Sibiu | Punct: Piaţa Aurarilor | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Beşliu Munteanu | Petre | participant | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
| Lazăr | Mircea Dan | participant | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
Raport:
Proiectul de reabilitarea pieţei Aurarilor din Sibiu, însoţit de masive săpături de canalizare, de aducţiune a apei, pluviale şi refacerea pavajului, au impus cercetarea arheologică preventivă a cunoscutului sit arheologic.
Piaţa Aurarilor este unul din spaţiile arhitectonice structurate în funcţie de repere geografice (terasele Cibinului) şi socio-culturale (evoluţia ansamblurilor de locuit şi a incintelor defensive). Structura pieţei se datorează accesului dinspre axa oraşului de jos (strada 9 Mai) prin Poarta Fingerling, spre ansamblurile de clădiri reprezentative de pe terasa superioară. Planul pieţei este determinat de căile de comunicare: spaţiul este îngust spre scările Fingerling şi se lăţeşte spre N şi V, unde au luat naştere trei străzi: două de legătură cu drumul principal şi o a treia cale de comunicare cu actuala stradă a Constituţiei. Cercetarea arheologică a evidenţiat un alt factor geografic determinant: pârăul (canalul) care se scurgea în Cibin.
Locuitorii zonei aparţineau păturilor mijlocii, de meseriaşi, amploarea planimetrică a caselor fiind, în consecinţă, subordonată puterii economice şi în consecinţă cu evoluţia arhitectonică.
În literatura tradiţională piaţa poartă numele turnului Fingeling. Mai cunoscute pentru aspectul lor romantic au fost scările Fingeling. (H., A., Fabini, Hermannstadt. Portraet einer Stadt in Siebenbuergen, Sibiu, 2003, p. 63). Denumirea de Piaţa Aurarilor are legătură doar cu realitatea istorică post medievală.
Este dificil, aşa cum remarcă şi istoricii de artă, a evidenţia detalii ale vechii structuri de apărare în casa de la numărul 24, care asigură printr-o trecere boltită accesul în piaţă. (Al. Avram, V. Crişan, Sibiu, ghid cultural artistic, Bucureşti, 1998, p. 64). Cu atât mai mult, se pot scoate în evidenţă urmele vechii structuri arhitectonice în volumetria actuală a caselor de pe laturile pieţei. (Al. Avram, I. Bucur, Topografia monumentelor din Transilvania. Municipiul Sibiu, Koeln, 199, p. 289-292). Acest neajuns subliniază necesitatea cercetării arheologice. Pentru prima jumătate a sec. al XIII-lea nu au fost propuse reconstituiri arhitectonice în zona studiată. (P. Niedermaier, Der mittelalterliche Staedtebau, I, Heidelberg, 1996, p. 220, 258) Parcelarea terenului, determinată de căile de acces, este sesizată doar în sec. al XIV-lea. (P. Niedermaier, Staedtebau in Spaetmittelalter, Koeln, 2004, p. 112-113)
Prima menţiune documentară care face referire la o fântână - fontis fyngelinxpruwn este datată în anul 1496. (Rechnungen aus dem Archiv der Szadt Hermannstadt und der Saechsischen Nation, Hermannstadt, 1880, p. 224)
Comparând doar planul lui M. Visconti cu cel realizat de J. Boebel realizăm evoluţia planimetrică a pieţei şi, prin urmare, necesitatea cercetării arheologice.
Proiectul planului cercetării arheologice şi-a propus amplasarea secţiunilor în aşa fel încât să fie realizat un maxim de eficienţă în condiţiile impuse de contract: restrângerea la 10 zile a săpăturilor din teren.
Amplasarea şi densitatea cercetării arheologice a trebuit să ţină seama de specificul locului: zonă intens locuită, clădiri şubrede, utilităţi moderne. Numai două secţiuni (SI şi SV) au atins fundaţiile caselor.
Pentru a dezveli o suprafaţă mai mare din teren, în condiţiile restrictive ale contractului, secţiunile au avut l=1,50 m, cu excepţia secţiunii SVI, de sondaj, cu l=1 m.
Secţiunile au fost dispuse pe direcţia E-V, concentrate în zonele cu interes arheologic. Primele secţiuni au sondat partea de S a pieţei. În funcţie de descoperiri (canal din cărămizi, structuri din material uşor) au fost cercetate prin casete zone imediat învecinate. Cercetarea s-a extins apoi spre N cu o secţiune magistrală SIV şi cu una de dimensiuni mai mici, SV.
În afara perioadei contractuale a fost trasată o secţiune perpendiculară pe SIV, determinată de interesul pentru un posibil zid de apărare şi s-a dezvelit întreaga suprafaţă a unei posibile fântâni.
În perioada impusă au fost practicate următoarele secţiuni:
SI, cu dimensiunile de 6,50 x 1,50 m, direcţia E-V;
SII: 10,50 x 1,50 m direcţia E-V;
Caseta 1 la N de SII cu dimensiunile de 3,50 x 2 m;
SIII de 9 x 1,50 m direcţia E-V;
Caseta 2 la S de SIII cu dimensiunile de 2 x 2 m;
SIV cu dimensiunile de 15,50 m x 1,50 m
SV cu dimensiunile de 3 x 1,50 m, direcţia E-V;
SVI perpendiculară pe SIV cu dimensiunile de 5 x 1 m.
Substrucţii
Urmele de locuinţă şi alte amenajări descoperite vor fi prezentate în ordinea descoperirii în secţiunile practicate, referirile cronologice aparţinând concluziilor.
Substrucţii din material uşor
În SI au fost dezvelite urmele unei construcţii cu o fundaţie superficială (2-3 rânduri de pietre prinse cu un mortar conţinând puţin var) cu l=0,50 m. În planul secţiunii a fost surprins chiar colţul clădirii. Nivelul superior pietrelor este alcătuit din pământ ars.
Urma unui par a apărut în SVI.
Urmele unor gropi
Două gropi cu planul circular au fost identificate în SII: una avea d=1,50 m şi cobora în solul viu cu 1,50 m şi cea de la E cu d=0,80 m. Prima groapă menţionată a fost umplută cu pământ şi resturi ceramice.
Urmele unor canale din cărămizi
Urmele unor canale din cărămizi au apărut în SI, SII, SIII, SIV, caseta 1. Canalul principal are direcţia NV-SE, iar cel secundar direcţia E-V.
Canalul principal
Urmele bolţii din cărămizi care acoperea canalul principal au fost evidenţiate în SII. Tot aici se observă un zid care a obturat canalul şi amenajările cu beton. Canalul a fost pavat cu cărămizi aşezate pe cant, puse pe un pat de nisip. Canalul avea l=1,20 m, fiind mărginit de un zid din cărămizi lat de 0,40 m. În S IV, pe direcţia canalului au ieşit la lumină două ziduri paralele din material mixt, cu distanţa între ele de 1,20 m. Ele au fost acoperite cu nisip. Şi în SII şi SIII s-au păstrat urmele unor ziduri paralele, demolate în momentul construirii celor noi.
Canalul secundar
Canalul secundar avea o deschidere pentru scurgerea apei, îngustă, cu h=0,20 m şi l=0,90 m. Cărămizile din această structură de cărămizi au dimensiunile de 30 x 15 x 5(6) cm.
Fântâna
Săpătura arheologică din SIII şi caseta alăturată a scos la iveală urmele unei probabile fântâni de adâncime, cu planul determinat de axele de 1,50 şi 1,10 m. Zidurile din pietre nelegate cu mortar au fost afectate de săpături ulterioare în aşa măsură încât este greu de determinat lăţimea zidului şi eventualitatea unui pavaj în jurul ei, spre E. Spre interior, zidăria a fost tencuită cu un mortar dur .
Amenajarea a fost perforată de un masiv tub de canalizare, mai jos de care a fost dificil de săpat din cauza apei.
Ziduri de fundaţie din material mixt
Urmele unei construcţii din material mixt (pietre şi cărămizi), afectate de un incendiu, au fost văzute în SI. Zidul era evident la -0,60 m faţă de partea superioară a canalului.
Casa actuală are o fundaţie superficială. Fundaţia casei dezvelite în S V este formată din bolovani de râu, adâncindu-se superficial în pământ.
În SII, capătul de V, s-a putut vedea urma unui contrafort din zidărie mixtă, afectat de incendiu.
Stratigrafia
În general, profilele stratigrafie sunt marcate de masive straturi de pietriş şi alte aluviuni, de gropi moderne Este suficientă, în majoritatea cazurilor, descrierea unui singur profil din fiecare secţiune şi inutilă amintirea profilelor marcate de umplutura unor gropi de canalizare moderne. Observaţii stratigrafice la profilele necuprinse în raport sunt cuprinse în notele de text.
Stratigrafia secţiunii SI., peretele de N
Într-o alveolare practicată în pietriş (sol natural) s-au depus două nivele succesive de incendiu: primul nivel este un stat compact de lemn ars depus pe pietriş, al doilea format din pământ brun roşcat, ambele poziţionate sub nivelul de construcţie al fundaţiei superficiale din pietre. Amenajarea adâncită a fost acoperită cu pietriş amestecat cu nisip. Stratul superior de pietriş şi fragmente de cărămizi a acoperit şi canalul din cărămizi.
O altă situaţie stratigrafică este legată de casa de la V. Peste clădirea cu fundaţie din pietre şi nivelul de dărâmături, între canal şi limita clădirii s-a depus un strat de lut.
Notă: peretele de S al secţiunii SI a fost afectat de şanţurile a patru ţevi şi conducte moderne. Sub nivelul de -0,50 m începe stratul de pietriş cu puţin material arheologic. Nu se observă straturile de arsură şi construcţie surprinse pe peretele de vis a vis.
Stratigrafia secţiunii SII, profilul de N
În partea de V, profilul înregistrează solul medieval - pământ brun cu pete galbene şi fragmente ceramice medievale, în care s-a adâncit o structură de zidărie mixtă care a lăsat în mal urma constructorilor. Un strat de arsură este evident peste nivelarea cu pământ brun-maroniu şi pigmenţi de lut galben. La E de zidul din cărămizi al canalului s-a depus peste solul viu un strat subţire de pământ negru.
În partea estică a secţiunii, peste solul viu s-a aşezat un strat de arsură. Profilul are în partea superioară straturi de nivelare cu pietriş şi pământ şi, mai sus, pietriş cu materiale de construcţii.
Notă: profilul de S al secţiunii II este marcat de canalul din cărămizi şi şanţul conductei de canalizare moderne.
Profilul sudic al secţiunii S III
În profil se observă două gropi suprapuse: cea inferioară, mai mică umplută cu pietre şi cărămizi, s-a adâncit în succesiunea de aluviuni (pietriş, nisip). Cea superioară a marcat stratul de nivelare superior.
Notă: în profilul nordic al secţiunii S III se observă groapa cu material arheologic identificată pe peretele sudic
Profilul nordic al secţiunii IV
În partea de V este evident stratul de nisip cu material arheologic modern care a astupat zidurile canalului. Mai la E, peste nivelul de pietriş fără material arheologic, s-a depus unul cu fragmente de cărămizi, ţigle şi fragmente ceramice. Terenul a fost înclinat spre partea de E.
Notă: profilul de S al secţiunii SIV a înregistrat aceleaşi straturi. O groapa intersectează nivelul de depunere medievală între m. 13 şi 15.
Profilul de N al secţiunii V
În profilul secţiunii există un nivel inferior, peste stratul natural, format din depunere cu materiale de construcţii. Stratul superior conţine multă zgură, peste care a rămas un strat de arsură. Nivele amintite au fost intersectate de un şanţ şi acoperite cu un strat masiv de pietriş.
Peretele de E al secţiunii SV
Profilul este în legătură cu fundaţia casei. Sub nivelul de construcţie al casei au fost înregistrate şase straturi de depuneri cu arsură, pietriş şi soluri cu materiale de construcţii (nivelări).Talpa fundaţiei este la -0,80 m faţă de solul actual întărit cu beton.
Notă: peretele de S a secţiunii SV a fost deranjat masiv de şanţul de aducţiune a apei pluviale
Profilul de E al secţiunii SVI
Suprapus solului viu este un nivel de pământ galben cu pigmenţi de arsură. Şi cel superior, mai masiv, de nisip verzui are pigmenţi de arsură. El a acoperit un şanţ care a intersectat solul viu. În partea superioară este un strat de moloz şi unul cu pământ brun-roşiatic cu material de construcţie.
Profilul de vest al secţiunii SVI
Peste nivelul inferior cu arsură, s-a depus o lentilă de nisip care a fost acoperită de stratul superior de pământ brun - verzui cu pigmenţi de lemn ars.
Materialul arheologic
Materialul arheologic cuprinde fragmente ceramice medievale şi moderne, fragmente din obiecte de sticlă şi piese din fier.
Raportul preliminar cuprinde aprox. 80% din totalul celui descoperit. Nu au fost analizate fragmentele de oase de animale.
Materialul ceramic:
Toartă, ars oxidant, nepenetrant, lat. 3 cm SI, -0,70-0,80 m
Idem, idem, idem., lat 2,5 cm, idem
Idem, fragmentar, idem, idem, lat. 3 cm, idem,
Idem, idem, idem, idem, lat. 2 cm, idem.
Fund de oală, fragmentar cu inel suport, oxidant, SI, -0,70-0,80 m
Fragment de perete cu tub de scurgere de la o cană. oxidant, diam. 2 cm, SI. -0,70-0,80 m
Idem, diam. 1,7 cm, SI, -0,70-0,80 m.
Gât de oală, buză rotunjită, oxido-reducător, idem.
Buză de cană, buza rotunjită, reducător, SI, -0,70-0,80 m.
Toartă cu impresiuni, fragmentar, oxidant, lat. 3cm, SII, -0,80-0,90 m.
Toartă cu fragment de cană lobată, oxidant, lat. 3,5 cm, SII, -0,80-0,90 m.
Capac fragmentar, oxidant, diam. 12 cm, SII, -0,80-0,90 m.
Fund de cană, oxidant, diam. 6,5 cm, SII, -0,80-0,90 m.
Gât de cană, oxidant, SII, -0,80-0,90 m
Mâner şi gât de cană, idem, idem
Fund de cană, oxidant, diam. 6 cm, SII, -0,80-0,90 m
Fund de oală, oxido-reducător, diam. 8 cm, SII, -0,80-0,90 m
Toartă, fragmentar, oxidant, lat. 4 cm, SII, -0,80-0,90 m
Toartă cu caneluri, oxidant, lat 3,2 cm, SII, -0,80-0,90 m
Toartă, fragmentar, lat 1,8 cm, SII, -0,80-0,90 m
Toartă cu caneluri, oxidant, lat. 3,2 cm, SII, -0,80-0,90 m
Buze de castroane, oxidant, SII, -0,80-0,90 m
Fragment de capac, oxidant, SII, -0,80-0,90 m
Toartă fragmentară, oxidant, lat. 4 cm, SI, -0,70-0,80 m
Idem, idem, lat 3 cm, SI, -0,70-0,80 m
Idem, oxidant nepenetrant, lat. 3,7 cm, SI, -0,70-0,80 m
Toartă cu profilul rotund, oxidant, diam. 3 cm, SI, -0,70-0,80 m Orificiu de scurgere a lichidelor de la urcioare, oxidant, diam. 1,5 cm, SI, -0,70-0,80 m
Toartă, oxidant, lat. 3,7 cm, SI, -0,70-0,80 m.
Idem, idem, lat 4 cm, SI, -0,70-0,80 m
Fund de cană, oxidant, diam. 4,2 cm, SI, -0,70-0,80 m
Buze de recipiente, oxidant, SI, -0,70-0,80 m
Picior de tripod, oxidant, L7 cm, SII, -0,80-0,90 m
Fragment de mâner, oxidant, lat 3,2 cm, SII, -0,80-0,90 m
Idem, idem, lat 4 cm, SII, -0,80-0,90 m
Idem, cu o caneluri, oxidant, lat. 2,3 cm, SII, -0,80-0,90 m
Fragment de capac de mari dimensiuni, ornamentat, reducător, SII, -0,80-0,90 m
Fragmente din fundurile unor vase, oxidant, oxido-reducător, SII, -0,80-0,90 m.
Fragmente din buzele evazate ale unor vase, oxidant, SII, -0,80-0,90 m
Fragment din buza unui capac ornamentat, oxidant, SII, -0,80-0,90 m
Fragment de fund de cană, oxidant, SIII, -0,85-0,95 m.
Fragment din gâtul unui urcior, oxidant, SIII, -0,85-0,95 m.
Toartă de urcior, oxidant, lat 3 cm, diam. deschiderii gurii urciorului 3 cm, SIII, -0,85-0,95 m.
Fragment din gâtul unui urcior, oxidant, SIII, -0,85-0,95 m.
Toartă plată, oxidant, lat 2,2 cm, SIII, -0,85-0,95 m.
Toartă plată, cu caneluri, oxidant, lat. 3 cm, SIII, -0,85-0,95 m.
Fragmente din fundul unor oale, diam. 11 cm, 9 cm, 10,5 cm, oxidant, SIII, -0,85-0,95 m
Fragment de buză lăţită, oxidant, SIII, -0,85-0,95 m
Fragmente de căni, oxidant, diam. 6,5 cm, SIII, -0,85-0,95 m.
Fragment din gâtul unui urcior, oxidant, diam. interior 2,2 cm, SIII, -0,85-0,95 m.
Gât urcior, oxidant, diam. 3,5 cm, SIII, carourile 3-4, -0,90-1 m
Gât cană lobată, oxidant, SIII, carourile 3-4, -0,90-1 m
Gât urcior, oxidant, diam. 1,8, 2,3 cm, SIII, carourile 3-4, -0,90-1 m
Fragmente toarte, oxidant, lat. 4,5; 4 cm, 3,3 cm, SIII, carourile 3-4, -0,90-1 m
Fragmente de funduri de vase, oxidante, diam.: 10,5,8 12,5; 6 (cu gaură în pântecul vasului), SIII, carourile 3-4, -0,90-1 m.
Buze de vas lăţite, tăiate în ungi sau rotunjite, oxidant, SIII, carourile 3-4, -0,90-1 m.
Fragmente din corpul unor căni lobate şi oale, oxidant, SIII, carourile 3-4, -0,90-1 m.
Ciubuc de pipă, în forma unui cap de turc, SII, -0,20-0,30 m.
Obiecte din fier
Cui din fier, L 7 cm, SI, -0,70-0,80 m
Idem, L aprox. 6 cm, idem
Lamă curbă, arcul 14 cm, idem
Idem, lat. 3cm, SII, în canal
Foraiber, lat 1,5 cm, idem
Cui, L 8,5 cm, SIII, -0,85-0,95 m
Obiecte din faianţă şi porţelan
Flacon, L 4 cm, diam 4 cm, SII, umplutură canal
Farfurie, castron, fragmentare, SII, umplutură canal
Obiecte din sticlă
Pahar fragmentar, L. 7,5 cm, diam. fund 4,2 cm, SII, umplutură canal.
Gât de flacon, sticlă colorată, SII, umplutură canal
Obiecte din os
Mâner ornamentat, L 7,2 cm
Cercetarea arheologică a permis degajarea unor concluzii şi a unor ipoteze ce pot fi confirmate de viitoare săpături asistate arheologic.
Depunerile aluvionare conduc la concluzia existenţei unui pasaj de trecere a unor surse de apă dinspre terasa de sus spre albia Cibinului. Prezenţa depunerilor aluvionare, a depunerilor ulterioare, intenţionate de pietriş este evidentă.
Primele amenajări din lemn au fost ridicate, ca şi în alte locuri din zonă, pe depunerea aluvionară.
Urmele construcţiei cu fundaţie din piatră de plan rectangular, gropile umplute cu resturi de vase, sugerează o dispoziţie planimetrică în evoluţie. Atestarea timpurie a unei fântâni care era reparată la sfârşitul sec. al XV-lea, descoperirea urmelor ei pe direcţia scărilor de acces se pot constitui în informaţii istorice pertinente pentru dezvoltări istorice credibile. Probabil în sec. al XVIII-lea s-a amenajat un canal de scurgere a apei din fântână.
Materialul ceramic fragmentar aparţine formelor medievale, categoriei numite de “uz comun”. Remarcăm numărul mai mare de vase-recipiente în comparaţie cu alte zone cercetate în Sibiu şi prezenţa doar ca excepţie a urmelor de ardere secundară pe unele fragmente de oale.
Urmele de fundaţii distruse de incendiu şi mai apoi dezafectate, depunerea unui strat masiv de nivelare şi creşterea implicită a nivelului terenului ilustrează perioada evenimentelor catastrofale de la mijlocul sec. al XVI-lea.
Nu am găsit urmele unui presupus segment al zidului de apărare. El nu a apărut nici în săpăturile ulterioare, nesupravegheate permanent de către arheologi.
Chiar şi amenajările de canalizare au suferit transformări, ultimele în a doua jumătate a sec. al XIX-lea.
Colaborarea între constructori şi arheologi în perioada săpăturilor mecanice ulterioare este necesară în măsura în care pot fi afectate şi alte amenajări neatinse de săpătura arheologică.
Planul de amenajare a zonei, chiar dacă are un caracter tehnic, trebuie să ţină seama de cea mai importantă descoperire-fântâna.
Rugăm a se ţine seama de următoarele sugestii: - marcarea traseului canalului principal; - montarea unui panou cu informaţii inedite despre evoluţia istorică a zonei; - ridicarea la suprafaţă a zidului fântânii şi marcarea canalului de deversare.[Petre Beşliu Munteanu]