Sibişeni | Comuna: Vinţu de Jos | Judeţ: Alba | Punct: Deasupra Satului | Anul: 1998
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
1998
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 8835.01 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Vinţu de Jos
Localitate:
Sibişeni
Punct:
Deasupra Satului
Localizare:
| 8835.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Popa | Cristina | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Andriţoiu | Ioan | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
Raport:
Au continuat investigaţiile, prin deschiderea a şapte suprafeţe (C1-7) şi prin trasarea unei secţiuni (S X), în zona sudică a staţiunii.
Cele şapte casete (4 x 4 m, cu martori despărţitori între ele de 0,50 m au fost plasate în linie, la sud şi paralel cu SIV A-B/1997, orientate pe axa est-vest. Ulterior, pentru dezvelirea integrală a unui complex de locuire s-a trasat o a opta casetă (C 8), cu aceleaşi dimensiuni, plasată la sud, de caseta numerotată cu sigla C 5.
Stratigrafia rezultată în urma cercetărilor din acest an nu diferă de cea întâlnită în anii anteriori. Prezentarea complexelor arheologice, notate în ordinea dezvelirii lor, o vom face grupată pe carouri.
Complexul 17, surprins parţial în colţul nord-vestic al casetei 1, constă dintr-o groapă, observată la -0,47 m, ce se adâncea cu circa 0,20 m în solul virgin. Din inventarul său făceau parte fragmente ceramice atipice si o vatră de foc.
Complexul 4, conturat în partea sudică a casetei 2, de formă oval-circulară (diametrul de 2,20-1,90 m), se adânceşte, de la nivelul surprinderii sale (-0,55 m), cu 0,20 m. El conţine multe fragmente de chirpici, iar ceramica permite atribuirea sa unei faze de mijloc din evoluţia culturii Wietenberg. Complexul este tăiat, în partea sa sud-estică, de un complex hallstattian (complexul 8).
Complexul 8, reprezintă o groapă Basarabi, de formă circulară (diametrul 1,90 m, adâncimea -1,60 m).
Complexul 9, delimitat în jumătatea nordică a casetei 2, sub solul vegetal, reprezintă o locuinţă de formă patrulateră, puţin adâncită (0,15-0,20 m), de epocă romană. Din interiorul acesteia provin fragmente ceramice si fragmente dintr-un altar din a cărui inscripţie se păstrează doar mici porţiuni, greu lizibile.
Complexul 16. în mijlocul casetei 2, tăind latura sudică a locuinţei romane, s-a conturat la -0,45 m, o mică groapă de formă circulară (diametrul 0,60 m), ce se adâncea cu 0,30 m în solul virgin. Din umplutura gropii provin materiale preistorice, amestecate.
Complexul 1, de formă circulară (diametrul 1 m), apărut în caseta 3 şi conturat la -0,40-0,50 m, prezintă o aglomerare de oase animaliere şi ceramică care poate fi atribuită orizontului de torţi pastilate.
Complexul 2, în caseta 3, reprezintă o groapă menajeră (adâncimea 1,85 m), de epocă romană, conţinând şi materiale din epoci diverse (bronz, Hallstatt), antrenate din strat odată cu săparea ei în antichitate.
Complexul 5, delimitat în caseta 3 este reprezentat de o groapă de formă circulară (surprinsă la -0,60 m, cuptorind se adânceşte până la -1,70 m), cu inventar ceramic specific culturii Basarabi (străchini si castroane, iar ca elemente decorative canelurile late sau înguste şi decorul aplicat).
Complexul 11, caseta 3, este o groapă cu contur circular (diametrul 1,60 m), care conţinea ceramică de factură Wietenberg-faza a II-a, urme de arsură, bucăţi mici de ocru, vârf de săgeată din silex şi un sceptru din os purtând un decor incizat, redat prin triunghiuri haşurate şi ornamente în zig-zag. Reprezintă un complex cu caracter ritual. După depunerea inventarului, a avut loc o căpăcuire a gropii cu un strat de lut galben, având o grosime de 8 cm.
Complexul 7 (caseta 4). Groapă de formă ovală, surprinsă la -0,65 m, din care au fost recuperate numeroase materiale arheologice (ceramică şi oase de bovine) care se plasează în eneoliticul final, la un orizont post-Petreşti.
Complexul 3 (caseta 5). Aglomerare de materiale arheologice (ceramică si oase de bovine), apărută la mică adâncime faţă de nivelul actual de călcare (0,10-0,25 m). Ceramica (vase de capacitate mare, cu pereţii groşi, recipiente de dimensiuni mai reduse, între care, remarcăm o strachină tronconică) are ca elemente de decor îndeosebi bufoni de prindere, torţi perforate si alveolari pe buza recipientelor. Complexul, o locuinţă de suprafaţă, aparţine unui aspect local, al orizontului cultural Sălcuţa IV-Cheile Turzii-Herculane, mai slab reprezentat, prin descoperiri.
Complexul 12 (caseta 5). Groapă, adâncă până la -1,30 m, ce aparţine unui orizont cultural al bronzului târziu (Bz. D).
Complexul 14. După demontarea locuinţei de suprafaţă, eneolitice, în casetele 5 si 8, s-au conturat două complexe bine delimitate. Unul dintre acestea, o groapă de formă oval-rotundă (2,11 x 2,55 m) cu pereţii uşor înclinaţi, se adânceşte până la -2,10 m în solul virgin. Din complex s-a recoltat o mare cantitate de oase de bovine şi fragmente ceramice eneolitice târzii.
Complexul 15 (casetele 5 şi 8), eneoltic, surprins doar parţial, acesta continuând în peretele estic al casetelor. El a avut mai multe etape de evoluţie. De notat, marea cantitate a materialului osteologic dar şi proporţia mai ridicată a ceramicii (o toartă pastilată, apărută la adâncimea ce corespunde nivelului mijlociu de refacere).
Complexul 6 (caseta 6), la mică adâncime (-0,25 m), s-a conturat o vatră de formă aproximativ ovală (40 x 0,70 m), asociată cu ceramică romană.
Pentru stabilirea cu mai mare exactitate a zonei în care s-a aflat necropola Wietenberg de pe platoul "Deasupra satului", în părea sudică a acestuia s-a trasat o secţiune de verificare (S X), orientată pe direcţia est-vest (40 x 1,50 m), din care a fost cercetat doar primul tronson, în lungime de 10 m.
Complexul 10, dezvelit spre capătul vestic al secţiunii (sesizat la 0,50-0,60 m adâncime),este o locuinţă tip bordei, compartimentată, de formă circulară (de 4,20 m) a culturii Coţofeni. Materialul arheologic, numeros, este reprezentat, în principal, de ceramică (vase întregibile, multe dintre ele de mari dimensiuni, decorate cu incizii late dispuse în căpriori, boabe de linte, impresiuni realizate cu unghia, fascicule de incizii trasate vertical j pe pereţii vasului etc.). Amintim numărul ridicat al fragmentelor ceramice purtând decor canelat, de tip Baden. De notat este si procentul ridicat al ceramicii fine în raport cu restul speciilor, semifină si grosieră.
Din locuinţă provin şi alte categorii de obiecte (uneltele din silex şi cuarţit, străpungătoare din os şi o fusaiolă fragmentară). Pe baza caracteristicilor ceramicii, complexul poate fi încadrat la finalul fazei l şi începutul celei de a doua etape din evoluţia culturii Coţofeni.
Complexul 13, surprins în partea estică a secţiunii X, constă dintr-o locuinţă Latene, care porneşte din partea superioară a stratului de cultură (0,21 m) şi se adânceşte cu 0,34 m, pe o lungime de 2,20 m Materialul arheologic, sărăcăcios (fragmente ceramice de culoare cenuşie şi roşietică, lucrate la roată), se datează în sec. I a.Chr. - l.p.Chr.
Cercetările din campania pe anul 1998, fructuoase, prin varietatea şi bogăţia vestigiilor descoperite, au pus în evidenţă noi complexe şi locuiri (Coţofeni, Basarabi, precum şi Latene târziu).