Seaca | Comuna: Logreşti | Judeţ: Gorj | Punct: Capul Dealului Seaca | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ciornei | Alexandru | participant | Instiuție Nedefinită |
| Tuţulescu | Ion | participant | Instiuție Nedefinită |
| Constantin | Cătălin | participant | Instiuție Nedefinită |
| Cărăbişi | Vlad | participant | Instiuție Nedefinită |
| Băjenaru | Radu | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Hortopan | Dumitru | participant | Muzeul Judeţean Gorj "Alexandru Ştefulescu" |
| Vasilescu | Tiberiu | participant | Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
Raport:
În urma unei colaborări între Muzeul Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu” şi Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, în perioada 1-25 august 2017 au fost reluate cercetările arheologice din situl de la Seaca, com. Logreşti, jud. Gorj, pct. Capul Dealului. Situl a fost semnalat în literatura de specialitate în 2009 (Calotoiu 2009), în acelaşi an fiind executate şi două sondaje de verificare a stratigrafiei, suprafaţa cercetată nedepăşind 45 mp (Calotoiu 2012).
Punctul „Capul Dealului” se află între satele Seaca şi Măru, aproape de confluenţa pârâurilor cu aceleaşi nume, mărginit la vest de şoseaua ce leagă cele două sate şi de dealul Seaca, iar la est şi sud de albia pârâului Seaca. Este situat pe o zonă ceva mai înălţată (1-2 m) a terasei joase din dreapta pârâului Seaca, fiind delimitat la nord de o viroagă naturală, mlăştinoasă în perioadele umede. Suprafaţa pe care apar fragmente ceramice şi urme de locuire, depistate în urma arăturilor, măsoară cca. 1 ha. Terenul are de asemenea o pantă uşoară de la vest (şosea şi dealul care o mărgineşte către vest) la est (albia pârâului Seaca) (fig. 1-2).
Terenul este folosit de multă vreme pentru agricultură (în special porumb, floarea soarelui şi păioase), ceea ce implică arături anuale adânci de cca. 15-25 cm, care însă nu afectează în mod deosebit depunerea antropică. Este posibil ca amenajarea şoselei Seaca-Măru să fi afectat întru-câtva limita vestică a sitului, dar deocamdată nu avem certitudinea că locuirea preistorică s-a întins până în zona respectivă. De asemenea trebuie avut în vedere ca factor de risc pentru integritatea sitului, prăbuşirea periodică a terasei în albia pârâului Seaca, în condiţiile în care diferenţa de nivel în zona sitului este de peste 4 m.
Din păcate regimul actual de proprietate a terenului nu este încurajator pentru planificarea unor cercetări arheologice de amploare. Proprietăţile sunt formate din loturi înguste („curele”) orientate est-vest (între pârâu şi şosea), fiecare cu o deschidere de cca. 10-20 m; pe zona sitului se află cca. 8-9 astfel de loturi cu proprietari diferiţi. La momentul începerii cercetărilor, am identificat un astfel de lot rămas necultivat, situat aproximativ pe mijlocul sitului, imediat la nord de lotul pe care s-au efectuat săpături în 2009. Aici au fost trasate cinci secţiuni de la vest la est (S.1-5), una în prelungirea celeilalte, fiecare având 10x2 m cu 2 m distanţă între ele. S.6, tot de 10x2 m, a fost trasată la limita sudică a sitului, lângă liziera de copaci de pe malul apei (fig. 1-2). Într-o primă fază a cercetărilor au fost deschise doar S.1, S.3 şi S.5; ulterior au fost săpate şi S.4 şi S.6. A fost de asemenea deschisă şi o casetă la 0,50 m sud de S.5, pentru degajarea unui complex, intitulată S.5a cu dimensiunile de 3.70x1.90 m. De la început trebuie spus că în S.1 (la limita vestică, aproape de şosea) şi S.6 (la limita sudică) nu s-au descoperit niciun fel de urme arheologice, ceea ce înseamnă că locuirea nu s-a întins şi în aceste zone, cel puţin pe porţiunile cercetate.
S.3. Stratigrafia observată este următoarea (fig. 3):
-0-0.20 m – strat arabil;
-0.10/0.20-0.45/0.55 m – lut galben curat, fără urme arheologice;
-0.45/0.55-0.85/0.95 m – strat cenuşiu pigmentat, cu materiale arheologice;
-de la -0.85/0.95 m urmează solul viu constituit dintr-un lut galben nisipos, feruginos.
În S.3 nu s-a descoperit niciun complex de locuire. Au apărut doar fragmente ceramice foarte fragmentare, majoritatea atipice şi rare bucăţi de chirpici şi miez de vatră, de asemenea de mici dimensiuni, împrăştiate şi rulate.
S.4. Stratigrafia este similară cu cea din S.3, cu menţiunea că stratul cenuşiu cu materiale arheologice, gros aici de cca. 0.30 m, se închide în caroul 7, indicând astfel că locuirea nu mai continuă către est. Au fost descoperite însă două complexe de locuire (Cpl. 2 şi Cpl. 3). Ambele sunt adâncite (gropi sau bordeie) şi au fost prinse doar parţial în săpătură.
Cpl. 3 a apărut pe o mică porţiune în colţul nord-vestic al S.4. Pe profilul nordic apare în carourile 1-2, pe o lungime de 1.60 m, iar pe cel vestic pe o lungime de doar 0.30 m. Din punct de vedere stratigrafic, complexul pleacă de la -0.45 m adâncime, de sub lutul galben ce suprapune stratul cenuşiu; astfel, complexul taie stratul cenuşiu, încă prezent în această zonă a secţiunii şi care coboară uşor în zona complexului. El se adânceşte până la -1.65 m, umplutura sa având o culoare cenuşie intensă cu pigment roşu şi negru, dar, către zona inferioară, se observă şi alte nuanţe de lut (maroniu şi gălbui, foarte asemănător cu pământul viu, fără pigmenţi sau alte urme arheologice). Complexul a furnizat foarte puţine fragmente ceramice, atipice şi de mici dimensiuni.
Cpl. 2 a apărul în capătul estic al S.4, în carourile 9-10, A fost săpat până la adâncimea de 1.25 m fără a fi epuizat. Pe profilul nordic are o lungime de cca. 1.50 m la gură, îngustându-se către bază, la nivelul la care am oprit săpătura având o lungime de 1.10 m. Ocupă întreg profilul estic lung de 2 m, apărând şi pe cel sudic pe o lungime de 0.90 m. A fost săpat de la acelaşi nivel cu cel al Cpl. 3, anume de sub lutul galben (-0.35 m), cu menţiunea că în această zonă stratul cenuşiu nu mai este prezent. Umplutura complexului are o culoare cenuşie închisă, intensă, pigmentată; către bază, în jumătatea nordică, umplutura este formată dintr-un lut galben vineţiu, iar către limita sud-vestică dintr-un lut maroniu castaniu curat, fără urme arheologice. Acest complex a furnizat cel mai numeros şi expresiv material ceramic, precum şi două fusaiole.
S.5-S.5a. În această secţiune a fost descoperit Cpl. 1, de asemenea de tip adâncit, săpat ca şi precedentele de sub lutul galben fără urme arheologice (-0.35 m). În secţiune a fost prinsă doar jumătatea nordică a sa, pentru degajarea lui în întregime fiind deschisă S.5a. Nici acest complex nu a putut fi săpat până la bază în cursul campaniei din 2017, săpătura oprindu-se la -1.25 m în S.5 şi -0.60 m în S.5a. Complexul are o deschidere la gură de 4.10 m; limitele sale coboară oblic, ajungând pe grundul actual la o deschidere de 3.20 m. Umplutura are în general o culoare cenuşie, puternic pigmentată, însă către margini apar diverse nuanţe de lut galben, inclusiv cu incluziuni feruginoase, asemănător pământului viu. Pe profil se observă clar două straturi principale de umplutură. Ambele sunt arcuite, coborând către zona centrală a complexului. Primul are o grosime de 0.35 m, este de culoare cenuşie cu mult pigment negru (cărbune). La baza lui s-au găsit relativ multe fragmente ceramice, inclusiv de la resturi vase sparte pe loc. Urmează un strat gălbui cu imixtiuni cenuşii, având de asemenea baza arcuită, delimitată de o dungă neagră de arsură. În jumătatea estică a complexului, la nivelul dungii de arsură, au apărut iniţial trei scânduri puternic arse, carbonizate, paralele, aşezate pe direcţia nord-sud; cea mai bine păstrată avea lungimea de 39 cm şi lăţimea de 7 cm. Imediat sub acestea, după demontare, într-un sol mai gălbui, au mai apărut opt scânduri carbonizate, cele mai multe orientate tot nord-sud, dar sunt şi unele dispuse oblic (fig. 4-5). Între scânduri au apărut şi câteva zone cu chirpici. Pe lângă acestea, inventarul complexului constă exclusiv din fragmente ceramice, unele de la vase întregibile, însă lipsite de decor; multe sunt prevăzute cu proeminenţe şi apucători.
Ceea ce surprinde în primul rând este lipsa oaselor de animale, atât din strat cât şi din complexe (au fost găsite doar două oase mici de pasăre, arse superficial), precum şi a obiectelor de os; din lut s-au găsit doar cele două fusaiole menţionate anterior în Cpl. 2, iar din piatră o singură lamă de silex în S.3. Ceramica din strat este, aşa cum menţionam, foarte fragmentară şi atipică, de factură grosieră, friabilă, având în compoziţie şi pe ambele suprafeţe mult nisip cu bobul mare. În Cpl. 2 au apărut însă şi unele fragmente ceramice de factură fină, cu suprafeţele lustruite de culoare neagră. Un fragment provine de la o strachină cu buza invazată, decorată cu caneluri pe margine; alte fragmente similare, decorate tot cu caneluri, provin de la ceşti; s-au găsit de asemenea o toartă cu buton şi un buton de toartă. Pe baza acestora, Cpl. 2 poate fi datat în perioada hallstattiană târzie, ele apropiindu-se de repertoriul ceramic al grupului Ferigile. Ceramica din Cpl. 1, deşi lipsită de decor, pare a fi tot de factură hallstattiană târzie. Astfel, ţinând cont şi de datele stratigrafice, cele trei complexele descoperite în cursul campaniei din 2017 pot fi atribuite Hallstatului târziu. Având în vedere raritatea complexelor de locuire ale grupului Ferigile, cunoscut aproape exclusiv pe baza descoperirilor funerare, săpăturile din situl de la Seaca-Capul Dealului vor continua şi în anii viitori.
Bibliografie: