Sibiu | Punct: Piaţa Mică, nr. 16 | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca bronzului; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 143469.06 |
Județ:
Sibiu
Unitate administrativă:
mun. Sibiu
Localitate:
Sibiu
Punct:
Piaţa Mică, nr. 16
Localizare:
| 143469.06 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Munteanu-Beşliu | Petre | responsabil | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
Raport:
Piaţa Mică (Circulus Parvus) este unul din spaţiile centrale ale oraşului Sibiu, format din aliniamente cvasiconcentrice de clădiri monumente istorice desfăşurate în jurul bisericii de comunitate.1
Locul deosebit în structura arhitectonică a oraşului medieval a determinat semnalarea pieţei în studii de sinteză2 sau ghiduri turistice3. Studiile menţionate amintesc Piaţa Mică în legătură cu evoluţia fortificaţiilor aşezării medievale şi a loturilor de case.
Din şirul clădirilor ce mărginesc Piaţa Mică, cea care a adăpostit în secolul trecut Asociaţia Micilor Meşteşugari a intrat în circuitul informaţiilor istorice.4 Clădirea a beneficiat de cercetări arheologice şi de parament, cercetări efectuate cu prilejul restaurării din 1988-1989.5
În anul 1994 a fost cercetată arheologic clădirea alăturată, de la numărul 12, rezultatele cercetării reliefând urme ale şanţului de apărare şi ale unei construcţii din lemn datată prin monedă în prima jumătate a secolului al XIII-lea.6
Clădirea din Piaţa Mică ce poartă numărul 16 a intrat în atenţie ca urmare a proiectului de restaurare ce o va transforma în centru de informare a Luxemburgului.
Două menţiuni bibliografice merită să fie amintite. Autorii ghidului oraşului Sibiu au considerat că planul actualului edificiu include două construcţii.7 O lucrare de doctorat abordează elementele baroce ale clădirii8.
Cercetarea arheologică:
Raportul arheologic se referă la rezultatele obţinute în urma cercetării în mai multe etape a spaţiului boltit exterior, a subsolului, a curţilor şi a unei încăperi de la parterul clădirii. Includem în prezentul raport observaţiile efectuate în urma unor săpături de canalizare din Piaţa Huet, situl arheologic fiind în legătură cu curtea clădirii.
Cercetarea spaţiului exterior, boltit:
Cercetarea spaţiului boltit s-a realizat în urma excavării unei casete de 2 x 1,80 m, suprafaţa unei travee. Sub nivelul de ciment au apărut fragmente ceramice moderne, iar de la adâncimea de -0,30 m fragmente ceramice nesmălţuite. Zidul care a mărginit la nord-est spaţiul deschis a avut o fundaţie din pietre de râu. Nivelul soclului fundaţiei a fost atins la -0,35 m faţă de nivelul actual de călcare. Zidul de la nord-vest, amenajat din cărămizi, s-a adâncit până la -1,85 m. Pe el s-a sprijinit stâlpul logiei. Zidul de la sud-est a fost construit din pietre de râu. Sub nivelul ferestrei actuale, zidul a fost afectat de o amenajare ulterioară. În stratul de lut (solul viu) s-a păstrat urma unei gropi.
Stratigrafia înregistrată pe peretele de sud-est al casetei ilustrează două incendii. Urmele celui mai vechi strat de incendiu sunt superficiale, fiind aşezate peste un strat cu urme de chirpici, oase de animale şi unul de nivelare cu pietriş. Al doilea strat de arsură s-a depus peste stratul de pământ galben, scos din şanţul de fundaţie. Deasupra stratului superior de incendiu se află un strat de moloz. Sub stratul superior de incendiu au apărut fragmente ceramice medievale, între care se remarcă o cană fragmentară.
Cercetarea arheologică a pivniţelor clădirii s-a realizat prin două secţiuni şi patru casete. O secţiune a traversat de la nord-vest la sud-est spaţiul subsolului, iar o alta a cercetat o cameră de la nord-vest. Casetele au fost practicate în colţurile spaţiului dinspre Piaţa Huet. Rostul lor a fost acela de a evidenţia relaţiile între zidul din piatră de pe direcţia sud-est şi cele amenajate perpendicular pe el. Sondajele au arătat că zidurile au fost parţial ţesute. În schimb, zidul de la sud-est al aceluiaşi spaţiu mare a fost adosat, între feţele zidurilor adosate fiind depus pământ.
Încăperea amintită a fost compartimentă de un zid străpuns de două deschideri mari, arcuite. Zidul a fost adosat peretelui din cărămizi de la sud-vest. Acest ultim perete menţionat, lat de 1,40 m, s-a format prin dublarea celui vechi, din piatră. Partea veche a zidului poartă urmele găurii în care era introdusă bârna de blocare a uşii. Secţiunea arheologică a evidenţiat la nivelul pragului urmele distrugerii vechiului zid.
Zidul dinspre Piaţa Huet păstrează orificiile de încastrare a bârnelor. O astfel de gaură în perete are adâncimea de 70 cm şi suprafaţa de 45 x 45 cm. Pe acelaşi perete se observă o nişă de formă dreptunghiulară cu suprafaţă de 80 x 60 cm.
În subsolul încăperii au fost evidenţiate arheologic urmele unei gropi lungi de 3,50 m din care s-au recuperat fragmente ceramice medievale şi bucăţi de chirpici ars. Groapa a fost acoperită de un strat de pământ de nivelare cu material ceramic modern. Nivelul modern de călcare a pivniţei a fost marcat de un strat mortar.
În încăperea alăturată de la nord vest au apărut două substrucţii deosebite. Însoţind în parte traseul peretelui de nord, a ieşit la iveală o substrucţie din cărămizi, lăţită cu 30 cm faţă de suprafaţa zidului din piatră, adâncită faţă de nivelul medieval de călcare cu 20 cm. Dispunerea cărămizilor lasă impresia unui început de boltă. Zidăria se păstrează pe o lungime de 3,20 m. Pe suprafaţa zidăriei s-au remarcat urme de arsură.
În colţul de nord al încăperii a fost parţial cercetată o amenajare în pământ, zidită din cărămizi de plan pătrat, cu latura de 1,10 m. Zidul din cărămizi ce a format această "fântână oarbă" este lat de 25 cm. Săpătura supravegheată s-a adâncit până la -1,60 m în pământ amestecat cu nisip din care am recuperat fragmente ceramice şi din sticlă moderne.
Spre deosebire de încăperea învecinată, care a fost tăvănită, aceasta a fost boltită. Faţa zidului dinspre Piaţa Mică poartă în partea inferioară urmele unei subzidiri cu cărămizi, adosate stâlpului bolţii din vecinătate. Zidăria de piatră dinspre est a fost afectată de reparaţii la care s-au folosit cărămizile. În subsolul încăperii de la nord-vest a apărut profilul unei gropi adâncite în lutul galben. Din umplutura gropii au fost recoltate bucăţi de lut incendiat.
Un stâlp din blocuri din piatră a fost folosit pentru sprijinirea bolţii pivniţei în colţul dinspre nord-est. Un mic şanţ dispus în paralel cu substrucţia zidului de vest indică o refacere a zidului. Secţiunea arheologică din încăperea de la sud-est, dispărută în urma recompartimentării pivniţei, a arătat că peretele dinspre Piaţa Mică a fost dublat la nivelul de călcare cu o zidărie lată de 30 cm. Urme de reparaţii ale zidului din piatră se observă în colţul de sud al încăperii.
Coridorul de acces în încăperile pivniţei a fost cercetat prin secţiunea magistrală şi o casetă care a dezvelit sistemul de susţinere a scărilor actuale de la parter: stâlpi de zidărie încastraţi în zidăria din piatră anterioară.
Groapa cu oase. În terenul de la sud de clădire, săpăturile de canalizare au afectat o groapă în care au fost depuse oase umane. În spaţiul Pieţei Huet au fost observate depuneri de oase pe o lungime de 1,80 m a şanţului de canalizare. Fundul gropii de depunere urcă de la -1,50 la -1 m. În interiorul curţii, depunerea de oase umane a fost evidenţiată pe o lungime de 5,80 m a şanţului de canalizare.
Oasele au fost amestecate cu puţin pământ şi fragmente de olane. Groapa cu oase s-a extins înspre nord, limita ei fiind vizibilă la 2,50 m de casa de la nord. Groapa cu oase umane a fost intersectată în spaţiul Pieţei Huet de fundaţii din piatră, urmele unei construcţii dezafectate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Fundaţia clădirii s-a adâncit în solul viu. Structura zidului este constituită din pietre de râu şi rare bucăţi de cărămizi între rosturi. În segmentul de sud, dezvelit de săpăturile de canalizare, ca şi în interiorul pivniţei structura zidăriei este defectuoasă. Şanţul de fundaţie se îngustează de la 70 cm, la locul de pornire, la 10 cm, reper atins la -1,20 m. Şanţul a fost umplut cu pământ galben în care s-a depus la adâncimea de 70 cm un strat superficial de moloz. În alte locuri din curte săpate mecanic, nu am observat profilul şanţului umplut cu lut galben.
Profilul stratigrafic este marcat de un strat consistent de pământ brun negricios cu pigmenţi de lut, var şi arsură. În a acest strat s-a adâncit şanţul de fundaţie. Nivelul de locuire preistoric este ilustrat de stratul de pământ negru cu pigmenţi de arsură.
Limita cimitirului medieval a fost evidenţiată la 2 m vest de clădire. Aici au fot descoperite fragmentele a două schelete suprapuse. Din scheletul inferior au fost recuperate fragmente din oasele membrelor inferioare, ale bazinul şi oasele unui braţ. Scheletul suprapus avea braţele încrucişate pe piept. Au mai apărut oase secundare în regiunea pieptului scheletului suprapus.
În partea din spate a încăperii marcată cu ancadrament din lemn gotic a fost dezvelit un pavaj circular din cărămizi adosat zidului din pietre de la nord-est, intersectat de zidul de fundaţie de la sud-est. Pavajul din cărămizi, de formă circulară, cu diametrul de 1,50 m a fost amenajat pe stratul de lut galben. Urme de arsură sunt evidente pe pavaj.
Fundaţia de la sud a clădirii, formată din pietre de râu şi bucăţi de cărămizi între rosturi s-a sprijinit pe un arc din cărămizi. Deasupra arcului au fost aşezate, pentru uniformizare, două rânduri de cărămizi. Deschiderea arcului este de 1,50 m, iar umărul arcului se sprijinea pe o piatră de râu aşezată în solul lutos. Sub arc au fost evidenţiate urme de materiale de construcţie şi un segment de zidărie. Lăţimea arcului este de 25 cm. Camera a fost compartimentată prin două ziduri dispuse transversal. Pavajul este mărginit de un zid din cărămizi de 30 x 15 x 5 cm. Talpa zidului este la adâncimea de -2,50 m şi intră cu 80 cm în solul viu. Zidul se ţese de cel de la nord-vest şi se adosează la sud-est.
Al doilea zid, dispus în paralel cu cel anterior descris, are talpa la –1,50 m şi este construit din cărămizi. Relaţiile de structură cu zidurile învecinate sunt identice cu cele descrise mai sus.
Peretele de la nord-est, limita camerei cercetate arheologic, se sprijină pe un arc din cărămizi. El suprapune urmele unui arc din cărămizi ce se sprijinea la sud, înspre terasă, pe solul viu, iar la nord-est pe un picior lat de 55 cm, alcătuit din cărămizi groase de 5,5 cm. Liantul folosit la arcul inferior este nisipul galben şi var în cantitate mică. Arcul are deschiderea de 90 cm şi înălţimea de 45 cm.
Sub nivelul arcului inferior s-a observat profilul unei gropi de par. În acel loc, deasupra solului viu, s-a depus un strat de pământ brun în care s-a înfipt parul şi, peste el, un strat de pământ galben amestecat cu pământ brun şi urme de arsură. Straturile de depunere coboară pe pantă.
Un fragment de zidărie din piatră (contrafort?) a fost suprapus de amenajările din cărămizi amintite.
În grosimea zidului de la vest a fost investigată o incintă, o amenajare (arc de descărcare?) de 1,40 x 1,40 x 0,60 m.
Un canal din cărămizi groase de 7 cm a apărut în colţul de nord vest al curţii. Gura de intrare în canal are secţiunea de 21,5 x 18,5 cm. Canalul este lung de 4,50 m. La capăt, el se continua în plan vertical. Pe pavajul canalului au apărut slabe urme de zgură şi arsură. Canalul este contemporan cu faza I a zidului de incintă de la nord-est. În fapt, întreaga reţea de ziduri din curte s-a conturat în două etape, cea de-a doua fiind evidenţiată de folosirea cimentului.
Materialul arheologic cuprinde fragmente ceramice medievale şi moderne, piese ceramice fragmentare, fragmente din recipiente din sticlă, monede, cuie din fier şi un fragment dintr-un ancadrament din piatră.
Ceramica preistorică este fragmentară. Ea face parte din aşezarea de tip Coţofeni, aşezare identificată în vecinătate, cu ocazia unei săpături arheologice de salvare.9
Ceramica medievală se reduce la fragmente ce fac parte din categoria numită convenţional "inferioară", arsă oxido-reducător, cu pereţii mai groşi (0,5 cm) şi fragmente aparţinând ceramicii de calitate superioară din secolele XIV-XV. Din această ultimă categorie fac parte peretele de cană cu buza profilată triunghiular, o toartă lată de 3,5 cm, ornamentată cu incizii şi un fund de oală cu diametrul de 11,5 cm. Din fragmentele descoperite în pivniţă, în groapa construcţiei din lemn se pot identifica câteva oale şi căni cu buza lăţită.
Cana fragmentară descoperită în spaţiul exterior clădirii are diametrul maxim de 7 cm şi cel al fundului de 5 cm. Ea a fost recuperată împreună cu alte fragmente ceramice medievale.
Ceramica modernă este prezentă cu două vase bine conservate, descoperite în camera de la parter:
1. cană cu toartă, pete de smalţ verde în interior; înălţimea (Î) 11,3 cm; diametru bazei (Db) 6,8 cm; diametrul gurii (Dg) 9,3 cm;
2. cană cu toartă, smalţ maro şi dungi verzi în interior; Î: 10,7 cm; Db: 7 cm; Dg: 9 cm, urme de ardere secundară puternică
În structura bucăţilor de chirpici se observă urme de pleavă. Împreună cu bucăţile de lut ars a apărut un fragment de cărămidă groasă de 3,5 cm şi lată de 10,5 cm.
Obiectele din sticlă includ un flacon fragmentar cu diametrul fundului de 3,7 cm şi înălţimea de 6,5 cm; un fund dintr-un recipient de sticlă albă cu diametrul fundului de 5,2 cm; un flacon fragmentar din sticlă albă cu diametrul fundului de 8 cm.
Muchiile blocului de ancadrament descoperit în umplutura pivniţei au fost teşite sau prelucrate în forme semirotunde.
Monede descoperite în poziţie secundară: 1. monedă din cupru argintat, 3 denari, Leopoldus, arhiducele Austriei; 2. monedă de bronz, 1 filler, 1862 (?) descoperită întâmplător.