (1994-1996, 1999-2002) s-a constatat că în epoca dacică clasică partea cea mai înaltă a fortificaţiilor mai vechi hallstattiene a fost refolosită de către daci prin săparea a 4 şanţuri cu palisadă în spate. Zona cu altitudinea maximă (597 m) a fost separată de restul printr-un şanţ larg de 7 m şi adânc de 4 m săpat în micaşistul locului. Pe panta superioară situată în interiorul fortificaţiei rezultate au fost surprinse urmele a două palisade simple, una pe talpă (poate o contraescarpă), iar cealaltă cu stâlpi înfipţi în rocă cca. 0,6 m, dispuse la 13 m una de cealaltă. Fortificaţia închide un platou înalt care are o lungime de cca. 150 m şi o lăţime medie de 15 până la 25 m, fiind orientat S - N. Această fortificaţie a fost verificată şi în sectorul ei sudic cu secţiunea S 1/2000.
În S1/1994, a fost surprins, în campania din 1995, un alt şanţ dacic cu o deschidere la gură de 6 m şi o lăţime la fund de 3 m, având deci un profil tronconic. Actualmente şanţul este adânc de cca. 1,5 m. Şanţul are o lungime actuală de cca. 60 m.
Mai la N, pe traseul aceleiaşi magistrale S 1/1994 a fost secţionat (în campaniile 1995, 1996) un masiv val realizat din straturi succesive de pământ şi piatră sfărmată, bătute, înalt de 2,5–3 m, prevăzut pe culme cu o palisadă complexă lată de 2-2,5 m, implantată cca. 0,6 m în amenajarea descrisă. Valul a fost cruţat parţial în roca locală (micaşist), dar pentru sporirea rezistenţei şi a dimensiunilor a fost supraânălţat în maniera amintită. Tot din aceste considerente a fost prevăzut cu un şanţ cu o deschidere la gură de 5 m, iar la fundul alveolat de 3 m. Şanţul are acum adâncimea de 1,4 m. Acesta închide o suprafaţă de cca. 4 – 5 ha din sectorul cel mai înalt al mai vechii aşezări fortificate hallstattiene. Diferenţa de nivel de pe val până în icul şanţului este acum de 6 m. Lungimea valului, vizibil răvăşit adesea de gropi de căutători de comori, este acum de cca. 50 m.
Fortificaţia dacică exterioară, care marchează limita nordică a locuirii dacice, a fost surprinsă în campania anului 2001, în secţiunea S 1/2001. În acest sector sunt prezente două elemente defensive (palisade complexe) fără şanţuri în faţă. Panta şi îngustimea sectorului de apărare (cca. 40 m) au făcut ca dacii să nu practice şanţuri de apărare în faţa zidurilor din lemn, pământ şi piatră. Cea dintâi fortificaţie constă în cel puţin două palisade paralele dispuse la cca. 4 m distanţă una de cealaltă. Între aceste palisade (în emplecton) a fost descoperită o aglomerare de piatră locală şi un vârf de săgeată din fier. La baza unei pante accentuate de 10 m a fost practicată o îndreptare în rocă, lată de 4 m, în care au fost identificate urmele (5 stâlpi şi o grindă transversală) unei palisade complexe late de cca 3 m. Amenajarea a fost practicată exact în exteriorul parapetului hallstattian (mai precis în berma dintre acesta şi şanţul hallstattian), care susţinea terasa pe care a fost ridicată prima palisadă dacică.
Şanţurile şi palisadele dacice din punctul Observator sunt dispuse la distanţe variabile între ele în funcţie probabil de extinderea suprafeţei fortificate. Fortificaţia exterioară închide un spaţiu de cca. 5 ha, marcat de prezenţa mai vechilor amenajări şi terasări preistorice, dar şi a unor surse de apă situate în exteriorul ariei fortificate, însă în imediata sa vecinătate la cote puţin inferioare. În actualul stadiu de cercetare e greu de precizat ce anume apărau valurile menţionate. Au fost descoperite gropi de provizii, menajere şi rituale, o locuinţă de suprafaţă compartimentată prevăzută cu vatră şi cuptoare, altele adâncite (13 locuinţe); urme ale activităţilor metalurgice (prelucrarea argintului, bronzului şi a fierului); o construcţie susceptibilă de a i se atribui caracter sacru, în formă de absidă etc.
Acest întins spaţiu fortificat, poate fi identificat cu o aşezare dacică fortificată şi totodată cu sediul aristocraţiei locale laice sau ecleziastice de la sfârşitul sec. II a. Chr. până la începutul sec. I p. Chr. Este dificil de răspuns la întrebarea ridicată de absenţa descoperirilor de sec. I p. Chr., întrezărindu-se o părăsire de către daci a zonei preferându-se locuri mai joase optime pentru locuit.
În secţiunea S 1/1999 trasată peste şanţul fortificaţiei şi peste zona de acces în interiorul acesteia (porţiune de pământ cruţat), au fost surprinse câteva elemente ce aparţin fortificaţiei medievale timpurii din acest punct. Au apărut urmele a două bârne din lemn dispuse paralel una faţă de cealaltă, bârne ce reprezintă baza palisadei de lemn a fortificaţiei. Alături de aceste elemente au mai fost conturate şi câteva gropi ale stâlpilor din lemn ce susţineau construcţia defensivă. În faţa celor două tălpi de palisadă spre exterior, au fost surprinse şi urmele unor stâlpi ce ar putea proveni de la un turn. Urme ale unei posibile fortificaţii medievale au mai apărut în acelaşi sector în timpul desfăşurării cercetărilor la secţiunea magistrală S 1/1994, ocazie cu care a fost descoperită o brăţară fragmentară din bronz care ar putea data începuturile locuirii medievale a zonei începând cu sec. VIII p. Chr.
Materialul arheologic descoperit constă în fragmente ceramice de la oale lucrate la roata înceată sau rapidă. O mare parte din fragmentele ceramice sunt ornamentate cu benzi de linii drepte, benzi de linii în val sau cu mici şiruri paralele de incizii realizate cu pieptănul dispuse vertical. Materialul arheologic recoltat, argumentează datarea fortificaţiei medievale timpurii din acest punct, în sec. X, poate chiar în prima jumătate a sec. X.
Complexitatea şi importanţa istorică a fortificaţiilor şi locuirilor umane, într-o succesiune aproape neântreruptă timp de 6000 ani, obligă la continuarea cercetărilor arheologice sistematice la Şimleu Silvaniei, pe Măgură, la cota maximă în punctul Observator. Aflate, deocamdată, în stadiul de sondaje ample, datorită conjuncturilor economice contemporane nefavorabile şi a condiţiilor concrete locale determinate de accesul anevoios, sursele sărace de apă, lipsa curentului electric, dar mai ales de absenţa unei baze arheologice stabile (compensate temporar de bunăvoinţa conducerii Ocolului SiIvic Şimleu Silvaniei care ne-a facilitat găzduirea într-un imobil forestier amplasat în interiorul sitului) colectivul şantierului arheologic Şimleul Silvaniei - Observator se confruntă cu sumbra perspectivă a suspendării lucrărilor de cercetare a unuia dintre cele mai importante rezervaţii arheologice din Transilvania. Necesitatea realizării unei ridicări topografice devine acută, dar în actualele condiţii economice şi la suprafaţa mare luată în calcul acest deziderat rămâne doar la stadiul de intenţie.
Desfăşurată sub forma unei tabere arheologice cu elevi şi studenţi (unica formă posibilă pentru acest important punct arheologic) campania anului 2003 a resimţit nevoia unui sprijin financiar mai consistent necesar unei abordări mai ample, deci de mai mare anvergură, a fenomenului tracic, dacic şi românesc de la Şimleu Silvaniei - Observator.
Rezumat:
Cunoscut în literatura de specialitate datorită descoperirii a unui tezaur de monede greceşti de tip Dyrrhachium, punctul Observator este amplasat pe platourile superioare ale Măgurii Şimleului. În urma unor cercetări de teren de la începutul anilor 90 în acest punct a fost identificată o aşezare fortificată hallstattiană cu suprafaţa de aprox. 35 ha, cu un plan adaptat configuraţiei terenului. Vechea fortificaţie hallstattiană (sec. X - VII a.Chr) a fost refolosită în mai multe rânduri în epoca dacică (sec. I a.Chr. şi în evul mediu timpuriu (sec. VIII - X p.Chr). Debutul unui amplu plan de cercetare a complexului de locuiri din spaţiul Măgurii Şimleului cât şi intenţia de a lămuri evoluţia cronologică a fortificaţiei de la Observator a impus deschiderea unui şantier de lungă durată în acest punct. Campania anului 2003 a abordat sectorul nordic al aşezării fortificate pentru urmărirea elementelor de habitat. În suprafaţă au apărut 200 gropi de provizii, rituale şi menajere (130 preistorice, 70 dacice), 29 locuinţe (16 preistorice, 13 dacice), 12 cuptoare (4 preistorice, 8 dacice) şi 7 vetre (3 preistorice, 4 dacice). Săpăturile arheologice sistematice de la Şimleul Silvaniei au continuat în anul 2003, pe parcursul lunii iulie, cu cea de-a opta campanie. A fost trasată iniţial o secţiune (S 1/2003) de 90 x 2 m orientată SV - NE. Între metri 86.5 - 89 a fost deschisă o casetă (2.5 x 2 m) în care a fost cercetată o groapă cu un inventar foarte bogat. Pe parcursul campaniei din acest an au fost descoperite 76 de gropi din care 32 erau gropi de stâlpi. Din restul de 44 de gropi, şapte sunt lipsite de inventar, două aparţin perioadei Laténe, şase epocii bronzului, iar 29 primei epoci a fierului. Aşezarea fortificată tracică de la Observator a avut un sfârşit violent, cauzat se pare de un conflict militar de anvergură, ce a lăsat urme vizibile în distrugerea palisadei complexe din lemn. Desfăşurată sub forma unei tabere arheologice cu elevi şi studenţi (unica formă posibilă pentru acest important punct arheologic) campania anului 2003 a resimţit nevoia unui sprijin financiar mai consistent necesar unei abordări mai ample, deci de mai mare anvergură, a fenomenului tracic, dacic şi românesc de la Şimleu Silvaniei - Observator.