Sfârleanca | Comuna: Dumbrăveşti | Judeţ: Prahova | Punct: Castrul Mălăieşti | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ţentea | Ovidiu | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Duca | Mihai | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Raţiu | Alexandru-Mircea | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Cîmpeanu | Andrei | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Sidon | Raluca | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Proiectul de cercetare pluridisciplinară a castrului Mălăieşti vizează studierea impactului pe care l-a avut armata romană într-un teritoriu nou cucerit, dat fiind faptul că secvenţa cronologică respectivă este datată în între anii 102/6-118 p. Chr.
Primul proiect de cercetare (2011-2015) a avut două obiective: identificarea potenţialului arheologic al castrului, delimitarea acestuia şi stabilirea direcţiilor de cercetare (123), respectiv cercetarea exhaustivă a băilor din vecinătatea acestuia (124).
Obiectivul celui de-al doilea proiect (2016-2020) este cercetarea exhaustivă a unei barăci militare din interiorul castrului. Aceasta oferă posibilitatea studiului detaliat al unei componente esenţiale a civilizaţiei romane provinciale, şi anume viaţa de zi cu zi a soldaţilor romani dintr-o centuria. După cum am putut observa, castrul de la Mălăieşti a fost incendiat înaintea părăsirii lui, după aproximativ un deceniu de funcţionare, motiv pentru care putem trata şi această clădire ca pe un complex închis care a funcţionat o scurtă perioadă de timp.
Proiectul oferă posibilitatea comparaţiei între două clădiri cu funcţii diferite, cercetate exhaustiv. Este vorba de baia romană, a cărei cercetare a fost încheiată în campania anterioară (2012-2015), şi o baracă din interiorul castrului (2016-2020). Prospecţiunile GPR efectuate în perioada 2012-2015 ne-au relevat un plan detaliat al structurii interne a fortificaţiei, în urma analizării căruia au fost formulate ipoteze interesante care par să schimbe semnificativ ipotezele de lucru preluate din istoriografie. Astfel, orientarea fortificaţiei s-a făcut după alte considerente decât cele pe care le luam în calcul până acum. În vederea verificării acestor ipoteze şi pentru a stabili direcţia de cercetare pentru următoarele patru campanii, am decis extinderea suprafeţei S4, amplasată la nord de S2, astfel încât să surprindem cât mai multe elemente aparţinând capetelor barăcilor dinspre est şi să le coroborăm cu datele planimetrice obţinute din prospecţiunile GPR.
Săpătură arheologică stratigrafică prin înregistrarea datelor în unităţi stratigrafice (U.S.) cu suport topografic. Aceste date au fost corelate pe suport fotogrametric, care în mare parte a înlocuit desenul manual. Acesta a fost realizat doar pentru detalii.
Au fost prelevate probe din materialul litic şi ceramic de construcţie care vor fi supuse analizei mineralogice în vederea stabilirii provenienţei (drd. Cristian Munteanu UBB).
Urmează să extindem prelevarea unor probe de sol cu carotiera în vederea efectuării analizelor de fosfaţi. Aceste date vor fi integrate cu datele obţinute prin GPR.
În cursul acestei campanii am definitivat cercetarea secţiunii S 6, amplasată pe latura vestică a fortificaţiei (125) (pl. 2). A fost necesară adâncirea până la baza primei fossa (interioară). Rămâne neclară funcţionalitatea complexului cercetat în proximitatea valului, în arealul în care ar fi trebuit să fie via sagularis (pl. 2 - detaliu)
Am continuat cercetarea suprafeţei S4 (12 x 11 m), situată la nord de S2 (50 x 2 m). Perpendicular pe axul secţiunii S2, orientate în prelungirea spre sud a suprafeţei S 4, au fost proiectate 10 suprafeţe de 5 x 5 m, dispuse pe două şiruri de 5 suprafeţe, orientate N-S. Între acestea s-au păstrat martori laţi de 50 cm. În vederea înregistrării mai facile a datelor, cele zece suprafeţe au primit un indicativ general S7, purtând sigle de la S7.1 la S.7.10. Pentru o acoperire cât mai eficientă a spaţiului investigat s-au cercetat suprafeţele cu numerotare impară. Ulterior, am decis deschiderea suprafeţei S7.6, situată între S2, S7.1 şi S7.7.
Suprafaţa S4 a fost extinsă spre est şi vest cu câte 50 cm, iar către nord cu 4 metri.
Suprafaţa rezultată în urma extinderii S4, cumulată cu cea din S2, reprezintă un total de 14 x 11 metri. În această suprafaţă au putut fi semnalate următoarele structuri: pereţii P1, P2, P3 (semnalaţi în cursul primei campanii) (126), precum şi alţi trei pereţi (P3-P6) (pl.6). În acest moment putem presupune faptul că pereţii P1-3, P5 şi P6 aparţin unei barăci diferite de cea pe care o delimitează P4 către sud (pl. 8, 9). Dacă aceste observaţii se vor confirma în cursul campaniei viitoare, atunci am putea începe denumirea succesivă a barăcilor de la nord la sud. În acest moment nu beneficiem de o corelare detaliată a structurilor identificate prin prospecţiunile GPR cu cele rezultate din cercetările arheologice, întrucât fie pământul rezultat în urma cercetărilor din 2011 nu a putut fi înlăturat integral în anumite porţiuni din vecinătatea suprafeţei S4, fie rezultatele prospecţiunilor nu au fost foarte clare în acest areal (127). În cursul campaniei viitoare va fi finalizată cercetarea întregii suprafeţe S4+S2 prin golirea pe contur a pereţilor menţionaţi. Materialul arheologic rezultat constă în majoritate din fragmente de amfore şi ceramică de servit masa.
În spaţiul ocupat cu capetele barăcilor de la sud de S2 au fost proiectate suprafeţele S7.1-S7.10, dintre care au fost cercetate parţial S7.1, S7.3, S7.5-S7.8.
Structurile constructive identificate sunt următoarele:
În S7.1 a fost identificat traseul longitudinal al P1, prelungirea sa din S2, respectiv amprentele perpendiculare ale pereţilor P8, P9, conturaţi neclar.
În S7.3 s-a conturat traseul amprentei P1, dispusă de asemenea de-a lungul via sagularis. O mare parte din suprafaţa acestei unităţi de săpătură a suprapus via sagularis, porţiune în care săpătura s-a oprit la nivelul identificării drumului.
În S7.5 am reuşit decaparea stratului vegetal şi adâncirea până la nivelul demolării barăcii.
Prima casetă cercetată potrivit planificării noastre a fost S7.7. Pe suprafaţa acesteia am descoperit o structură aparent atipică dată de aliniamentele pereţilor P10-P13. P10, orientat N-S, identificat pe o lungime de 2 metri, se închide în unghi drept, în forma literei „T”, cu P11, a cărui limită estică nu se conturează cu claritate. P11, la rândul său se închide în unghi drept, sub aspectul unui colţ de compartimentare, cu P12. La 40 cm sud de intersecţia în unghi drept cu P11, P12 se intersectează în unghi drept cu P13 (pl. 6-7). În interiorul spaţiului delimitat în acest moment de pereţii P11 şi P12 au fost identificate două şiruri paralele a câte 3 gropi de bârne, denumite G1-G3, respectiv G4-G6 (identificate în proximitatea profilului nordic al S7.8, aflată la sud de S7.7. Între aceste două şiruri de gropi de bârne a fost identificat un posibil şir de gropi de pari.
Datorită complexităţii structurilor identificate în S7.7, am decis să demarăm săparea casetelor alăturate, S7.6 şi S7.8.
În S7.6, amplasată între S2, S7.1 şi S7.7, au fost identificate traiectele paralele ale pereţilor P7, P8, P9. Traiectul peretelui P7 se poate observa pe acelaşi aliniament şi contur pe care l-am putut observa şi în S7.1. În cazul pereţilor P8 şi P9, conturul acestora se distinge cu precizie, spre deosebire de situaţia din suprafaţa alăturată, S7.1. Acest lucru se datorează nivelului inegal la care a ajuns săparea porţiunii în cauză din S7.1.
În S7.8 au fost identificate contururile parţiale ale G4-G6, respectiv amprente aparţinând unor structuri neclare.
Materialul descoperit a constat în majoritate din ceramică (amfore, ceramică de uz comun de import şi produsă local, câteva fragmente de terra sigillata, fragmente din vase de sticlă) (pl.10-11).
Putem formula cu titlu de observaţii preliminare identificarea de structuri constructive aparţinând a patru barăci aliniate est - vest, care corespund aliniamentelor interpretate din scanările GPR (pl. 8-9). Astfel, prin cercetarea noastră am investigat parţial porţiuni din patru barăci: B1 (probabil P4), B2 (P2, P3, P5, P6), B3 (P9-P12 şi G1-G6), iar la B4 structurile identificate în partea sudică a S7.8. Este prematur să ne pronunţăm asupra atribuirii pereţilor P7-P8 între B2 şi B3.
În campania viitoare ne propunem extinderea suprafeţei cercetate spre sud şi cercetarea exhaustivă a suprafeţelor amintite prin înlăturarea martorilor.
Au fost efectuate prospecţiuni GPR pe trei suprafeţe considerabile din arealurile cu potenţial arheologic care ar putea constitui indicii pentru identificarea aşezării civile (pl. 12). Coordonatorul echipei de investigaţii este dr. habil. Alexandru Popa. Prospecţiunile vor fi extinse în două zone unde a fost semnalat potenţial arheologic, anume pe platou, la nord de castru, respectiv la sud de castru, la baza platoului pe care este amplasat castrul.
Au fost efectuate două sesiuni de colectare de date cu drona, fiind generate modele digitale detaliate ale platoului castrului, în conexiune cu arealul unde sunt amplasate băile. Investigaţiile vor fi extinse la zona aşezării civile spre nord şi a întregii zone sudice delimitată de confluenţa râurilor Vărbilău şi Teleajen. Aceste date au fost colectate şi procesate de Daniel Costea.
Note:
1.
123. Terenul pe care a fost amplasat castrul a fost puternic afectat de lucrări mecanizate de amploare derulate în prima parte a anilor `80 ai secolului trecut, când platoul a fost nivelat în vederea înfiinţării unei livezi – vezi CCA 2011 (2012), p. 127-130.
124. Cercetarea băii şi anexelor acesteia s-a desfăşurat în patru campanii derulate în anii 2012-2015 (CCA 2012 (2013), p. 117-118; CCA 2013 (2014), p. 126-127; CCA 2014 (2015), p. 126-127; CCA 2015 (2016), p. 84.
125. CCA 2013 (2014), p. 126-127.
126. CCA 2011 (2012), p. 129.
127. Trebuie menţionat faptul că pe măsură ce ne-am apropia de arealul nordic al castrului, distrugerile mecanizate realizate în urmă cu trei decenii sunt tot mai accentuate - CCA 2011 (2012), p. 127-128