Silvaşu de Jos | Comuna: Haţeg | Judeţ: Hunedoara | Punct: Dealu Ţapului | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Epoca bronzului;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Descoperire funerară; Necropolă tumulară;
Cod RAN:
| 87601.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Haţeg
Localitate:
Silvaşu de Jos
Punct:
Dealu Ţapului
Localizare:
| 87601.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Diaconescu | Dragoş | responsabil | Muzeul Banatului, Timişoara |
| Rusu | Aurelian | participant | Muzeul Banatului, Timişoara |
| Suciu | Cosmin Ioan | participant | Muzeul Banatului, Timişoara |
| Georgescu | Andrei | participant | Muzeul Banatului, Timişoara |
| Leonti | Iulian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Giorgi | Raluca Maria | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Harnischfeger | Christine | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Hegy | Alexandru | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Tincu | Sorin | participant | Muzeul de Arheologie, Istorie și Etnografie Hunedoara |
Raport:
Cercetările arheologice sistematice în necropola tumulară de la Silvaşu de Jos – Dealu Ţapului au fost reluate după o întrerupere de 2 ani. Principalele ţinte ale campaniei din acest an au fost movilele M4 şi M3 (vezi Harta 8 din Luca et alii 2011a).
Descrierea cercetărilor
Movila M4, cercetată şi în campaniile 2010 şi 2011, a fost abordată în jumătatea sa nordică fiind cercetată jumătatea vestică a sfertului de N-E. Stratigrafia movilei este similară cu rezultatele deja publicate, nefiind observate complexe arheologice aparţinând culturii Coţofeni, adiacente complexului central (cercetat în 2010 – vezi pentru cercetările din movila M4, Luca et alii 2011, p. 128, Luca et alii 2011a, pp. 12-13, Diaconescu et alii 2012, p. 130). Un amănunt demn de semnalat este faptul că în arealul cercetat anul acesta (4 x 2 m) nu au mai fost observate materiale aparţinând paleoliticului mijlociu in situ, acest detaliu permiţându-ne să afirmăm că arealul folosit în această zonă înaltă a interfluviului de către reprezentanţii acestei epoci are limita sa estică în imediata proximitate a marginii de vest a movilei M4.
Movila M3, cea mai înaltă dintre toate movilele din acest sit (2,70 m fată de nivelul actual de călcare dintre movilele M4 şi M3, practic partea estică a M3), a fost principala ţintă a cercetărilor din această campanie. Totodată această movilă precum şi movila M2 au fost ţintele, în zilele premergătoare săpăturii arheologice propriu-zise, a unor cercetări non-invazive cum ar fi prospectări magnetometrice şi de rezistivitate electrică (lucrări întreprinse de Alexandu Hegy). Unitatea de cercetare arheologică ce a vizat acest obiectiv a fost numită S1/2015, având o lungime de 17,5 x 2 m şi o orientare SV- NE. Numărătoarea carourilor a început dinspre capătul de NE cu caroul 1, caroul 9, ultimul dinspre SV având dimensiunile de 1,50x2 m. La adâncime de 0,60 m, după îndepărtarea mantalei movilei (nivel de culoare gălbui-roşcată umed şi gălbuie uscat, nisipos, relativ compact), pornind de la limita dintre carourile 5 şi 6 şi până la jumătatea caroului 7 a fost identificat un complex central de formă aproximativ ovală, suprapus şi de profilul nordic şi de cel sudic. În mijlocul acestui complex (în caroul 6), dată fiind umplutura extrem de amestecată şi nu foarte diferită de solul din corpul movilei, a fost menţinut un martor stratigrafic cu lăţimea de 0,50 m, pe direcţie SE-NV, perpendicular pe profilele longitudinale ale S1/2015. A fost cercetată iniţial jumătatea dinspre V a acestui complex, numit de noi C1/2015. La adâncime de 1,60 m a fost observată o lentilă de arsură de culoare vişiniu-roşcată, de grosime de cca. 5 cm, prezentă pe profilul cu expunere nordică a S1 precum şi pe profilul cu expunere vestică al martorului stratigrafic. Acest nivel de arsură a fost cercetat şi curăţat prin şpăcluire. Sub el, la 40 de cm în colţul de N şi la 30 de cm de-a lungul profilului sudic al S1/2015 a fost identificat un nivel consistent de arsură ce conţinea şi bucăţi masive de bârne arse, numit de noi complexul C2, nivel ce nu respecta marginile complexului C1, mergând dedesubtul acestora în partea vestică a C1.
În zona de intersecţie dintre profilul cu expunere vestică al martorului stratigrafic din C1 şi profilul sudic al S1 s-a putut observa că nivelul superior de arsură este întrerupt, fiind tăiat de un complex ce pleca din partea inferioară a C1. Drept urmare, jumătatea estică a C1 a fost excavată de asemenea, observându-se în grundriss la 1,30 m adâncime, în colţul creat de intersecţia profilului cu expunere estică al martorului stratigrafic cu profilul sudic al S1 continuarea complexului observat în jumătatea vestică, complex ce tăia de asemenea nivelul de arsură superior, eliminându-l practic. Având în vedere că acest nou complex, numit de noi complexul C3, a fost surprins nici măcar pe jumătate, având o formă ovală, alungită am considerat necesară deschiderea pe latura lungă, sudică, a S1/2015 a unei casete, Caseta 1 cu dimensiunile de 5,70x1,80 m.
În Caseta 1 observaţiile făcute în S1/2015 au fost reconfirmate, la adâncimea de 0,60 m putându-se contura complexul C1.
Pe fundul acestuia, situat chiar deasupra nivelului superior de arsură surprins şi în S1, a fost conturat complet complexul C3, complex ce prin formă şi poziţie indica o groapă de mormânt. Golirea acestui complex a confirmat această presupunere complexul primind indicativul de C3 (M1)/2015. Acest complex avea orientarea axei lungi pe direcţia E-V, având o formă rectangulară cu laturile scurte de formă convexă. Dimensiunile acestei gropi erau 2,14 x 1,32 m. în interiorul acesteia la 0,38 cm de la conturare a fost identificat un schelet uman orientat cu capul spre vest, depus pe spate, cu piciorul stâng puternic flexat şi căzut spre dreapta corpului. Femurul piciorului drept îl suprapunea pe cel stâng, prezentând în zona suprapunerii o fractură post-mortem a diafizei. Tibia piciorului drept este împinsă în sus faţă de poziţia firească, depăşind zona epifizei proximale a femurului drept. Starea extrem de proastă de conservare a scheletului poate fi cauza lipsei oaselor mici ale mâinilor şi picioarelor (tarsiene, metatarsiene, carpiene, metacarpiene, falange), dar poziţia nefirească a picioarelor (pentru un mort aflat în decubit dorsal cu picioarele chircite poziţia firească a dispunerii femurelor ar fi stângul peste dreptul în cazul căderii acestora spre dreapta corpului) este un argument pentru o depunere dezarticulată a cel puţin părţii inferioare a corpului defunctului. Tibia stângă prezintă de asemenea o fractură post-mortem în apropiere de zona metafizei proximale. Oasele braţelor s-au păstrat extrem de prost, humerusul stâng fiind străbătut prin canalul medular de o rădăcină. Coloana vertebrală este păstrată mai mult ca o urmă vagă, cutia toracică (coaste, stern) lipsind complet. Craniul scheletului era într-o stare extrem de proastă fiind complet strivit. Toate aceste aspecte prezentate mai sus precum şi identificare în jurul scheletului a unui contur perfect rectangular (dimensiuni 1,6 x 0,6 m), contur creat de o bandă îngustă de 2 cm de sol galben, ne fac să considerăm că respectivul schelet a fost adăpostit de o structură de lemn, construită din scânduri/dulapi aşezaţi în cant, lângă care a fost introdus pământ, cu capac. Distrugerea acestui capac a dus la crearea unui şoc de presiune cauzat de masa de pământ dispusă deasupra, şoc ce a provocat fracturile unor oase şi strivirea craniului.
A fost observat pe lângă faptul că groapa mormântului tăia nivelul de arsură superior şi faptul că fundul gropii mormântului, în jumătatea sa vestică, suprapunea partea superioară nivelului consistent de arsură numit de noi C2. Astfel, practic defunctul a fost depus cu capul şi partea superioară a corpului pe zona de arsură, cu siguranţă vizibilă la momentul înhumării.
Îndepărtarea nivelului de sol dintre nivelul superior de arsură şi complexul C2, nivel, aşa cum precizam mai sus, cu grosimi variabile între 30-40 cm, precum şi curăţarea atentă şi corectă a pereţilor gropii mormântului M1, ne-a oferit posibilitatea conturării complexului C2, complex ce în partea sa estică era săpat într-un sol de culoare brună, dens, lutos. Acest sol era suprapus în partea de est a gropii mormântului M1 exact de nivelul de sol dintre cele două niveluri de arsură deja menţionate. Astfel putem afirma că relaţia cronologică dintre cele două niveluri de arsură. este una extrem de scurtă.
Complexul C2 s-a relevat a fi, după cercetarea şi a zonei dispuse la vest de C1, de formă rectangulară cu axa lungă pe direcţie EV şi compus din trei niveluri distincte de bârne de lemn paralele suprapuse alternativ, nivelul inferior pe direcţie NS, cel median pe direcţie EV, iar cel superior pe direcţie NS. Dacă partea sa de est era clar săpată într-un nivel mai timpuriu, partea sa de vest a fost dată doar de bârnele din stratul inferior, terenul premergător prezentând o scădere a altitudinii către vest. Aceste observaţii ne permit să considerăm că terenul pe care a fost construit movila M3 a fost ales sau pregătit cu mare atenţie, la momentul amenajării C2 prezentându-se deja ca o mică ridicătură. Un răspuns foarte clar în legătură cu acest aspect vom avea în campaniile ulterioare, moment în care nivelul premergător amenajării C2 va fi cercetat.
Un aspect extrem de important de menţionat a fost faptul că arderea extrem de puternică a distrus părţile mediane ale bârnelor din straturile superioare, urme ale celor din nivelul inferior fiind încă vizibile. În directă corelaţie cu acest rug au fost descoperite un număr de nouă vase ceramice. O parte dintre ele (şase, vasele nr. 1-6) au fost dispuse pe rug înainte de ardere în extremitatea sa vestică şi s-au prăbuşit odată cu distrugerea acestuia, iar altele (trei la număr, vasele nr. 7-9) au fost depuse pe rug după prăbuşire, în zona median- estică, imediat anterior momentului de acoperire a acestuia cu un nivel de pământ, destinat cel mai probabil înăbuşirii focului. Partea inferioară a acestui strat a suferit o ardere extrem de puternică, mult mai clar vizibilă în partea centrală a rugului. Toate vasele ceramice descoperite elementele morfologice caracteristice ceramicii de tip Coţofeni III, existând similitudini de formă între acestea şi cele descoperite în movila M1 (e.g. vezi Luca et alii, pl. 4/1, pl. 5/2, pl. 9/1). Pe latura nordică a rugului funerar (latură care, subliniem, poate fi intermediară) au fost descoperite în caroul 6, chiar lângă profilul longitudinal de nord al S1/2015 oase calcinate. Aceste aspecte au fost documentate foto şi grafic, spaţiul foarte îngust corelat cu necesitatea încheierii campaniei din acest an ne-au determinat să oprim cercetarea în acest stadiu. La acest moment se poate estima în mod clar lungime complexului C2, care este de 4,1 m, lăţimea estimată acum, de 2,5 m, putând să fie o valoare intermediară.
Ca şi concluzii preliminare, construirea movilei se poate considera ca începând cu amenajarea complexului C2, un rug funerar aflat în corelaţie directă cu şase vase ceramice, peste care după distrugere/ardere au mai fost dispuse alte trei vase ceramice, două sparte în mod intenţionat înainte de depunere şi toate trei fragmentare. Pentru finalizarea arderii şi îngroparea acestui rug a fost depus peste un strat de pământ, deasupra căruia mai fost efectuată o incendiere, de această dată cu materie de combustie de dimensiuni mult mai reduse (crengi cel mai probabil, având în vedere cantitatea extrem de redusă de cărbune de lemn identificat în acest nivel de arsură). Peste aceste două momente, foarte strâns legate în plan cronologic şi ritual, a fost depus aşa-numitul corp al movilei, un nivel consistent de sol brun-gălbui cu pete negre-cenuşii, nivel ce conţine sporadic fragmente ceramice de tip Coţofeni. După această etapă constructivă a fost săpat complexul C1, destinat amenajării şi săpării complexului C3/M1. Relaţiile stratigrafice menţionate, dispunerea axei longitudinale a M1 pe aceeaşi direcţie cu cea a C2, faptul că fundul gropii M1 este partea superioară a C2, dispunerea părţii superioare a scheletului pe zona arsă ne fac să afirmă că perioada de timp scursă între aceste momente este una scurtă, dovedind un ritual extrem de bine conturat, cu etape foarte clar structurate.
Prelevare de probe, metode de conservare şi perspective pentru viitoarele campanii.
Scheletul uman din M1 nu a putut fi prelevat pe un pat de pământ deoarece jumătatea vestică a fundului gropii era constituită din sol ars, extrem de fragil şi friabil. În consecinţă scheletul a fost demontat în funcţie de oasele vizibile, depozitate separat în pungi, conform apartenenţei lor la scheletul în cauză. Doi dinţi au fost prelevaţi în vederea obţinerii de date radiocarbon 14C precum şi pentru date legate de paleo-dietă. Probe de cărbune de lemn (tot pentru analiza izotopului 14C) au fost prelevate din părţile exterioare a trei dintre bârnele ce compuneau rugul funerar. O bucată întreagă din bârna nr. 4 a fost prelevată cu scopul unor analize dendrologice şi dendro-cronologice.
Secţiunea S1/2015 precum şi partea rămasă din sfertul de NE al movilei M4 au fost conservate prin dispunerea unei folii pe grundriss, acoperită apoi cu pământ. Profilele celor două unităţi de cercetare au fost conservate de asemenea cu pământ pentru împiedicarea surpării lor.
Campania anului 2016 are ca ţintă principală finalizarea cercetării sfertului de NE al movilei M4 precum şi finalizarea cercetării unităţii de cercetare S1, deschisă în 2015, în cadrul movilei M3. Totodată dorim deschiderea pe latura nordică a S1 a unei casete, Caseta 2, care să ne ofere posibilitatea cercetării integrale a complexului C2, ocazie cu care datele cu caracter preliminar din campania 2015 vor fi lămurite.
Bibliografie: