Sebeş | Judeţ: Alba | Punct: str. I.L. Caragiale, nr. 12 | Anul: 2000
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Simina | Nicolae Marcel | participant | Muzeul Municipal "Ioan Raica" Sebeş |
Raport:
Efectuarea unor lucrări de construcţie a imobilului în interiorul cetăţii din Sebeş, str. I. L. Caragiale, nr. 12, în primăvara anului 2000, au fost însoţite de obligativitatea descărcării zonei de sarcină istorică. După dezafectarea unei construcţii cu dimensiuni de 6 x 4 m, care era prevăzută cu o pivniţă masivă, ridicată la sfârşitul secolului al XIX-lea, s-a trecut la săparea mecanică a unei suprafeţe de 12 x 10 m. Întrucăt nu s-a surprins nici o urmă de substrucţie anterioară pivniţei, demersul arheologic s-a rezumat la recuperarea unor materiale arheologice şi la desenarea stratigrafiei verticale, respectiv a profilului de S a zonei excavate.
Din punct de vedere stratigrafic peste solul viu, reprezentat prin pietrişul nativ, s-a aflat un strat de lut galben, steril arheologic, urmat de un pământ negru amestecat cu pietre şi care parţial este succedat de un strat de pământ negru compact. Ambele straturi de pământ negru sunt suprapuse de un strat de pământ cenuşiu ce conţinea un bogat inventar ceramic aparţinând secolelor XIV - XV. Din acest strat cenuşiu porneşte, în dreptul m. 2 - 4, o groapă ce a fost săpată până în balastul nativ şi care conţinea un bogat material osteologic. Urmează apoi un strat de pământ nisipos, de culoare cenuşie, din care provin fragmente de ţiglă şi sticlărie modernă, suprapus de un strat de pământ negricios ce alcătuieşte şi solul vegetal.
Inventarul arheologic descoperit se rezumă la câteva fragmente ceramice (nr. inv. A. 6556), care au fost descoperite în stratul cenuşiu, respectiv din groapă. Ceramica este bine arsă, cu o pastă uniformă şi cu pereţii vaselor subţiri, specifică mediului săsesc. Ca tip de vas se întâlneşte oala-borcan, castronul. S-a descoperit şi un fragment din marginea unei cahle oală cu gura patrulateră. Pe un fragment ceramic, decorat în exterior cu incizii de linii orizontale paralele, în interior se găseşte un strat de smalţ, uniform şi compact, de culoare verzuie, cu tentă închisă.
Cercetarea arheologică întreprinsă la Sebeş, "str. I. L. Caragiale, nr. 12" a avut drept scop verificarea situaţiei stratigrafice într-o zonă situată la o distanţă de circa o treime de zidul de N al cetăţii şi două treimi de trama stradală a Sebeşului medieval. Până la efectuarea cercetării de faţă zona nu a fost investigată arheologic.
Cele mai vechi urme de cultură materială surprinse cu acest prilej aparţin secolelor XIV - XV. Locuirea în zonă poate fi pusă în corelaţie directă cu ridicarea cetăţii locale, în anul 1387, în urma căruia s-a restrâns considerabil spaţiul de locuire al urbei sebeşene. Acum trebuie că amploarea habitatul în interiorul fortificaţiei medievale a devenit tot mai pregnant. Tot în acea perioadă Sebeşul cunoştea o intensă prosperitate economică, după cum reiese şi din documentele vremii. Hiatusul înregistrat din punct de vedere stratigrafic între perioada medievală şi perioada modernă târzie se poate explica prin poziţionarea zonei investigate, în mijlocul unui loc viran, respectiv "grădină", ce aparţinea unei sesii săseşti locale.