Sibiu | Punct: str. Avram Iancu, nr. 11 | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Perioada modernă;
Epoci:
Perioada modernă;
Categorie:
Alimentare cu apă şi drenaj; Civil;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 143469.07 |
Județ:
Sibiu
Unitate administrativă:
mun. Sibiu
Localitate:
Sibiu
Punct:
str. Avram Iancu, nr. 11
Localizare:
| 143469.07 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Beşliu Munteanu | Petre | responsabil | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
Raport:
Istoricul cercetării arheologice a casei din Sibiu, strada Avram Iancu nr. 11 completează istoricul clădirii. Interesul social s-a manifestat asupra unui apartament de la faţadă, proiectat iniţial ca salon cosmetic apoi reşedinţă a G.T.Z. Întreaga clădire aflată în proprietatea Parohiei Evanghelice C.A. a beneficiat de sprijinul financiar al amintitei instituţii germane şi a fost temeinic reparată.
În perioada iulie-septembrie 2002, potrivit devizului însuşit de Parohia Evanghelică C.A. Sibiu am asistat la săpăturile pentru canalizare efectuate în curţile şi coridoarele corpului de închidere al clădirii din strada A. Iancu nr. 11. Fragmentele de ancadramente din piatră scoase din săpătura mecanică au fost recuperate şi depozitate la MNB Sibiu. Asistenţa de specialitate a fost continuată de sondaje arheologice în spaţiile deja amintite şi, în 2003, de un sondaj în interiorul unei camere. În anul 2004, chiar dacă beneficiarii nu şi-au mai însuşit obligaţii financiare, am asistat la săpături care au continuat să dezvelească amenajări medievale şi post medievale, provocând un sondaj arheologic în curtea clădirii.
Planul clădirii este marcat de corpurile ce închid o curte cvasi rectangulară. În spatele clădirii se află grădina mărginită de un zid de parapet. Demersul arheologic a urmărit evoluţia clădirii din material durabil, de la corpurile dinspre strada Avram Iancu la amenajările dinspre zidul de fortificaţie şi cel de parapet. Volumetria actuală şi elementele decorative nu evidenţiază elemente sigure de datare mai vechi decât secolul al XIX-lea, ancadramentele din piatră şi cadrul din lemn al ferestrei dinspre curte fiind mai degrabă refolosite.
Faţada este marcată de şase pilaştri cu însemne zodiacale şi alchimice. Pereţii au fost decoraţi cu motive geometrice şi vegetale, iar în centru marcaţi cu iniţiale1. Decoraţia frontonului mai cuprinde acvile, capete umane şi lei. Pereţii parterului păstrează vestigii gotice (ancadramentul din piatră cu închidere ogivală încastrat în zidul de S al intrării boltite şi fragmentul vizibil în zidul culoarului de acces) şi renascentiste, cadrul din lemn al deschiderii de fereastră purtând friza cu denticuli.
Simbolurile de pe faţada clădirii au fost explicate de noul proprietar, profesorul de drept Johann Gottlieb Müller într-un ziar local din 1869. Construcţia clădirii începuse cu un an înainte2. Câteva elemente din decorul faţadei, statuile de pe acoperiş şi din firidele de la intrare, globul ce încununa epopeea naşterii şi evoluţiei universului, a vieţii pe pământ şi a societăţii umane, care cuprinde lumea occidentală, inclusiv Transilvania, au dispărut. Se păstrează însă semne, cifre şi iniţiale şi ornamente, între care friza de arce de cerc pe care o regăsim pe peretele corpului de închidere a curţii. Şi astăzi, la intrarea în clădire, te întâmpină capetele de lei din bronz - simbolul forţei şi dominaţiei -, montaţi în tăblia porţii.
Cercetările arheologice sub forma unor sondaje în interiorul clădirii şi în curţi precum şi observaţiile în şanţurile constructorilor permit reconstituirea în linii generale a evoluţiei clădirii. Materialul arheologic şi rapoarte arheologice preliminare au fost publicate în mai multe locuri şi de diverşi autori3.
Cercetarea arheologică a camerei dinspre strada Avram Iancu; urmele construcţiilor din sec. XIII-XVI
Încăperea ce urma să fie transformată potrivit proiectului din 1996 în salon de frumuseţe a fost sondată arheologic. În acest fel au fost recuperate informaţii stratigrafice şi piese arheologice ilustrând etapele de construcţie şi refacere. Din cauza fisurilor din zidul de piatră secţiunea arheologică s-a oprit la adâncimea de -1,9 m fără a atinge solul viu. La el au ajuns doar constructorii care au subzidit fundaţiile. În timpul săpăturilor pentru subzidire s-au adăugat alte informaţii stratigrafice şi material arheologic. Sub un strat lat de 0,5 m de moloz a apărut un nivel de pavaj format din cărămizi cu dimensiunile 28 x 14 x 5 cm. Zidul de piatră de la NE suprapunea acest pavaj. Pavajul inferior se afla la -0,13 m faţă de cel deja descris şi era alcătuit din cărămizi de 28 x 14 x 4,5 cm. Săpătura în trepte a înaintat în pământ negru marcat de o depunere superficială de nisip cu var. Partea de SV a secţiunii a coborât până la -1,9 m fără a atinge solul viu. La –1,1 m a fost observată o scândură carbonizată. Până la acea cotă care marchează un nivel de arsură au fost observate nivele de pământ negru cu material arheologic până la -0,6 m sub pavajul inferior, apoi un nivel de pământ ars roşu până la -0,8 m. Urme de arsură de aceeaşi natură au apărut şi mai jos, până la -1,2 m sub pavajul inferior.
Groapa cu planul circular
O groapă cu planul circular a fost înregistrată în noiembrie 1996, în timpul lucrărilor de subzidire. Limita ei sud-vestică nu a fost clar evidenţiată. A fost mai bine cercetată partea inferioară care se îngustează de la un diametru de 1,9 m la 0,8 m. Fundul gropii a atins cota de –3 m faţă de pavajul inferior.
Observaţii stratigrafice şi planimetrice în curtea şi coridorul clădirii.
Un şanţ pentru înlocuirea sistemului de canalizare a fost practicat pe toată lungimea curţii. El a relevat existenţa unui strat masiv de pietriş amestecat cu materiale de construcţie şi pigmenţi de lemn ars. Stratul cercetat până la adâncimea de -1,1 m a acoperit un zid despărţitor al curţii. Şanţul canalizării a afectat un zid din material de construcţie mixt în fundaţie şi cărămidă în elevaţie, cu lăţimea de 0,6 m. Talpa zidului se află la 1,2 m faţă de solul actual. Zidul împărţea spaţiul curţii, fiecare teren având acces la grădina din spatele clădirii. În stratul de nivelare al zidului au apărut fragmente ceramice moderne. Talpa zidului a suprapus un pavaj format din pietre de talie mijlocie şi cărămizi. Între pietrele pavajului au apărut fragmente ceramice medievale. Zidul a fost afectat de elevaţia corpului din spatele clădirii.
În culoarul dinspre N al corpului din spate al clădirii, la 5,7 m de ieşirea în grădină, a apărut un zid din piatră lat de 0,9 m. Zidul a fost suprapus de straturi superficiale: strat de construcţie, strat de arsură, pământ galben, strat de nivelare cu pietre mici şi, la suprafaţă, un strat mai gros de moloz. Cărămizile actualului pavaj au suprapus stratul de moloz prin mijlocirea unui strat de nisip. În partea de N, zidul ce traversa culoarul era mărginit de bolta unei pivniţe.
Un şanţ săpat în curte, la limita intrării carosabile, a evidenţiat stratigrafia terenului. Suprapus nivelului de sol natural (galben, lutos) şi negru (solul medieval) a apărut un strat de mortar. Nivelul superior, gros de 0,5 m este alcătuit din pietriş şi conţine fragmente ceramice medievale. Ele au făcut parte din umplutura unei gropi de var. Stratul de dărâmături superior este lat de 0,8-0,9 m şi a fost suprapus de un nivel de pământ brun-castaniu, crescut. Startul de nivelare superior precede pavajul din piatră actual al curţii.
Săpătura de canalizare efectuată la 2 m de colţul de S al curţii a fost transformată într-o casetă de 1,2 x 1,2 m în care a fost evidenţiat la adâncimea de -0,8 m un pavaj din pietre de râu şi bucăţi de cărămizi. Pe pietre se vedeau urme de arsură. Un strat de pământ galben a fost depus la adâncimea de -0,5 m. Caseta a pus în evidenţă fundaţia din piatră a corpului de clădire.
În coridorul de S al clădiri a fost sondat un zid din pietre de râu ce formau paramentul şi altele mai mici în emplecton. Zidul a fost căptuşit cu cărămizi. Talpa zidului surprinsă la adâncimea de -2 m faţă de nivelul curţii, ieşind în afara planului elevaţiei este formată din două rânduri de cărămizi sau pietre aşezate pe lut. Zidul de pivniţă de la S, alcătuit din cărămizi, este ulterior celui din piatră.
În coridorul de N au apărut urmele a încă două substrucţii. La limita dinspre curte a fost evidenţiată de o săpătură de control a constructorilor, fundaţia din pietre a clădirii, o fază anterioară practicării culoarului şi, mai la V, o fundaţie din material mixt, suprapusă stratigrafic celei dintâi.
Sondajul arheologic în corpul clădirii de NE
Continuarea restaurării clădirii în anul 2003 a permis efectuarea unui sondaj arheologic într-o cameră remarcată printr-un detaliu de zidărie. Un perete al camerei se sprijină pe un arc de descărcare. Sondajul arheologic a arătat că arcul din cărămizi se sprijinea pe o structură din pietre mari de râu. La rândul ei, fundaţia a suprapus nivelul cu pietre de râu dispuse în neorânduială, nivel remarcat în spaţiul curţii.
Ca şi în curte, creşterea nivelului camerei, implicit dezafectarea firidei rezultate, au avut ca urmare în depunerea stratigrafică acumularea de material ceramic smălţuit şi nesmălţuit specific sec. XVIII-XIX. Pavajul aşezat deasupra nivelului cu ceramică modernă a fost alcătuit din cărămizi cu dimensiunile de 30 x 15 x 5 cm. În perioada de funcţionare a firidei peretele a fost văruit în două rânduri, primul folosind pigmenţi galbeni. Un incendiu şi-a lăsat urmele pe cel de-al doilea strat de var.
Caseta de pe latura de SV
În primăvara şi vara anului 2004 au continuat săpăturile în curte, pentru înlocuirea pavajului. Cu această ocazie au fost descoperite bazele din piatră cu profile renascentiste a unor stâlpi din lemn ce sprijineau cursiva pe latura de NV. Într-o fază ulterioară postamentele din piatră au fost înlocuite cu zidărie din cărămidă. Pe aceeaşi latură a fost practicată o casetă care a evidenţiat trei nivele de construcţie, un strat masiv de pământ negru, mâlos, cu urme de arsură la baza depunerilor medievale. Din acest strat a fost recuperat un fragment de pinten cu rotiţă.
Continuarea săpăturii pentru pavare în curte a dus la dezvelirea substrucţiilor unor anexe gospodăreşti din cărămizi, de mici dimensiuni, adosate zidului ce a împărţit în două, până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, spaţiul curţii actuale.
Sondaje arheologice în grădina clădirii
Săpăturile de canalizare din grădina clădirii au afectat un zid din piatră, ceea ce a dus la practicarea unei casete de 1,8 x 1,8 m.
Caseta a evidenţiat un zid din material de construcţie mixt (pietre de râu în majoritate şi fragmente de cărămizi) care a fost acoperit de stratul vegetal. Talpa zidului este la adâncimea de un metru. Zidul are lăţimea de 1,2 m.
Caseta a atins la adâncimea de 0,9 m nivelul de depunere medieval, la –1,1 m stratul steril, iar în capătul de N un zid de fundaţie pentru a cărui cercetare a fost practicată o secţiune lată de 1 m şi lungă de 2 m.
Secţiunea I a atins adâncimea de -1,8 m, oprindu-se într-un nivel de depunere cu pigmenţi de arsură şi material ceramic smălţuit şi nesmălţuit. În profilul secţiunii au fost evidenţiate două straturi de pietriş şi unul consistent marcat de pigmenţi de var.
Secţiunea a scos la iveală o fântână oarbă amenajată la 2 m de fundaţia clădirii. Zidul lăsa un spaţiu gol la mijloc, de 0,8 m. Pietrele au fost legate cu lut, material ce a umplut spaţiul dintre zid şi groapa săpată pentru fântână. Fântâna aparţine celui mai nou nivel de depunere din grădină. Ea s-a adosat zidului de la S. Cărămizile aflate în umplutura gropii aveau grosimea de 5 cm.
Zidul de pe direcţia NV-SE, surprins de la 2,2 m V de zidul clădirii pe o lungime de 2,5 m, are fundaţia din pietre de râu cu bucăţi de cărămizi şi elevaţia din cărămizi groase de 4-5 cm. Liantul folosit conţine puţin var. Elevaţia păstrează urmele unei refaceri, evidenţiate de pământul depus între cele două structuri de zidărie şi de lăţimea mai mare decât fundaţia.
Talpa zidului se află la 0,6 m faţă de soclu. Pe o lungime de 1,1 m, faţa laterală a zidului surprinsă în săpătura era alcătuită din pietre puse pe cant. Pe traseul zidului au apărut fragmente din doi stâlpi din lemn, evidente urme ale unei refaceri târzii.
Materialul arheologic:
În majoritate, materialul arheologic recuperat în urma săpăturilor controlate din 2002 a fost material ceramic. El a fost selectat în funcţie de relaţia stratigrafică cu diferitele substrucţii.
În şanţul săpat pentru canalizare în zona intrării în curte, în groapa de var cuprinsă între limitele -1,5 m şi -1,9 m (primul nivel de construcţie) au apărut fragmente din trei castroane. Pe unul dintre ele s-a păstrat o pată de smalţ. Fragmentele amintite, ca şi cele de olan, de capac, fac parte din categoria ceramicii arse intens oxidant.
Fragmentele ceramice descoperite la aceiaşi adâncime în secţiunea în grădina casei sunt în bună măsură, smălţuite. Remarcăm prezenţa unui fragment ceramic preistoric.
În caseta care a dezvelit zidul de sprijin al casei dinspre grădină au apărut la o adâncime mai mică fragmente ceramice medievale, reprezentate de buzele lăţite de oale nesmălţuite.
Câteva fragmente de cahle şi oale nesmălţuite au fost recuperate din caseta 2, deasupra pavajului medieval.
În urma săpăturii de canalizare au fost recuperate câteva fragmente de ancadramente din piatră provenind de la ferestrele şi uşile clădirii medievale:
- fragment de ancadrament de piatră cu latura de 10 cm şi o profilatură semirotundă;
- fragment de ancadrament de piatră cu latura de 10 cm, cu două baghete profilate semirotund;
- fragment de ancadrament de piatră cu laturile de 20 x 12 cm şi două baghete profilate semirotund;
- fragment de ancadrament de piatră cu laturile de 15 cm şi o baghetă profilată semirotund.
Un nasture din bronz a fost recuperat din stratul de depunere târziu al grădinii, iar un fragment din capacul unui vas din sticlă din stratul medieval depus în acelaşi loc.
Tot în grădina clădirii a fost descoperită o bilă din fier, posibil un proiectil de archebuză.
În vara anului 2004 a ieşit la iveală o piatră de râu masivă în care s-a încercat incizarea a două medalioane rotunde. A rămas dăltuită în piatră cifra 1619, probabil anul tentativei de prelucrare a pietrei devenită parte a pavajului modern.