Sibiu | Punct: Poarta Ocnei, str. Zidului şi str. Croitorilor | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2012
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare urbană; Fortificaţii;
Cod RAN:
| 143469.02 |
Județ:
Sibiu
Unitate administrativă:
mun. Sibiu
Localitate:
Sibiu
Punct:
Poarta Ocnei, str. Zidului şi str. Croitorilor
Localizare:
| 143469.02 |
Lista Ilustrațiilor - 14
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Beşliu Munteanu | Petre | participant | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
Raport:
Poarta Ocnei
Poarta Ocnei (Burgerthor) este denumirea unuia din turnurile care împreună cu Poarta Cisnădiei (Heltauerthor), Poarta Elisabeta (Elisabethor), Poarta Joagărului (Sagthor) protejau şi controlau accesul în incinta fortificată a oraşului medieval Hermannstadt (Sibiu). Actuala strada a Ocnei (Burgergasse) a fost modernizată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ca şi gravă consecinţă, turnul de poartă a fost demolat.
Strada Ocnei, o arteră intens circulată, a beneficiat de dese lucrări de reabilitare în ultimii ani (1998, 2010, 2011), de fiecare dată substrucţiile fortificaţiei medievale suferind distrugeri.
Fortificaţiile oraşului medieval Hermannstadt (Sibiu) fac parte deseori din tematica unor studii de sinteză sau monografice. Un ultim exemplu este cartea despre oraşele medievale ale Transilvaniei, unde Sibiului îi este rezervat un capitol1 Cu toate că în ultimul timp au fost efectuate cercetări arheologice repetate şi intensive ale porţilor oraşului, studiul de sinteză nu a fost încă o preocupare serioasă.
Zona din strada Ocnei adăpostind în subsol ruinele Porţii Ocnei a fost superficial cercetată arheologic în 1998, cu ocazia reabilitării străzii. Coborârea nivelului de călcare a permis atunci evidenţieri planimetrice de suprafaţă.
În 2010 noi săpături mecanice de înlocuire a magistralei de gaz metan au distrus o latură a turnului, făcând în compensaţie posibilă cercetarea în adâncime şi parţială a sitului arheologic.
Săpătura de adâncime din 2012 (introducerea conductei de apă) a avut traseul pe direcţia laturii pandante (nordice) a tunului de poartă, numai parţial afectat de săpăturile din 1998.
În funcţie de obiectivele celor patru contracte de asistenţă şi cercetare preventivă din 2012 am redactat patru rapoarte pentru beneficiari. Prezentul raport cuprinde o sinteză a cercetării preventive (de salvare), cu informaţii arheologice referitoare la segmentul zidului de apărare din zona Porţii Ocnei (Burgerthor), la amenajările din exteriorul ei şi la segmentul de zid pe strada Croitorilor, în zona Porţii Joagărului (Sagthor).
Condiţiile de şantier nu mi-au permis decât lărgirea manuală a săpăturii mecanice în zona Porţii Ocnei (mai ales că acolo au apărut structuri din lemn) şi cercetarea în situaţii dificile, sub conducta magistrală de apă montată în prealabil, a zidurilor deja afectate de săpătura mecanică. În zona Porţii Ocnei au fost inventariate arheologic urmele mai multor amenajări medievale şi premodene. Materialul arheologic a fost consistent şi relevant.
Urmele unor amenajări din lemn
Împletitură de nuiele şi sistem de consolidare a terenului. Un sistem de stâlpi bătuţi adânc în nisip şi urmele unui gard din împletitură de crengi au fost descoperite prin săpătură manuală la nord de fundaţia Porţii Ocnei.
Urmele gardului din nuiele împletite au apărut la nord de fundaţia porţii. El a fost susţinut de un sistem de stâlpi din care am recuperat arheologic doar unul, de mici dimensiuni.
Împletitura s-a păstrat, fireşte fragmentar, pe o înălţime de 35 - 40 cm şi o lungime nesemnificativă. În faza finală, gardul a marcat toată deschiderea porţii. Aflat sub nivelul fundaţiei turnului, gardul este cea mai veche amenajare din lemn de pe acel loc, acoperit ulterior de nisipul vineţiu.
Superior stratigrafic şi mai depărtat de fundaţia turnului este un sistem de stâlpi adânc înfipţi în pământ. La 2 m de fundaţia turnului de poarta s-a aflat primul stâlp cu diametrul de 0,20 m. Distanţa de 0,90 m îl despărţea de alţi doi ţăruşi aflaţi pe acelaşi aliniament, înfipţi superficial în pământ. Alţi doi stâlpi cu diametrul de 0,20 m se aflau mai la nord. Stâlpii înfipţi vertical în pământ până la adâncimea de 2 m, aflaţi împreună cu loazbe, au marcat o suprafaţă bine delimitată la sud şi est de 3,50 x 3,30 m.
În terenul cu stâlpi s-a depus materie organică (paie, resturi de lemn, oase de animale, fragmente de piele) şi mâl. Materialul ceramic şi piesele din metal recuperate din umplutură sunt numeroase şi variate comparativ cu alte săpături din oraş.
Piloţii de susţinere ai zidului de protecţie, recuperaţi în săpătura arheologică au lungimea de 0,60 – 0,80 m. Unii au vârful ascuţit şi feţele cioplite. Ei au format o reţea densă de sprijin a masivului zid de apărare.
Canal din lemn. Peretele unui canal din lemn păstrat pe înălţimea de 0,30 m a apărut în profilul şanţului săpat mecanic la 1,50 m sud de canalul din beton. Ambele amenajări, medievală şi modernă, au avut acelaşi rol: drenarea unui braţ al Cibinului.
Urmele vechiului pod din lemn peste braţul Cibinului. Din vechiul pod s-a păstrat în poziţie secundară un lemn cu lungimea de 68 cm, în secţiune pătrată cu laturile de 17 cm şi cu o gaură de 8,5 cm; alţi stâlpi din lemn surprinşi in situ sau răscoliţi de săpături mai vechi par a fi făcut parte tot din structura podului din lemn.
Amenajare din lemn pentru protejarea malurilor (?) a apărut la 18 m de fundaţia turnului, spre nord. Gardul din nuiele sau peretele din scânduri a fost susţinut de un grup de patru stâlpi (16 x 12 cm; 20 x 20 cm; 12 x 10 cm; 12 x 10 cm) aşezaţi în nisip într-o singură groapă din care am recuperat fragmente de cărămizi şi o bară din fier.
Structuri de zidărie
Turnul Porţii Ocnei. Cercetarea părţii estice a turnului de poartă a relevat câteva caracteristici. Zidul de închidere spre nord are lăţimea de 2 m şi lasă spre sud o incintă cu lungimea de patru metri. Spaţiul se termină cu un segment de zid, probabil baza unui arc de boltă. În continuare, spaţiul interior al turnului se îngustează cu o nouă travee de mărime asemănătoare cu prima. Zidăria de legătură între turnul de poartă şi zidul de incintă a fost distrusă de un şanţ modern.
Cercetarea arheologică a permis observaţii de detaliu. Substrucţia Turnului Porţii Ocnei a fost aşezată pe o zidărie înaltă de 0,40 m formată din bolovani uriaşi. Retragerea segmentului superior înalt de 0,20 m este cu 0,10 m. Următorul segment superior de zidărie are înălţimea de 0,50 m şi urmează după o nouă retragere de 0,25 - 0,30 m. Straturile format din aluviuni s-au ridicat până la acest nivel. Urmele unui strat de construcţie preced îngroşarea zidului cu 6 - 10 cm.
Zwingerul este un zid cu fundaţia lată de 1,60 m, construită din pietre de râu împreună cu cărămizi; elevaţia este numai din cărmizi. Zidul zwingerului a fost legat de cel al turnului de poartă cu o structură din cărămizi în forma de V, capetele adosând-se la zidăria de bază.
Distrugerea zidului zwingerului de către constructori a permis să vedem modalitatea de amenajare. Piloţii care susţin talpa fundaţiei au înălţimea de 0,60 - 0,80 m şi sunt dispuşi unul lângă altul, într-o singură groapă. Ei sunt mai groşi decât cei ai substrucţiei; la marginea amenajării am găsit un ţăruş posibil folosit pentru trasarea şanţului pentru piloţi.
Stâlpii din zidărie mixtă ai podului peste braţul Cibinului au fost parţial distruşi de săpăturile mecanice anterioare.
Canalul din beton a fost amenajat în preajma anului 1900.
Strada Zidului şi strada Croitorilor
Reabilitarea străzii Zidului ne-a permis în anul 2012 să dezvelim în suprafaţă segmente ale zidului de incintă protejat de Poarta Ocnei şi ale unor amenajări legate structural şi funcţional de el.
Poartă secundară. Un acces prin zidul de incintă a fost identificată în faţa magazinului Gama. Pragul intrării a fost intersectat de o conductă din lemn adâncită cu 1,30 m faţă de nivelul actual de călcare.
Intrarea avea o lăţime de 3 m. Structura de zidărie a pragului era lată de 1,20 m. La marginea intrării vizibilă în săpătură a fost montat un picior de zidărie, baza a arcelor de zidărie, adâncit cu 30 m, cu rolul de sprijin a cămăşuirii interioare a zidului de incintă. În masa de zidărie se vede orificiul de fixare a stâlpului porţii. Pandantul „piciorului de zidărie” este un bolovan uriaş.
În elevaţie s-a păstrat marginea laterală a porţii pe o înălţime de 80 cm. Evoluţia incintei a fost marcată în partea finală de un incendiu.
Lăţimea fundaţiei segmentului de zid în zona porţii secundare este de 1,70 m, dimensiune măsurată la -1,20 m faţă de nivelul actual de călcare, iar cărămizile folosite la construcţie au grosimea de 6 cm.
Turn şi zid de incintă (?). Segmentul de zidărie din faţa curţii imobilului cu numărul 7 ce adăposteşte magazinul Gama şi clădirii Liceului Independenţa a fost urmărit pe o lungime de aproximativ 20 m. În elevaţie se vede spre exterior zidărie mixtă, iar spre interior zid din piatră. Zidul s-a păstrat în unele locuri în elevaţie până la 0,30-0,40 m faţă de nivelul medieval. Talpa zidului, la -2,20 m este formată din pietre colţuroase aşezate pe nisipul natural, suprapuse de două rânduri de pietre fasonate, toate legate cu mortar. Deasupra lor se păstrează stratul de construcţie.
Prin săpăturile mecanice actuale şi anterioare el a fost distrus în alte locuri. Presupusul turn din faţa magazinului Gama avea o latură de 9,50 m, ruptă de un canal din beton modern. Latura de închidere a turnului se lega de zidul de incintă prin două segmente de zid late de 2,80 m.
Zidul de incintă intersectat pe strada Croitorilor are o structură comună: la interior o cămaşă de zidărie din cărămizi, lată de 0,50 m, formată din arce sprijinite pe baze de 0,80 x 0,30 m.
Zidul de incintă prezintă un miez din piatră cu lăţimea de 1,30 m. De el a fost adosată structura din cărămizi surprinsă de săpătura arheologică, probabil baza rampei scărilor de acces cu lungimea zidului de 1,40 m şi adâncimea de 0,40 m. De la -1,10 m faţă de nivelul actual al trotuarului, zidul de incintă are fundaţia din piatră.
Stratigrafia casetei arheologice arată un nivel de construcţie (strat compact de var cu fragmente mici de cărămizi) la -1,20 - 1,25 m. Deasupra lui sunt nivele de reparaţii. Cel inferior are urme de incendiere. Sub nivelul de construcţie sunt depuneri de pământ brun-mâlos cu rare urme de var şi nisip cu pietriş la -1,40 m -1,60 m. În stratul de pământ nisipos se văd pietre pe care stă talpa zidului de incintă.
Coroborând informaţiile arheologice din 2010 şi 2012 cu detaliile planurilor istorice privind Poarta Ocnei ajungem la concluzii ferme asupra succesiunii în timp a amenajărilor din lemn şi material durabil.
Anterior construcţiei Porţii Ocnei este gardul din lemn mai degrabă cu rol de consolidare a terenului decât de împrejmuire. El a fost evidenţiat de săpătura din anul 2010 în faţa laturii de vest a tunului de poartă.
Din săpătura din 2012 a rezultat o succesiune a amenajărilor din lemn. Presupunem doar că stâlpii înfipţi 2 m în nisip consolidau împreună cu legîtura dintre ei terenul mlăştinos. Artera principală de intrare în oraş era însă prin poarta Saag (Joagărului), anterior construită Porţii Ocnei.
După amenajarea turnului de poartă, locul a fost desecat devenind groapă pentru obiecte din fier, resturi de vase din lut şi bucăţi din piele. Apa care băltea în locul cu gardurile de protecţie a fost drenată şi dirijată mai spre nord-vest, acolo unde a fost amenajat un pod din lemn. După construirea zidului exterior turnului de poartă, podul din lemn a fost înlocuit cu unul din zid.
Pârâul care venea dinspre Oraşul de Sus a fost canalizat la trecerea pe sub un turn de incintă învecinat (azi strada Zidului), dezvelit parţial de săpăturile mecanice şi arheologice din anul 2010 şi mai ales din 2012. Canalul cu boltă din cărămizi este de dimensiunile celor dezvelite în partea de sus a oraşului.
Materialul arheologic, raporturile stratigrafice şi informaţiile istorice concurează la datarea construirii turnului de poarta în secolul al XV-lea. El se compunea dintr-un nucleu cu planul de 4 x 4 m, prevăzut cu boltă, îngustat şi extins spre interiorul oraşului.
Amenajarea exterioară (zwinger ?) proteja împreună cu turnul exterior poarta de acces. Forma în unghi recompusă arheologic (laturile scurte sunt din cărămizi, cu fundaţie superficială) este atipică pentru o barbacană. Pe de altă parte, un zwinger apare doar în unele planuri istorice. Spre deosebire de zidurile incintei, inclusiv turnul de poartă, fundaţia noii zidării a fost aşezată în acelaşi teren instabil, pe piloni.
Cel mai de vest aliniament de stâlpi afectaţi de săpătura mecanică sunt urmele unei amenajări premoderne şi se datorează, probabil, nevoii de consolidare a terenului
Traseul zidului de incintă de pe terasa inferioară a Cibinului a fost evidenţiat în 2010 şi 2012, în mai multe locuri observând aceeaşi structură în grosime, complicată dar eficientă: un miez de piatră cu o cămaşă din cărămidă în exterior şi un sistem de sprijinire format din arce din cărămizi în interior. Nu am văzut diferenţe stratigrafice între cele trei structuri ale zidului aşa cum apar la segmentele de pe terasa de sus. Aşezarea zidului pe un teren mâlos, instabil, a presupus o tehnică specifică. Solul impropriu denumit “de fundare” a fost consolidat cu o masă neomogenă de zidărie din piatră, postament pentru zidul îngrijit construit. Terenul de construcţie fusese anterior drenat, ajungându-se la solul nisipos din albia majoră a Cibinului. După ridicarea fundaţiei zidului, mlaştina (solul mlăştinos conţinea fire de pir) a revenit la locul ei şi a acoperit partea de jos a construcţiei. Pentru a face faţă condiţiilor terenului instabil şi unor aşteptate atacuri cu maşinării de spart, zidurile au avut o grosime consistentă: 1,70 - 1,80 m curtinele; cu mult mai mult turnurile: 2,50 m la turnul de incintă de pe strada Zidului şi 2 m la Turnul Ocnei.
Este firesc ca ridicările topografice deja efectuate să stea la baza marcării în asfalt a planului Porţii Ocnei, iar administraţia oraşului să dea o importanţă asemănătoare celei arătate de noi moştenirii istorice a părţii de jos a oraşului medieval.
Note:
1.
1. Irina Bâldescu, Transilvania medievală: topografie şi normele juridice ale cetăţilor Sibiu, Bistriţa, Braşov, Cluj, Bucureşti, 2012, p. 125-140.