Sibiu | Punct: str. Ocnei, nr. 22 | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Beşliu Munteanu | Petre | participant | Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu |
Raport:
Potrivit prevederilor contractuale, Muzeul de Istorie era obligat doar la asistenţa arheologică “pe toată perioada lucrărilor” din clădirea de pe strada Ocnei, 22. Importanţa clădirii şi precedentele săpături ne-au obligat să solicităm angajarea de săpături arheologice. Ele s-au desfăşurat “la concurenţă” cu cele pentru coborârea nivelului de călcare.
Spaţiul camerei 3 a fost cercetat arheologic extensiv. În camera 2 s-a efectuat o secţiune şi o casetă. Terenul a fost coborât de constructori până la nivelul sec. al XV-lea. Camera 1 a beneficiat de două sondaje, efectuate după ce a fost coborât nivelul de călcare în mai multe etape. În 1999 şi 2006. La prima săpătură a fost recuperat un vas din lut smălţuit în interior. Şi celelalte camere au fost sondate înainte de a intervenii constructorii. Sondajul din camera 4 s-a efectuat după ce constructorii au ajuns la nivelul pavajului din cărămizi. Planul cercetării arheologice a fost completat cu o secţiune în exterior.
Atenţia acordată cercetării arheologice se datorează interesului istoricilor de artă şi poziţiei clădirii, în apropierea porţii fortificate de acces în oraş Burgertor şi a nevoii de a completa informaţiile arheologice despre o zonă prea puţin cercetată din oraşul de jos.
Este prima clădire din Sibiu la care pe baza observaţiilor de parament se propune două etape de construcţie în sec. al XIV-lea. Se afirmă că la sfârşitul sec. al XV-lea casa s-a extins spre strada Pielarilor şi ca aripa dinspre curte datează din sec. XVI-XVII1. Apariţia unei case noi în locul altor două mai vechi, pe acelaşi loc este în alt loc datată în sec. al XVI-lea2.
Tratarea separată a terenului pe care s-a construit casa şi a celui învecinat este necesară pentru a releva relaţiile stratigrafice în interiorul casei şi, separat, cele ale casei cu terenul şi clădirea vecină.
Camera 1
Sub nivelul bazelor de pornire a arcelor din cărămizi se află două straturi de demolare şi cu pigmenţi de arsură.
Camera 2
SI ne arată straturi de nivelare suprapuse, aflate sub pavajul din cărămizi. Deasupra solului viu a se vede un strat de pietriş amestecat cu pigmenţi de var, suprapus de unul cu pigmenţi de arsură. Talpa fundaţiei este la -0,60 m faţă de nivelul actual.
Camera 3 a fost cercetată prin dezvelire integrală, pe toată suprafaţa
Camera 4
Şanţul zidului taie două straturi de demolare şi unul de construcţie (nisip, var). Talpa zidului este la -0,80 m faţă de nivelul actual de călcare.
Camera 5 sub rampa de acces la etaj, nu a fost sondată.
Camera 6 (coridor)
Zidărie din pietre de râu este suprapusă de pavajul din cărămizi. Nivelul de construcţie suprapune solul mâlos şi depunerea cu pigmenţi de mortar.
Camera 7
Peste un strat de arsură evident pe latura lungă a casetei s-a depus un strat de moloz. Peste solul viu, pământ brun - verzui, se află un nivel de pământ de aceiaşi culoare, cu pigmenţi de arsură
Camera 8
Nivelul inferior de arsură este puţin evident. Groapa cu multe oase de animale taie arsura şi este căpăcuită de un strat de pământ provenit de excavarea straturilor inferioare. Peste groapă se văd două podele din lut cu pigmenţi de var.
Camera 9 un spaţiu mic, nu a fost sondat arheologic.
Camera 10
Sub solul actual se vede un strat de arsură şi două podele din lut amestecat cu pigmenţi de var. Peste solul natural, mâlos, a rămas depus un strat consistent de arsură. Groapa taie şi prima podea.
SII Exterior
Profilul este marcat de o groapă pe fundul căreia se află arsură şi pietre. Groapa este ulterioară zidului casei de la numărul 22 dar anterioară fundaţiei superficiale a casei învecinate.
Camera 11
Încercarea de a sonda camera 11 a dus la dezvelirea celor două baze din mortar. Terenul dinspre zidul exterior a fost deranjat de o săpătură pentru subzidire.
Amenajări interioare
În stratul de pietriş inferior cu puţine fragmente ceramice au fost amenajate:
- gard din lemn fixat pe stâlpi verticali care au lăsat gropi în pietriş cu latura de 6 cm, 6 cm, 4 cm,4 cm, 5 cm, 10 cm, 14 cm;
- canal din lemn aşezat lângă gard, având diametrul de aprox 10 cm. A fost amenajat în pietriş;
- bârne din lemn (pentru podele) ? au apărut în camerele 1 şi 2, fixate în pietriş; urmele lăsate în camera 1 au l de aprox. 20 cm;
- vetre din mortar cu var a cinci vase din lemn cu d de 1,10 m în camerele 3 şi 11, la ad. de 1,15-1,20 m;
- bază rotundă din pietre legate cu mortar slab, cu d de 1,5 m, ad. de 1,10 m (camera 3);
- bazele arcelor de susţinere a bolţilor în camerele 2 şi 3 Ele au apărut după săpătura supravegheată arheologic.
Sunt menţionate dimensiunile şi materialul de construcţie al fundaţiei apoi al elevaţiei (dimensiunile cărămizilor sunt în cm):
baza 1 - cu suprafaţa de 0,50 x 0,50, pietre; elevaţia 0,50 x 0,30 cărămizi 30 x 15 x 4, talpa la -0,40 m; -0,46
baza 2 - cu suprafaţa de: cu suprafaţa 0,70 x 0,70 un rând pietre suprapus de un rând de cărămizi de 30 x 15 x 4; talpa la -0,50 m; -0,48
baza 3 - cu suprafaţa de 0,60 X 0,60, pietre, talpa -0,46
baza 4 - 0,30 X 0,40 cărămizi; 0,30 X 0,17 cărămizi 30 x 15 x 5; -0,60
baza 5 - cu suprafaţa de = 0,30 x 0,40 pietre, 0;30 x 0,17 cărămizi 30 x 15 x 5 m; -0,50
baza 6 - 0,50 X 0;40 pietre; 0,50 x 0,13 cărămizi 30 x 15 x 5 cm; -0,50
baza 7 - 0,44 x 0,24 cărămizi; 0,30 x 0,15 cărămizi 30 x 15 x 5
baza 8 - 0,70 x 0,90 pietre; 0,70 x 0,30 cărămizi 30 x 15 x 5; -0,65 - 0,45.
baza 9 - 0,40 X 0,50 pietre; 0,30 x 0,15 cărămizi de 30 x 15 x 5; -0,65, - 0,45.
baza 10 - 0,50 x 0,50 pietre; 0,20 x 0,25 cărămizi de 30 x 15 x 5; -0,59, -0,45
baza 11 - 1,70 x 0,50 cărămizi de 30 x 15 x 5, -0,49
baza 12 - suprafaţa de 1 m x 0,30 pietre; 1 m x 0,15 cărămizi de 30 x 14 x 5 m şi faţa la -0, 35 m;-0,36, -0,35
baza 11 - suprafaţa de 1,70 x 0,30 m, cărămizi de 30 x 15 x 5 faţa la -0,49 m
baza 9 - suprafaţa de 0, 40 x 0,40 m, faţa la -0,45 m
baza 10 - suprafaţa de 0,50 x 0,50 m şi faţa la - 0,45 m
baza 11 - suprafaţa de 1 m X 0,50 m, faţa la -0,45 m
baza 12 - suprafaţa de 0,5 0 X 0,30 m, faţa la -0,45 m
Talpa bazelor din camera 1 (bazele 7-12) este la -0,65 m
Zid formată dintr-un rând de cărămizi şi puţine pietre, camerele 3 şi 11; -1
Baza de stâlp, semirotund cu d de 1 m, talpa la -0,60 m (coridorul de acces)
Vatră de sobă din piatră cu laturile de 0,50 m x 0,50 m, la -0,65 m şi pereţii din cărămizi (coridorul de acces)
Bazele din zidărie ale unor vase rotunde din lemn, d 1,50 m; ad - 0,71 m, camera 3
Zidărie din cărămizi, ruptă de constructori, - 0,45 m
Structuri de fundaţie:
Camera 11
Zid de S fundaţie din arce din cărămizi cu talpa la -0,40 m; spre E zidărie din pietre coboară sub 0,60 m; spre camera 7, fundaţia este la -0, 70 m.
Zid de E din pietre cu talpa sub 0,69 m
Zid de V, pietre bucăţi de cărămizi între rosturi; talpa sub -0,70 m.
Camera 5
Zidul de V; talpa sub -0,40 m
Camera 7 zidul de E: fundaţie din pietre şi cărămizi: talpa la -o,50 m
Camera 1
Zid de S, faţa interioară: cărămizi cu talpa la 0,30 m; zid de V: fundaţie pietre, talpa la -030 m.
Camera 3 laturile lungi de la V la E: segmente de zidărie din cărămizi de 30 x 15 x 4-5 cm; plombă din cărămizi cu talpa la -0,80 m şi o fundaţie din pietre de râu cu talpa la -1,40 m
Pentru vasele din ceramică nesmălţuite sunt consemnate; starea de conservare (vas întreg, fragmentar sau fragment de vas), natura arderii, culoare, dimensiuni, ornamentica, locul descoperirii. Prescurtări: I - înălţimea; l - lăţimea; d - diametru; dg - diametrul gurii; di - diametrul inferior; dm - diametrul la mijlocul vasului; dimensiunile vaselor sunt date în cm.
Oală cu toartă, întregibilă, smalţ verde în interior; I 15,5; dg 11; di 9,2; dm 14; descoperită în 1999, camera 1, sub podeaua din lemn;
Cană nesmălţuită, întregibilă, oxidantă, roşu-gălbui, I 12,5; di 8,5; dg 8; dm 15; camera 1, -0,40 - -0,60;
Capac, întregibil, oxidant, roşu-cărămiziu, d 15; I 6; camera 1, -0,40 - -0,60 m;
Oală, întregibilă, oxidantă, roşu-cărămiziu, buza rotunjită; I 14; di 6; dg 10,8; dm 12; camera 1, -0,40 - -0,60 m;
Oală smălţuită în interior, smalţ verde; I 17; di 10; dg 14; dm 15,5; brâu de linii paralele tăiat de o linie în val; camera 1, -040 m - -0,60 m;
Cană cu gura lobată, smălţuită; di 8; I 18; butoni în relief; camera 4, -0,40 m;
Cahlă plată, fragmentară; pelerin (?) în centru cu haină drapată, curea peste piept, mâna stângă în semn de binecuvântare; pe marginea din dreapta cahlei, decor cu ove redate cu stângăcie; l 11,5, camera 1, -0,40 - -0,6;
Fragment de cahlă plată, personaj cu o pălărie pe cap; două ornamente florale deasupra şi la dreapta; camera 1, -0,40 - -0,60 m, ;
Fragment de cahlă-plată; partea stângă a unui personaj de la care se păstrează o mână; camera 1, -0,40 - -0,60 m;
Fragment de cahlă-plată, partea inferioară a unui leu; camera 1, -0,40 - -0,60 m, sec. al XV-lea (Klusch 1999, p. 80, pl. 15; 16
Fragmente de cahle plate smălţuită; traforată, smălţuită (Marcu Istrate 2004, p. 473, pl. 134, C, 7-a-c, p. 427, pl. 88, fig. 34 fig. 13); sec. al XVI-lea
Toartă cu perete de oală; refolosită, nesmălţuit, oxidantă, roşu-cărămiziu, l toartei 2,5; gaură în mijlocul fundului; găuri în peretele vasului; camera 3, -0,40 - -0,60 m;
Cană fragmentară, nesmălţuită, oxidantă, roşu-cărămiziu, gura lobată; dg 19, camera 3, -0,30 - -0,40 m;
Idem, cu toartă, oxidantă, roşu-cărămiziu, dg 9,5; di 5; I 4; camera 2, -0,30 - -0, 60 m;
Idem, dg 11; di 5,5; I 5; oxidantă, roşu-cărămiziu; camera 2, -0,30 - -0, 60 m;
Fragment de perete cu toartă; l toartei 2;
Fragment de fund de oală, refolosit, găuri pe fund şi peretele lateral, oxidant, roşu-cărămiziu, di 5,2, camera 1, -0,40 - -0,60 m;
Fragment de fund de cană cu picior, urme de smalţ verde în interior, camera 3, deasupra dărâmătură;
Fragment din partea de jos a unei căni, oxidant, roşu-cărămiziu, di 6,5; camera 1, -0,40 - -0,60 m;
Fragment de fund de oală; nesmălţuit, oxidantă, roşu-cărămiziu, di 10,2; camera 1, -0,40 - -0,60 m;
Fragment de gât de urcior, oxidantă, roşu-cărămiziu; camera 1, -0,40 m - -0, 60 m;
Fragment de capac, oxidant, roşu-cărămiziu, camera 1, -0,40 - -0,60 m;
Fragment de oală-cahlă, oxidantă, roşu-cărămiziu, camera 1, -0,40 - -0,60 m;
Fragmente din buza unor oale, cu profile de buze variate, ardere reducătoare (29, 30) şi oxidantă (27, 28, 31, 32) dg 16; 16,2; 13; 15; 13; 16,7; ardere secundară (28);
Fragmente din partea de sus a unor oale cu buze profilate variat; oxidant, roşu-cărămiziu, ardere secundară (33, 35, 36), dg 13,5; 13; 11,5; 14,7; ornament: benzi de linii (33, 34);
Fragment de cană cu picior-suport; oxidantă, roşu-cărămiziu, S III, -1, exterior di 7,5;
Fragment din partea de jos a unei oale; smalţ interior, camera 1, -0,40 - -0,60 m, di 6;
Toartă, oxidantă, roşu-cărămiziu, camera 1, l 2,5; -0,40 - -0,60 m;
Fragment de capac, oxidantă, roşu-cărămiziu, camera 1, -0,40 - -0,60 m;
Tripod fragmentar, smalţ verde în interior, di 8,7, dg 15, camera 1, -0,40 - -0,60 m.;
Ciubuc de pipă, nesmălţuit, ornamentat cu incizii, camera 1, -0,40 - -0,60 m;
Fragment din gâtul unui urcior, oxidantă, roşu-cărămiziu, camera 1, -0,40 - -0,60 m;
Fragment din partea de jos a unei oale; oxidantă, roşu-cărămiziu, camera 1, -0,40 - -0,60 m;
Fragmente de oale-cahle, oxidantă, roşu-cărămiziu, camera 1, -0,40 - -0,60 m;
Fragment de capac; oxidantă, roşu-cărămiziu, d 17, camera 1, -0,40 - -0,60 m;
Cercetarea cvasi exhaustivă a subsolului casei a permis degajarea unor concluzii care pot fi comparate cu ipotezele istoricilor de artă.
O primă etapă de locuire s-a terminat la mijlocul sec. al XV-lea. Moneda datată 1430-1437 a fost descoperită în stratul cu material de construcţie ce a pus capăt primei etape de locuire. Nivelul de depunere se regăseşte în mai multe locuri din zona casei. Numai aici el se poate pune în legătură cu pereţii din pietre de râu al celor două camere şi amenajarea din material uşor dinspre actuala stradă a Pielarilor. Urmele din lemn descoperite în mai multe locuri în camera 2 arată că ea era podită cu lemn. Urmele de amenajări din spaţiul de la N, de la primul nivel de locuire sunt mai consistente: amprentele în mortar al unor vase mari, circulare, din lemn, o bază din pietre legate cu mortar, de aceiaşi formă rotundă, structurile din lemn.
Se poate reconstitui un spaţiu deschis spre N, limitat la început de un gard şi apoi de un parapet de zidărie (cărămizi de 4 cm grosime, lipite cu lut) ridicat aliniamentul unei alte structuri cu pari verticali cu trei vase din lemn spre peretele casei. Un canal colecta soluţia folosită de meşteri şi o transmitea în exterior. Terenul din jurul vaselor spre canalul colector era lutuit.
În faza a doua, ceea ce corespunde cu ridicarea pinionului în trepte se amenajează o podină din lemn. Pereţii laterali au fost lungiţi până la parapet, iar capetele bârnelor au fost prinse în structura lui.
A treia etapă de extindere şi închiderea spaţiului meşteşugăresc lasă urme evidente: zidul lateral acoperă bârnele existente. Vasele d circulare primesc o nouă dimensiune, 1,60 m (cele mai vechi aveau 1,10 m).
Groapa în care erau aruncate coarnele animalelor sacrificate datează din această etapă de locuire datată cu moneda de la Sigismund de Luxemburg.
În noua etapă de construcţie se produc transformări ample: casa se extinde ocupând terenul gol din împrejurime. În spaţiul dinspre strada Pielarilor se extinde spaţiul meşteşugăresc, fiind montate alte două vase din lemn. Spre stradă a existat la început o zidărie superficială, semn că exista doar un parapet.
Camerele de locuit şi coridorul nou creat sunt boltite. Accesul dintr-o cameră de locuit în alta (camerele 1 şi 2) este îngustat. Un pavaj din cărămizi a fost amenajat în aceleaşi spaţiu domestic care a cuprins şi camerele adosate până la coridor. În capătul dinspre strada Pielarilor a fost amenajată o sobă, iar vasele din lemn au din spaţiul tradiţional meşteşugăresc au fost prinse în mortar. În această a doua etapă masivă de construcţie a fost amenajat etajul. Este dificil de apreciat când a fost construit accesul la etaj din strada Ocnei. Separarea nivelelor şi accesul direct din stradă la etaj, aşa cum apare în planul din 1864 poate fi cauzat, de împărţirea temporară a proprietăţii. Mulţimea şi specificul materialului arheologic, folosirea loazbelor pentru căptuşirea pereţilor ne arată importanţa camerei 1, dinspre curte, în perioada ce a urmat mijlocului sec. al XV-lea. Tot aici au fost amplasate sub podeaua actuală, într-o perioadă de refacere modernă a podelei (sec. al XIX-lea?) vase în picioare.
Incendiile înregistrate stratigrafic sunt locale. Cele mai multe urme de incendiu se află pe pavajul din cărămizi.
Cercetarea arheologică a confirmat etapizarea deja enunţată. Precizările cronologice sunt utile analizei e ansamblu a evoluţiei arhitecturii din Sibiu. Materialul arheologic evidenţiază gospodăria unui meşteşugar amplasată într-o zonă puţin prielnică (solul este format din pietriş, nisip şi pământ negru, lutos), chiar periculoasă, în afara fortificaţiei şi apoi lângă poarta Burger. Avantajele locului veneau din apropierea apei şi a unei căi de acces principale.
În groapa de gunoi identificată arheologic în din camera 8 au apărut coarne de la 20 berbecuţi şi de la un ţap bătrân.
Din nivelul construcţiei mai veci au fost recuperate oase de la doi viţei şi un berbec.[Petre Besliu Munteanu]
Bibliografie:
Note:
1.
1. Avram, Bucur 1999, p. 385 - 386.
2. Fabini H., A. 2003 p. 77.