Silivaşu de Jos | Comuna: Haţeg | Judeţ: Hunedoara | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Diaconescu | Dragoş | participant | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara |
| Roman | Delia Maria | participant | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara |
| Roman | Toma-Cosmin | participant | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara |
| Tincu | Sorin | participant | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara |
| Luca | Sabin Adrian | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
Raport:
Situl arheologic se află situat în partea nordică a localităţii Silvaşu de Jos, într-o zonă deluroasă, cu vegetaţie ierboasă, în apropierea unui releu, de o parte şi de alta a drumului de exploatare ce leagă localităţile Silvaşu de Jos şi Ocolişu Mare.
Amplasarea “tumulilor” se află pe o cumpănă de ape. O parte a izvoarelor se îndreaptă spre Silvaşu de Jos (spre S - bazinul hidrografic Strei), iar altele se îndreaptă spre N (bazinul hidrografic Cerna). Toată coama este plină de resturi de la prelucrarea “silexului”, în râpele de pe marginea acesteia descoperindu-se galeţi din acelaşi material.
Necesitatea cercetărilor decurge din distrugerile aduse sitului prin realizarea unui drum de acces spre păşune, amenajare ce se doreşte a se continua ca activitate constructivă şi în următorii ani.
Situl a fost descoperit în anul toamna anului 2005, repetatele cercetări de teren evidenţiind în jurul sitului puncte cu materii prime utile (roci silicioase), precum şi alte puncte cu materiale inedite din punct de vedere arheologic.
Datele GPS ale movilelor sunt: M1 - N 45039'55.7''; E 022055'09.9'', ± 4 m; altitudine 530 m; M2 - N 45039'56.7''; E 022055'09.5'', ± 4 m; altitudine 530 m; M3 - N 45039'58.03''; E 022055'09.5'', ± 4 m; altitudine 531 m; M4 - N 45039'58.00''; E 022055'10.07'', ± 3 m; altitudine 530 m; M5 - N 45039'56.02''; E 022055'08.08'', ± 2 m; altitudine 528 m; M6 - N 45039'54.07''; E 022055'09.9'', ± 4 m; altitudine 529 m; M7 - N 45040'00.00''; E 022055'15.7'', ± 4 m; altitudine 521 m. Menţionăm că toate datele au fost colectate în aceeaşi zi şi se referă la mijlocul, partea cea mai înaltă a movilelor.
Aminteam şi de existenţa unor şanţuri şi valuri. Am luat date GPS şi pentru ductul celui care înconjoară în planul cel mai apropiat complexul de ridicături, spre S. Datele care vor fi citate în continuare au fost prelevate de sus în jos, pe panta care coboară abrupt spre şoseaua Hunedoara - Haţeg. Acestea sunt următoarele: 526 m (h max. a dealului): N 45039'58.6''; E 022055'08.50'', ± 5 m; la cca. 30 m spre V de punctul anterior: N 45039'59.3''; E 022055'08.6'', ± 6 m; la cca. 30 m spre V de punctul anterior: N 45040'00.1''; E 022055'08.5'', ± 4 m; la cca. 50 m spre V de punctul anterior: N 45040'01.7''; E 022055'08.0'', ± 4 m; 513 m (h) şi la cca. 30 m spre V de punctul anterior: N 45040'02.7''; E 022055'07.0'', ± 5 m; 505 m (h).
Anul 2006 a marcat debutul cercetării movilei nr. 1 (M1), în parte distrusă în zona nordică, din cauza drumului de exploatare menţionat. Au fost cercetate sferturile A (parţial) şi C (integral) al movilei, sistemul de caroiaj, fiind stabilit la 2 x 2 m, axele (profilele stratigrafice), urmărind direcţia N-S şi E-V. Dimensiunile movilei sunt de 19,30 m (axa E-V) şi 17,15 m (axa N-S).
S-a constatat că movilele sunt realizate dintr-un loess glaciar foarte dens prin structura sa primară. Este de presupus că acestea aparţin - mai degrabă - reliefului post-glaciar, rezultând în urma retragerii calotei glaciare, mai degrabă, decât activităţii umane. Complexele arheologice folosesc aceste movile, le străpung, văzându-se în profiluri şi urmele unor depuneri rezultate în urma activităţilor antropice. Tocmai de aceea credem că purtătorii culturii Coţofeni folosesc şi modelează aceste movile prin activităţi specifice: creşterea animalelor (stâne) şi - poate - exploatarea resurselor de piatră bună de cioplit.
Complex C1. Sub această siglă este desemnat în caroul A1, -0,45 m la conturare, o groapă alungită, cu marginile bine conturate, cu un prag interior, cu o umplutură brun-gălbuie, cărbune de lemn, ad. maximă a complexului de la conturare, fiind de 0,54 m în parte centrală.
Complex C2. Reprezintă o groapă de mici dimensiuni, surprinsă la -0,45 m de la actualul nivel de călcare. Complexul, puţin adânc, avea o umplutură nisipoasă, cu puţin cărbune în compoziţie.
Complex C3.Reprezintă o groapă, cu un contur circular, cu un prag bine marcat, complexul adâncindu-se cu până la 0,24 m în partea centrală de la nivelul conturării. Umplutura este de culoare brun-albicioasă, densă, cu material divers: zgură, piroane fier, într-o state precară de conservare, rare fragmente ceramice contemporane, material litic fragmentar.
Complex C4. Desemnează o groapă, de mari dimensiuni, parţial suprapusă de C1. Complexul se adâncea cu până la 0,75 m în partea centrală, marginile complexului având aspectul unui prag, cruţat în sterilul geologic. Fundul complexului era aproape orizontal, iar pereţii uşor cuptoriţi, în zonele de V şi E ale acestuia. Primul nivel de umplere, consistent ca şi grosime (peste 0,40 m), avea o culoare cenuşiu-albicioasă, cu bogate resturi de cărbune, alături de care apar şi bulgări de lut ars (slab arse, oxidant, slab prezervate), resturi litice. Al doilea nivel de umplere, brun, pigmentat, este suprapus de un altul brun-gălbui, nisipos. Până în prezent, au fost identificate 5 gropi de stâlpi, plasate în jurul gropii, la diverse distanţe de aceasta.
Complex C5. Reprezintă un complex uşor adâncit, identificat în cuprinsul c. F1-2 şi G1. Forma acestuia este rectangulară, având gropi de stâlpi, conice în secţiune, majoritatea dintre acestea (gropile G1-4), situându-se pe limita complexului. O dată cu excavarea acestuia au fost surprinse resturi arse ale stâlpilor de lemn, căzuţi spre interior, pe nivelul de călcare al colibei fiind identificate 10 vase, în diverse poziţionări, concentrate în părţile centrală şi estică. Vasele nr. 1, 4 aveau sub fund resturi ceramice sporadice. Inventarul acestui complex este completat de prezenţa unor plăci de gresie nisipoasă, resturi litice rezultate în urma cioplirii pietrei. Materialul ceramic se încadrează în cultura Coţofeni, faza III.
Complex C6. Desemnează o groapă, parţial cercetată, identificată în c.l F2, ad. 0,75 m de la nivelul actual de călcare (cota 0). Pe fundul acesteia, au fost descoperite fragmente ceramice, provenind de la un vas de mari dimensiuni.
Complex C7. Reprezintă o parte a unei vetre de foc (?), cu resturi compacte de lipitură şi cărbune, identificată în c. F1, ad. 1,10 m.
Complex C8. Reprezintă un alt complex adâncit, cu o formă poligonală, identificat în c. F1-2 şi G1-2, la ad. de 1,20. Deţinea gropi de stâlpi, plasaţi pe limita dintre peretele complexului şi sterilul arheologic, precum şi un stâlp central. Ca şi în cazul complexului C5, au fost surprinse urmele arse ale stâlpilor de susţinere ale acoperişului. Inventarul colibei este compus din vase ceramice, grupate în zona estică a complexului, resturi de piatră cioplită, fragmente de gresie nisipoasă. Materialul ceramic se încadrează în cultura Coţofeni, faza III.
Complex C9.Reprezintă o groapă cu un contur neregulat, identificată în c. G1, parţial H1, la acelaşi nivel cu C8. Umplutura acesteia, cu mult cărbune, conţinea resturi ceramice şi fragmente litice (aşchii în principal). Materialul ceramic aparţine culturii Coţofeni, faza III.
Complex C10. Desemnează un complex adâncit, identificat în sfertul A, c. A1-2, B1-2, conturat de la -0,70 m faţă de cota 0, afectat de săparea complexului C 4. Complexul avea pe margini gropi de stâlpi, dispuse la distanţe aprox. egale.
Complex C 11. Reprezintă o succesiune 11 gropi de pari, urmând un contur semicircular, identificată în sfertul A, c. A2-3, B2-3, C1.
Contrar aşteptărilor, situl de la Silvaşu de Jos-Dealul Ţapului nu reprezintă o necropolă.
Observaţiile de până acum ne fac să credem că suntem în faţa unei aşezări cu caracter pastoral (stâne de familie), poate sezoniere aparţinând culturii Coţofeni, faza III. Oricum, doar cercetarea mai multor movile ne va confirma supoziţia. Putem afirma că movilele au fost locuite în cel puţin două-trei orizonturi distincte, care au arhitectură vizibilă.
Este curios faptul că există mai multe şanţuri şi valuri care înconjoară proximităţile zonei, continuu, vizibile la suprafaţa solului şi astăzi. Până la executarea unei cercetări arheologice ne ferim să le încadrăm cronologic şi cultural.
Ne ferim, de asemenea, să încadrăm cronologic şi cultural activitatea de realizare a uneltelor din “silex” cioplit surprinsă pe toată suprafaţa sitului, până la realizarea unei cercetări sistematice, exhaustive dacă se poate, a sitului.
Concluzia noastră este că trebuie interzisă orice lucrare (sau continuarea oricărei lucrări) până la elucidarea conţinutului acestui sit arheologic. Aceasta se va realiza în anii următori în urma unor cercetări sistematice.