Segarcea Deal | Comuna: Segarcea Vale | Judeţ: Teleorman | Punct: Cişmele | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Necropolă plană;
Cod RAN:
| 154219.01 |
Județ:
Teleorman
Unitate administrativă:
Segarcea Vale
Localitate:
Segarcea Deal
Punct:
Cişmele
Localizare:
| 154219.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Teodor | Eugen Silviu | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Dumitraşcu | Emil | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Mirea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
Raport:
Pe teritoriul localităţii erau cunoscute descoperiri arheologice din a doua epocă a fierului „în malul terasei la nord de sat”, fără alte precizări. Cercetări de suprafaţă au fost efectuate de arheologi ai MJT în 2010, în vederea stabilirii situaţiei arheologice din zonă, pentru întocmirea Studiului arheologic şi istoric aferent P.U.G.-ului comunei. Pe teritoriul satului Segarcea-Deal, în marginea de est, în punctul „Cişmele”, au fost identificate într-o zonă puternic afectată de lucrări de excavaţie efectuate pentru exploatarea solului necesar pentru diferite lucrări edilitare, urme de locuire din mai multe epoci: a doua epocă a fierului, epoca medievală timpurie, epoca medievală.
În anii 2014-2017 s-a desfăşurat proiectul de cercetare Limes Transalutanus, al cărui scop principal era cartarea siturilor aparţinând graniţei romane de la începutul sec. al III-lea, pornind dintr-o poziţie la est de Turnu Măgurele şi până la Piteşti. Între obiectivele secundare de atunci se număra şi înţelegerea suportului logistic al noii frontiere, respectiv liniile de aprovizionare şi sprijin tactic, dinspre Olt. Din acest motiv au fost vizitate şi obiective aflat în spatele acelui limes. Unul dintre ele a fost „Cişmele”, toponim din satul Segarcea-Deal, comuna Segarcea-Vale, jud. Teleorman.
Într-una dintre vizitele făcute la Cişmele, o echipă de voluntari ai proiectului Limes Transalutanus a găsit în 2017, practic la suprafaţă, o cărămidă fragmentară ştampilată care, deşi conţine explicit doar litera N retroversă, cu sicilicus, are analogii perfecte cu exemplare recuperate de la Romula şi Slăveni, aparţinând Numerus Surorum (sagittaria).
La data de 12 mai 2019 echipele reunite ale MJT şi Limes Transalutanus au reluat cercetarea de suprafaţă, pentru a obţine o imagine cât mai completă, în special în zona de est a sitului, mai puţin cunoscută.
La începutul verii 2019 am luat hotărârea de a face o scurtă săpătură informativă la „Cişmele”, mai exact în arealul izvorului de vest, având de clarificat sugestia că am avea o necropolă romană de inhumaţie (ceea ce este plauzibil pentru sec. III p.Chr.).
Secţiunea S.1 a fost realizată într-o margine de râpă în care existau oase umane la vedere. Secţiunea a avut 7 m, cu lungimea orientată NV-SE, cu lăţime variabilă, în funcţie de ruptura râpei (1-3,60 m). Au fost cercetate două morminte. M.1 s-a aflat în partea nordică, la adâncimea de -0,50 m, conservându-se numai picioarele, nici acelea complet, partea superioară a femurelor fiind absentă. Subiectul era foarte probabil în decubit dorsal, cu piciorul drept întins şi cu piciorul stâng flexat. Statura relativ mare a subiectului (în jur de 1,70 m pe evaluări ale lungimii femurului) şi starea bună de conservare sugerează un bărbat. Nu avea inventar.
M.2 a apărut la extremitatea sudică, tot la adâncimea de -0,50 m faţă de cota malului surpat. Craniul acestui schelet fusese vizibil în malul de pământ în primăvara anului 2019, dar a fost găsit apoi rostogolit în vale de un voluntar al proiectului de cercetare şi predat MJT, în zilele care au precedat săpătura. Poziţia scheletului era în decubit dorsal, cu capul spre vest, cu picioarele întinse, relativ apropiate, cu braţele uşor depărtate de corp. Este vorba despre o femeie adultă, gracilă şi scundă, cu o statură în jur de 1,40 m. Deşi M.2 a fost conservat aproape complet, cu excepţia unei copci de tip „moş şi babă” de cupru nu am identificat piese de inventar care să securizeze o datare mai fină. Oricum, orientarea mormintelor şi copca de la M.2, sugerează o datare într-o perioadă relativ timpurie a evului mediu, înaintea sec. XVI.
Groapa M.2 fusese săpată în umplutura unei gropi mai vechi, de mari dimensiuni, care nu a putut fi urmărită, datorită timpului limitat avut la dispoziţie pentru săpătură. Din analiza profilului acelei gropi, spre râpă, am dedus că avem un complex Dridu, databil cu mai multe fragmente ceramice.
M.1 a fost săpat tot într-o umplutură, probabil a unei locuinţe adâncite, scheletul stând direct pe o vatră de pe care nu a fost recuperat material arheologic. Cel mai probabil era vorba despre o locuinţă Dridu, fiindcă pe acelaşi nivel, la orizontală, s-au recuperat mai multe fragmente ceramice de acest tip.
Secţiunea S.2 a fost trasată la 29 m ENE de S.1, pe locul unde un complex arheologic se vedea practic la suprafaţă, în marginea unui drum neamenajat, care urcă de la cişmele spre deal, spre nord. Deşi am trasat iniţial o suprafaţă pătrată (2x2 m), la prima răzuială, practic încă la suprafaţă, s-a conturat o groapă aproape perfect rotundă, cu diametrul de 1,45 m. De la nivelul din care ne-am adâncit – care cert nu este nivelul ei iniţial de săpare, absent – groapa a avut o adâncime de 0,70 m, cu profil cilindric. Complexul, probabil unul preistoric, a fost virtual fără inventar, cu excepţia unor bucăţi (relativ mici) de chirpici ars, a unor fragmente minuscule, atipice, de ceramică şi a unor oase de animale.
Secţiunea S.3 a fost deschisă dincolo de firul apei, la 54 m NV de S.1 şi 66 m NV de S.2. Locul prezenta un interes special, datorită descoperirilor din perieghezele anilor anteriori. În toată zona respectivă, de pe malul vestic al acelei râpe, s-au găsit fragmente ceramice databile cert în epocă romană, un fragment mare de calcar (material care nu poate fi local), dar mai ales un fragment de cărămidă cu ştampila „N[S]”. S.3 avea orientarea 49o, lungime de 8 m şi lăţime de 1,20 m. Situaţia cea mai interesantă s-a înregistrat în carourile 3-4, unde, la un nivel superficial, au apărut materiale romane, respectiv fragmente de cărămidă, ceramică, oase şi pietre de râu. Sub acest nivel, la -0,20 m, a fost găsită ceramică tip Dridu, iar mai jos, la baza săpăturii (la -0,70 m) s-a găsit un cui modern... Evident, aceasta a fost dovada că tot pământul de aici era în poziţie secundară, adus pentru amenajarea drumului care trece prin râpă. De unde a fost adus acest pământ – nu am reuşit să aflăm, la acea etapă.
Secţiunea S.4 a fost deschisă la 11 m est de S.1, într-o zonă în care se zăreau, la suprafaţă, mai multe colţuri de piatră. Secţiunea a avut 4x1,70 m, cu lungimea orientată 167o (SSE). A fost descoperit un cuptor de plan elipsoidal, cu lăţimea de 0,70 m şi lungimea totală de 0,84 m, cu pereţii ridicaţi din piatră (marea majoritate galeţi de râu, dar şi calcar de carieră) şi fragmente de cărămidă romană. Ceramica asociată nemijlocit cu resturile împrăştiate este romană şi ea, în parte, dar mai ales de tip Dridu, ceea ce datează complexul la finalul mileniului I p.Chr. Cuptorul aparţinuse unei locuinţe, foarte probabil adâncite, dar din cauza eroziunii nu s-a mai prins decât cca. 1 m din lungimea laturii de NE, restul terenului actual aflându-se sub nivelul de călcare din locuinţă.
Menţionăm că cercetarea preventivă nu a avut finanţare, realizând activităţile propuse cu largul concurs al voluntarilor noştri mai vechi dar şi al primăriei Segarcea-Vale, care a produs un neaşteptat flux de cetăţeni dornici de a cunoaşte mai bine trecutul comunităţii locale. Săpătura s-a făcut în week-end-ul 5-7 iulie 2019, fără posibilitatea de a extinde activitatea în zilele următoare, ceea ce desigur a avut consecinţe asupra nivelului de detaliu al cercetării, fiind obligaţi să nu urmărim unele complexe. Oricum, săpătura era un „sondaj de diagnostic” şi considerăm că şi-a atins obiectivele.
Bibliografie: