Sibiu | Punct: Piaţa 1 Decembrie 1918 | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 143469.215 |
Județ:
Sibiu
Unitate administrativă:
mun. Sibiu
Localitate:
Sibiu
Punct:
Piaţa 1 Decembrie 1918
Localizare:
| 143469.215 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ţiplic | Ioan Marian | responsabil | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
Raport:
Terenul supus intervenţiei arheologice preventive se află la cca. 100 m SV de Capela Crucii, în punctul terminus al str. 9 Mai, în imediata apropiere a sediului Băncii Române de Dezvoltare, făcând legătura între străzile Gral. Magheru şi 9 Mai. În această zonă vechea tramă stradală a fost afectată de modernizările efectuate în anii 80' şi 90' ai sec. XX, o parte din clădirile aflate la capătul dinspre Piaţa 1 Decembrie 1918, fiind demolate cu acest prilej.
Spaţiul actualei Pieţe 1 Decembrie 1918, fosta Piaţă a Gării, a fost unul situat în afara centurii de fortificaţii a oraşului, dar a prezentat un interes deosebit deoarece în preajma Porţii Guşteriţei, ce a fost situată în zona de intersecţie a str. 9 Mai şi str. N. Teclu, a funcţionat o mănăstire dominicană. Din complexul de clădiri aparţinând acesteia nu a mai rămas nimic, ele fiind distruse în anul 1659 de trupele principelui Rakoczi II.
Aproximativ pe locul fostei biserici a mănăstirii a fost amplasat, în anul 1683 un grup statuar, crucifix, provenit din biserica mănăstirii dominicane. În jurul acestui grup statuar s-a ridicat, în anul 1755, biserica aflată astăzi în Piaţa 1 Decembrie 1918 şi cunoscută sub numele de Capela Crucii. Crucifixul este important pentru arta gotică transilvăneană deoarece este o realizare a meşterului Petrus Lantregen din Austria, fiind datat în anul 1417.
În cea mai mare parte a sa materialul arheologic este compus din ceramică, dar au fost descoperite şi două monede şi 2 pipe din ceramică. Materialul ceramic şi una dintre cele două monede au fost descoperite în stratul de decopertare. Materialul ceramic este compus din destul de multe fragmente aparţinând unor forme variate: tigăi cu picioare, oale cu una sau două torţi de dimensiuni diferite, de la recipiente de băut la vase mari de provizii. Nu lipsesc nici formele speciale, precum un picior de cupă. Această ceramică este de calitate medie, din pastă ordinară arsă oxidant mai mult sau mai puţin complet. Majoritatea vaselor au fost smălţuite cu verde în interior (destul de frecvent cu nuanţe), în timp ce exteriorul este simplu sau decorat cu vopsea albă. Remarcăm destul de multe fragmente de capace aparţinând tipului plat cu buton central, dar şi tipului clopot, cel mai adesea decorate în exterior cu motive geometrice pictate cu vopsea albă şi eventual accentuate cu smalţ verde sau maroniu. De asemenea au apărut şi câteva vase decorative, din grupa farfuriilor şi castroanelor, cu tortiţe prin care se fixau de pereţi sau mobilier. Pe ansamblu acest material este caracteristic sec. al XVIII-lea, majoritatea formelor fiind însă în uz şi în prima parte a veacului următor.
Ceramica cenuşie este reprezentată de un fragment din partea superioară a unui urcior. Vasul era de calitate excepţională, cu exteriorul lustruit, şi este caracteristic veacului al XVIII-lea.
La categoria ceramicii de lux mentionam un singur fragment dintr-un capac lucrat din pastă alb-gălbuie foarte fină, arsă oxidant complet. Exteriorul este acoperit cu un smalţ alb cu reflexe albastre pe care s-au pictat motive florale policrome. Piesa pare să provină din atelierele habane şi datează din prima jumătate a sec. XVIII.
Tot la categoria ceramicii trebuie menţionate şi câteva fragmente de cahle. 0 piesă de colţ aproape întreagă prezintă un fond smălţuit verde, iar decorul reliefat este smălţuit cu alb. Un alt fragment aparţine unei plăci cu marginea puternic articulată şi are exteriorul smălţuit cu verde închis, un strat gros peste angoba albă. Cel mai vechi obiect descoperit în săpături este tot un fragment de cahlă placă, cu fondul verde şi decorul geometric de tip tapet, smălţuit cu alb şi nunaţe verzui. Piesa este produsă în atelierele habane şi datează cel mai probabil de la sfârşitul sec. XVII sau începutul celui următor.
Importante în ceea ce priveşte datarea sunt şi cele două pipe aflate în stare foarte bună, ce se datează în perioada cuprinsă între sfârşitul sec. XVIII şi jumătatea sec. XIX.
Materialul numismatic este compus din două monede: una descoperită în stratul vegetal, iar cealaltă a fost descoperită în stratul din care a rezultat şi ceramica. Prima este o monedă elveţiană, ce a fost bătută în anul 1914 şi se leagă de prezenţa trupelor austro-ungare în zona Sibiului în primul război mondial. Cealaltă este o monedă de la Maria Tereza, descoperită în S1, şi datează stratul cu material ceramic.
Având în vedere cele prezentate mai sus se poate conchide că suprafaţa cercetată nu a avut niciodată construcţii realizate din zidărie de piatră sau cărămidă, fiind un spaţiu deschis. În perioada evului mediu, fiind în imediata apropiere a fortificaţiilor Porţii Guşteriţei, a fost integrată în zona de protecţie a acestora, fiind în cea mai mare parte a timpului o zonă mlăştinoasă, inundabilă. Totodată, în perioada de funcţionare a mănăstirii dominicane, terenul în care a fost efectuată cercetarea arheologică nu a fost utilizat ca suprafaţă construită, fiind din nou lăsat liber.
În perioada sec. XIX a fost amenajat ca parc, fiind integrat, după construirea clădirii Gării CFR, în piaţa aflată în faţa acesteia.
Ceramica şi materialul numismatic descoperit arată că doar în perioada sec. XVIII şi apoi în cursul sec. XIX, terenul a fost unul afectat de diverse lucrări de amenajare, probabil nivelări menite să asigure patul pentru construcţiile ce au fost efectuate în capătul actualelor străzi Gral. Magheru şi 9 Mai. Ulterior definitivării tramei stradale, în cursul sec. al XIX-lea, terenul a fost amenajat ca parc, funcţionalitate pe care a avut-o până la momentul demarării lucrărilor de construcţie a imobilului ce va adăposti un hotel.
Bibliografie: