Scânteia | Judeţ: Iaşi | Punct: Dealul Bodeştilor (La Nuci) | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 98925.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Scânteia
Localitate:
Scânteia
Punct:
Dealul Bodeştilor (La Nuci)
Localizare:
| 98925.01 |
Lista Ilustrațiilor - 11
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Botezatu | Dan | participant | Centrul de Cercetări Biologice, Academia Română, Filiala Iaşi |
| Ştirbu | Maria | participant | Centrul de Cercetări Biologice, Academia Română, Filiala Iaşi |
| Ţurcanu | Senica | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Lazarovici Mantu | Cornelia Magda | responsabil | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Geba | Maria | participant | Laboratorul de restaurare - conservare Iaşi |
| Huşleag | Arina | participant | Laboratorul de restaurare - conservare Iaşi |
| Scurtu | Florin | participant | SC GEI PROSECO SRL, Bucureşti |
| Buzgar | Nicolae | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ellis | Linda | participant | University of San Francisco |
Raport:
Aşezarea Cucuteni A3 de la Scânteia se situează din punct de vedere geografic în Podişul Central Moldovenesc şi se află la o distanţă de cca. 35 km S de Iaşi. Situl se găseşte la cca. 1,5 km SE de satul Scânteia (reşedinţă de comună), pe drumul spre satul Bodeşti, pe marginea de V a Dealului Bodeşti. Zona unde este amplasată aşezarea se prezintă sub forma unui promontoriu, înconjurat pe trei laturi de o zonă mai joasă, mărginit pe latura de N de un mic pârâu, afluent al altuia mai mare, Rebricea. Suprafaţa aşezării este de cca. 8 ha, făcând parte din categoria siturilor de mari dimensiuni.
Primele informaţii cu privire la această aşezare se datorează învăţătorului I. Trofin, care în anii 1970 a adus materiale din această aşezare cercetătorului A. Niţu la Institutul de istorie şi arheologie "A. D. Xenopol" din Iaşi. Terenul pe care este situată aşezarea a fost parţial deranjat pe latura de vest de tranşeele construite în timpul războiului, iar la începutul anilor '80, cca. 20% din marginea de NV a aşezării a fost distrusă de lucrările pentru construirea unui dig care mărgineşte lacul artificial amenajat pe pârâul ce se varsă în Rebricea. Cercetările arheologice sistematice au început în anul 1985 şi cu mici întreruperi au continuat până astăzi. Ele au fost concentrate mai ales pe latura de N a aşezării, pornind de la zona ce a fost distrusă de lucrările menţionate. Stratul de cultură este între -0,35 –1 m, iar unele gropi ating –3 m. Cu prilejul cercetărilor au fost investigate 11 locuinţe (din care 2 au fost săpate doar parţial), 2 complexe şi 214 de gropi aparţinând culturii Cucuteni.
Prin săpăturile efectuate s-a descoperit un material arheologic extrem de abundent, constând din ceramică, plastică antropomorfă şi zoomorfă, unelte şi arme din silex, piatră, cupru. Majoritatea materialelor au fost descoperite în zona din jurul locuinţelor, în perimetrul acestora sau în gropi. Aşezarea a avut două nivele de locuire. Caracteristica principală a aşezării o constituie numeroasele statuete antropomorfe (peste 900, majoritatea fragmentare), vasele cu caracter antropomorf, ceea ce constituie dovezi ale existenţei aici a unui import centru de cult. La aceasta se adaugă descoperirea unui sanctuar şi a altor construcţii ce conţin amenajări de cult (L 8, cu o vatră de cult decorată), sau un inventar legat de acesta (L4 în care a fost descoperit un pithos de mari dimensiuni, cu reprezentarea cuplului divin). Unele gropi, prin inventarul lor atestă de asemenea astfel de practici. Cercetările de până acum au oferit informaţii importante şi în ceea ce priveşte sistemul de construcţie al locuinţelor (10 sunt de tipul cu "platformă"), amenajările interioare sau funcţionalitatea lor. Deoarece pe latura de E a aşezării, cea care comunică printr-o şea cu restul Dealului Bodeşti, părea să fie un şanţ de apărare am trasat un şanţ de verificare. Cu acest prilej au fost descoperite alte două locuinţe (L6, L9) şi un mormânt dublu de inhumaţie, dar nu a fost identificat şanţul de apărare. Rezultatele cercetărilor de la Scânteia au făcut obiectul mai multor studii şi articole de specialitate publicate în ţară şi străinătate, ca şi a unei expoziţii speciale (vezi bibliografia anexată).
Preocupările noastre privind cercetarea interdisciplinară a sitului în discuţie sunt constante. Primele prospecţiuni magnetice efectuate între 1994-1995 au dus la constatarea că locuinţele erau dispuse pe şiruri. În urma acestor prospecţiuni s-au deschis trei suprafeţe pentru verificarea rezultatelor (I, II, III). În Suprafaţa III, unde s-au concentrat săpăturile arheologice din ultimii ani, au fost puse în evidenţă 3 locuinţe de suprafaţă cu platformă de mari dimensiuni (L 9, L 10, L 11), o vatră mare în aer liber, ca şi un atelier pentru prelucrarea silexului (Suprafaţa III). Noile prospecţiuni magnetice, efectuate de dr. Florin Scurtu, conduc spre concluzia că aşezarea are o suprafaţă mult mai mare decât s-a apreciat, iar numărul structurilor identificate este mai mare decât cel presupus iniţial. Pe laturile de E (unde am trasat secţiunea pentru identificarea şanţului de apărare) şi S, structurile identificate ar putea fi în legătură cu sistemul de apărare al aşezării. Ele coincid parţial şi cu structurile ce apar pe fotografia aeriană a zonei, car par să indice o delimitare a aşezării, de formă rectangulară. Verificările în teren, din perioada următoare, vor stabili dacă toate structurile identificate pot fi atribuite comunităţii cucuteniene de la Scânteia şi care a fost funcţionalitatea lor. Analizele privind concentraţia de fosfat din sol pe zona sitului, efectuate de prof. dr. Linda Ellis în campania de cercetări 2003, verifică o parte din observaţiile formulate cu ocazia prospecţiunilor magnetice.
Determinările zooarheologice au contribuit la formularea unor ipoteze privind sistemul de subzistenţă folosit de comunitatea de aici, în care, alături de agricultură, creşterea animalelor (şi mai ales a bovinelor) a jucat un rol important, în timp ce vânătoarea a constituit doar o activitate secundară.
Analiza industriei litice a adus date extrem de interesante cu privire la zonele de provenienţă a materiei prime, ilustrând relaţii de schimb cu zona Prutului mijlociu, a Siretului şi a flişului est carpatic, situate la o distanţă apreciabilă. Descoperirea unor fragmente de hematit a dat posibilitatea analizării pigmenţilor folosiţi la pictarea vaselor.
In anul 2003 au fost descoperite şi câteva bile de oxid de mangan, care prezintă analogii cu descoperirile de la Dumeşti, jud. Vaslui şi constituie dovezi incontestabile ale prelucrării pe loc a ceramicii, chiar dacă nu au fost încă descoperite ateliere şi cuptoare pentru ars ceramica.
Săpăturile din ultimii ani au dus la descoperirea a numeroase oase umane disparate, aflate atât în gropi, locuinţe, cât şi în zonele dintre complexe. Analiza antropologică ca şi toate informaţiile legate de aceste descoperiri au făcut obiectul a două studii.
Pentru stabilirea cronologiei absolute a sitului, există câteva date radiocarbon şi s-au recoltat probe pentru datare prin metoda arheomagnetică şi termoluminiscenţă.
În anul 2003 s-au încheiat cercetările pe latura de V a Suprafeţei III şi s-au delimitat în întregime locuinţele L 10 şi L 11. Suprafaţa săpata a avut 29,50 m L x 5 m l.
Locuinţa 11. Resturile din L11 erau concentrate în carourile 01 - 2, la adâncimea de 0,56 m (N)-0,50 m (S). În suprafaţa cercetata, L 11 avea o lungime de cca. 6,25 m, iar colţul ei de V intra în mal, cu cca. 0,25/0,30 m. O buna parte din zona centrala şi de E a platformei L 11 din suprafaţa cercetata era foarte fărâmiţată şi friabila la suprafaţa. Unele bucăţi de platforma erau de dimensiuni mari, altele erau mai mici. Spre colţul de E al L 11, unele bucăţi sau părţi de platforma aveau culoare negricioasa, spre deosebire de restul ei, care era roşiatică.
Pe latura de V a L11 (spre malul secţiunii, în carourile 01 - 1), pe o lungime de cca. 2 m par sa fi existat 2 rânduri de platforma, puse una peste alta. La marginea de SV a platformei, unele bucăţi erau ridicate în picioare şi arse puternic, chiar vitrificate. Mai multe fragmente de chirpici mărunţi, provenind probabil de la pereţii casei, au fost identificaţi mai ales pe marginea de NE a suprafeţei cercetate din L 11 şi în zona centrala; sporadic alte fragmente apar şi în rest. Fragmentele de chirpici acopereau parţial platforma şi o parte din vasele care erau pe ea.
Pe porţiunea de V a L 11 pe care am cercetat-o în anul 2003, peste platforma se găseau 3 vase sparte in situ. Primul vas, de tipul pithos, era spart peste platforma podea, dar bucăţi din el au fost descoperite şi la cca. 20 cm sub nivelul platformei. In partea de V a acestui vas, situat pe latura de nord a parţii cercetate din L 11, era o zona libera, fără urme de platforma, de cca. 1 x 0, 50 m, de forma alungita, în care putem presupune ca era aşezat iniţial vasul. Cel de al doilea vas, spart in situ, era de tipul fructiera, iar ceva mai la S de el se aflau resturi dintr-un al treilea vas, din ceramica grosiera.
La cca. 2 m S de marginea de NE a porţiunii cercetate din L 11 s-a găsit un fragment de perete decorat cu caneluri.
Platforma din zona cercetata era uşor înclinata, SV – NV. După ce am ridicat vasele şi am demontat bucăţile de platforma, aici erau cca. 14 rânduri de urme de loazbe, orientate NV - SE, cu o l = 21 - 24 cm (una singura era ceva mai lata, de 25,5 cm). Cele mai multe bucăţi de platformă aveau o grosime de cca. 5 cm, dar erau şi altele ceva mai groase. In zona în care am găsit doua rânduri de platforma, cele de deasupra erau ceva mai subţiri, plate, de cca. 3 - 4 cm. Ele ar putea indica o refacere a platformei pe aceasta zona.
Peste platforma, printre dărâmaturile de pereţi au apărut puţine fragmente ceramice sau pietre. Notăm faptul ca pe latura de V a L 11, în dreptul caroului 01 s-au descoperit mai multe fragmente de bile de oxid de mangan (una chiar întreaga), fragmente de hematit, folosite aşa cum se ştie la pictarea vaselor.
Sub platforma, alături de amprentele de la loazbele de lemn au apărut şi câteva pietre; una din ele, provenind de la o râşniţa sparta (în caroul 1), de 24 x 12 cm, era aşezata în lungul amprentei de la una din loazbe; cea de a doua piatra, de 30 x 15 cm, era în dreptul caroului 1. Alte 2 pietre (22 x 12 cm şi 15 x 9 cm) erau exact pe marginea platformei, în zona în care aceasta intra în malul de vest a secţiunii. S-a răzuit cu atenţie suprafaţa de sub platformă, dar nu s-au identificat gropi de pari sau urme de la tălpicii care ar fi putut susţine platforma.
Materiale arheologice apar mai concentrate dincolo de marginea de N a platformei, o piatra de râşniţa, alături de alte doua pietre ceva mai mari, câteva oase şi bucăţi de chirpici provenind probabil de la pereţi. O concentrare ceva mai consistenta de materiale arheologice s-a constatat în schimb pe latura de SE a suprafeţei cercetate din L 11. Aici erau dispersate mai multe pietre (2 din ele proveneau de la râşniţe sparte), fragmente de oase de animale (unele maxilare), fragmente ceramice şi câţiva chirpici. Lângă marginea platformei au apărut mai multe fragmente de silex. In caroul 3 materialele arheologice erau relativ rare, dar în caroul 4 în apropiere de L 10, erau ceva mai dese.
Locuinţa 10. Resturile L 10 erau mai puţin consistente comparativ cu cele ale L 11. Bucăţi de chirpici arşi, mici şi fărâmicioşi erau răspândite sporadic spre marginea platformei. Fragmentele de platforma erau şi ele mici şi friabile, prost conservate, spre deosebire de zona centrala şi de E a acestei locuinţe, unde în anii anteriori au apărut bucăţi de platforma de mari dimensiuni, bine conservate. Resturile locuinţei zăceau la –0, 60 (N) -0,58 m (S).
In zona centrala şi de S a L 10, peste dărâmăturile de la pereţi şi peste platforma au fost descoperite numeroase artefacte de silex. Trei vase sparte in situ au fost descoperite unul în zona centrala a dărâmaturilor din L 10 (vasul 1), un altul în apropierea colţului de NV (vasul 3) şi ultimul în colţul de SE (vasul 2), peste resturile de la platforma. Doua pietre de râşniţa au fost găsite una în colţul de NV, dincolo de platforma, iar alta la marginea de sud a platformei L 10.
Groapa 195. În carourile 2 - 4, în spaţiul ceva mai liber dintre cele doua locuinţe a apărut gr. 195. La nivelul -0,68/-0,70 m s-a observat ca partea dinspre V a Suprafeţei III, era în aceasta zona mult mai închisa la culoare. După răzuire a fost pusa în evidenţa la 0,80 m groapa 195, care avea D. Max. 5,25 (N - S) x 4 m (E - V). In marginea de N a gropii, dar spre malul de V al secţiunii, a fost descoperit parte din craniul unui bovideu, cu coarne, orientat N - S; la cca. 2,50 m E de acesta a apărut un vas spart in situ, aşezat cu gura în jos. Cele doua descoperiri par sa ilustreze un ritual, legat de umplerea gropii. Groapa, de forma aproximativ circulara, s-a îngustat mereu (-1,17 m; -1,57 m; -1,74 m; -2,17 m; -2,34 m; fundul ei era la –2,70 m). Ea a fost probabil săpată în scopul scoaterii pământului necesar la construcţia L 10 sau L 11.
Umplutura gropii nu este unitară, ceea ce demonstrează că nu s-a făcut într-un singur interval de timp. Până la cca. -1,93 m, umplutura este alcătuită din pământ de culoare închisă amestecat în diferite proporţii cu mici fragmente de cărbune şi cenuşă. Partea de jos a gropii consta dintr-un amestec dur de cenuşă, pământ de culoare gălbui verzuie şi fragmente de cărbuni, cu un inventar destul de sărăcăcios (mai ales între -2,17 şi -2,70 m). În schimb partea de deasupra a gropii 195, avea un inventar destul de bogat, iar câteva din piesele descoperite sunt deosebit de interesante.
Alături de vase întregi (2 cupe au apărut la -1,74 m, -1,93 m şi respectiv -2,37 -2,57 m, iar o farfurie la –2,03 m) sau fragmentare, artefacte din silex, piatră sau cupru (un cui de cupru a fost descoperit la nivelul -1,57 -1,74 m), a fost descoperită o jumătate dintr-un vas de os (realizat pe o rotula de bovideu). Piesa este identică cu una similară, descoperită la Mărgineni Cetăţuia1.
La –1,10 m, aproximativ în zona centrala a gropii, a apărut o calota craniana aparţinând unei femei adulte (cca. 30-35 ani), înconjurata de cioburi.
Revenind la complexele descoperite şi cercetate în 2003, în carourile 4 - 5, la –0,83 m, de-a lungul malului de V al Suprafeţei III a apărut o grupare de cioburi. Din dreptul ţăruşului 6 şi până la capătul secţiunii, pe o lungime de 8,50 m şi o lăţime de 4,80 m s-a constatat un alt complex, pe care l-am denumit L 10A, care ilustrează un nivel mai vechi, anterior L 10. Aglomerarea consta din fragmente ceramice, oase de animale, pietre şi fragmente de chirpici. În zona centrala a acestei concentrări s-a descoperit o piatra de la o râşniţa sparta în doua, chirpici şi fragmente de la vase mai mari sau mai mici, alături de câteva fragmente de platforma, care proveneau de la o construcţie dezafectata.
Menţionam ca în apropiere de râşniţa a fost descoperit un fragment dintr-un maxilar uman, aparţinând unui bărbat de 16 - 17 ani. După ridicarea materialului am răzuit zona acestui complex, dar nu au fost descoperite gropi de pari sau de la alte construcţii. Printre piesele descoperite în aceasta zona se remarca 2 fragmente care se unesc, ale unui idol de mari dimensiuni, de 22,5 cm înălţime, pictat tricrom. Ceea ce atrage atenţia la aceasta statueta sunt resturile unui "rucsac" aşezat pe spatele ei.
De un nivel mai vechi se leagă şi descoperirile din zona centrala a caroului 7, care par sa indice o zona cu caracter gospodăresc. Aici au fost descoperite 4 percutoare frecătoare, un fragment dintr-o râşniţa, alături de mai multe pietre mici şi mijlocii. În acelaşi carou, pe latura de E a suprafeţei cercetate, erau concentrate mai multe fragmente de chirpici, oase şi o alta piatra de râşniţa, care le legam de aceeaşi zona gospodăreasca.
De acelaşi complex se leagă şi o vatra pe care am prins-o în mal, în dreptul caroului ţăruşului 8. Pe partea dinspre malul secţiunii, vatra avea o lungime de 0,25 m şi o lăţime de 0,12 m; ea a avut doua nivele şi era construita direct pe sol.
Pe mijlocul caroului 8, la 0,93 m adâncime a fost surprins un alt complex (2,40 x 2,40 m), legat probabil de prelucrarea silexului. Ploaia torenţiala a făcut imposibila cercetarea lui completa în ziua descoperirii, iar după ploaie probabil copii din sat au distrus acest complex. Am mai recuperat de aici 35 pietre mici şi mijlocii, 6 placi de piatra drepte, ce ar fi putut fi folosite drept nicovale şi 3 percutoare.
După cercetarea integrala a tuturor complexelor menţionate până aici, s-a continuat săparea Suprafeţei III, prilej cu care au fost descoperite alte 19 gropi, de dimensiuni incomparabil mai mici decât gr. 195 şi fără a avea un inventar identic. 11 dintre gropi (196 - 202, 204 - 207) erau grupate sub zona unde se aflau resturile L 11. Celelalte 8 gropi (203, 208 - 214) erau în carourile 5-8 şi mai ales în carourile 6-8, sub L10.
Săpăturile arheologice din anul 2003 au oferit aşa cum se observa un bogat material arheologic (aflat încă în curs de curăţare şi restaurare la CMNM Iaşi), ca şi informaţii preţioase în legătură cu laturile de V ale celor 2 locuinţe menţionate. Astfel, coroborând datele din campania 2003 cu cele obţinute anterior, putem preciza acum ca L 11 avea următoarele dimensiuni: 10,50 m L (pe latura de S şi peste 10,75 m pe cea de N, care intra cu încă 20 - 30 cm în mal) şi o l = 5,50 m (pe latura de E şi 6,25 m pe cea de V). Locuinţa avea axul lung orientat pe direcţia E - V (şi era uşor înclinata NE - SV). Reamintim ca pe latura de E a locuinţei a funcţionat probabil un război de ţesut, aşa cum rezulta după numărul mare de greutăţi de lut ars descoperite aici.
Locuinţa 10, cu axul lung orientat pe aceeaşi direcţie, avea 10,75 x 7,25 m. În anul 1995, când am început cercetarea acestei locuinţe, fragmentele de platforma din zona ei centrala erau extrem de bine păstrate şi se puteau observa şi deosebi cu uşurinţa de cele provenind de la pereţi. Din acest motiv, dar şi din curiozitate am cântărit bucăţile de platforma şi cele provenind de la pereţi. Resturile de lut ars de la pereţi cântăresc 399 kg, iar cele de la platforma 1.924 kg. În acest caz, apreciem că pereţii casei erau construiţi mai ales din lemn şi probabil că doar anumite zone erau acoperite cu lut. Din păcate, deşi săpătura s-a făcut cu multa atenţie nu s-au putut constata nici de aceasta data gropi de pari de la structura de rezistenţa a pereţilor sau urme de la tălpicii în care presupunem ca aceştia puteau fi înfipţi. Consideram, chiar daca nu putem încă dovedi, ca locuinţele de acest tip aveau structura pereţilor sprijinita pe tălpici de lemn, aşezaţi poate pe bucăţi mari de lemn, la o distanţa de cca. 0,15-0,20 m deasupra solului.
Spaţiul dintre cele 2 locuinţe era de cca. 9 m, iar în apropiere de L 11 a fost şi o vatră în aer liber, cu 2 nivele, folosita în timpul anotimpului cald. Consideram ca cele 2 gropi de mari dimensiuni 187 şi 195 au fost săpate iniţial pentru extragerea lutului în vederea construirii locuinţelor, atribuire care s-a dat şi altor gropi de mari dimensiuni din alte aşezări cucuteniene. Ulterior construirii locuinţelor ele au fost folosite cu ocazia unor practici magico-religioase, care presupuneau depuneri de ofrande, aşa cum demonstrează conţinutul lor.
Exemplele etnografice şi cele din viaţa de zi cu zi completează informaţiile obţinute prin săpături cu privire la construcţia locuinţelor. Astfel, în imediata apropiere a sitului, în primăvara anului 2003 s-a construit o casa foarte asemănătoare celor pe care le cercetam la Scânteia, dar care avea şanţuri de fundaţie cu gropi, pentru structura de rezistenţa a pereţilor. Pereţii erau din nuiele împletite, aşezate orizontal, peste care s-a adăugat lut bătut, amestecat cu paie. Discuţia cu proprietarul casei ne-a furnizat unele informaţii interesante. La construcţia casei, care avea o suprafaţa de circa 6 x 7 m, s-au folosit 2 care de nuiele (cca. 400 nuiele). În apropierea casei s-a săpat o groapa de 4,20 x 2,20 m, adânca de 1,60 m, din care s-a scos pământul necesar pentru construirea casei. Trei persoane au lucrat o luna de zile la îngropatul parilor şi la împletitul nuielelor (de la pereţi). Baterea lutului peste pari şi nuiele a fost realizata de 3 persoane în decurs de 5 zile.
Din datele prezentate, putem aprecia ca procesul de ridicare al unei case cucuteniene diferea de cel menţionat aici doar datorita folosirii altor unelte, din materiale mai puţin rezistente şi care ar fi determinat prelungirea procesului de construcţie. Avem în vedere şi faptul ca perioada de timp necesara ridicării unei construcţii se putea reduce, dacă la acest proces ar fi participat un număr mai mare de membri din comunitatea respectivă.
În încheierea prezentării noastre, menţionam faptul că la cercetările arheologice din 2003 de la Scânteia au participat şi 2 studenţi americani, de la San Francisco State University şi respectiv Welsley College, Boston. Prof. dr. Linda Ellis, împreuna cu cei doi studenţi menţionaţi a făcut o analiza cu privire la concentraţia fosfatului din sol, verificând astfel informaţiile preliminare oferite de prospecţiunile geomagnetice de aici cu privire la marginile aşezării.2
Ca şi în anii precedenţi, concomitent cu săpăturile efectuate şi ulterior, s-au spălat, desenat, fotografiat şi fişat piesele de inventar mărunt şi o parte a ceramicii descoperite în anul 2003 şi anterior, în vederea întregirii documentaţiei pentru elaborarea monografiei aşezării.
Expoziţia cu piesele descoperite la Scânteia "Magia restaurării. Capodopere cucuteniene" a fost itinerată la Turnu Severin şi Slatina, bucurându-se de un real interes din partea cercetătorilor, studenţilor şi iubitorilor de istorie.
Rezumat:
Aşezarea Cucuteni A3 de la Scânteia se situează din punct de vedere geografic în Podişul Central Moldovenesc şi se află la o distanţă de cca. 35 km S de Iaşi. Situl se găseşte la cca. 1,5 km SE de satul Scânteia (reşedinţă de comună), pe drumul spre satul Bodeşti, pe marginea de V a Dealului Bodeşti. În anul 2003 s-au încheiat cercetările pe latura de V a Suprafeţei III şi s-au delimitat în întregime locuinţele L 10 şi L11. In anul 2003 au fost descoperite şi câteva bile de oxid de mangan, care prezintă analogii cu descoperirile de la Dumeşti, jud. Vaslui şi constituie dovezi incontestabile ale prelucrării pe loc a ceramicii, chiar dacă nu au fost încă descoperite ateliere şi cuptoare pentru ars ceramica.