Scânteia | Judeţ: Iaşi | Punct: Dealul Bodeştilor (La Nuci) | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 98925.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Scânteia
Localitate:
Scânteia
Punct:
Dealul Bodeştilor (La Nuci)
Localizare:
| 98925.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Botezatu | Dan | participant | Centrul de Cercetări Biologice, Academia Română, Filiala Iaşi |
| Ştirbu | Maria | participant | Centrul de Cercetări Biologice, Academia Română, Filiala Iaşi |
| Ţurcanu | Senica | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Lazarovici Mantu | Cornelia Magda | responsabil | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Geba | Maria | participant | Laboratorul de restaurare - conservare Iaşi |
| Scurtu | Florin | participant | SC GEI PROSECO SRL, Bucureşti |
| Ellis | Linda | participant | State University of San Francisco, USA |
| Buzgar | Nicolae | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Aşezarea Cucuteni A3 de la Scânteia se situează din punct de vedere geografic în Podişul Central Moldovenesc şi se află la o distanţă de circa 35 km sud de Iaşi. Situl se găseşte la circa 1,5 km sud est de satul Scânteia (reşedinţă de comună), pe drumul spre satul Bodeşti, pe marginea de vest a Dealului Bodeşti. Zona unde este amplasată aşezarea se prezintă sub forma unui promontoriu, înconjurat pe trei laturi de o zonă mai joasă, mărginit pe latura de nord de un mic pârâu, afluent al altuia mai mare, Rebricea. Suprafaţa aşezării este de circa 8 ha, făcând parte din categoria siturilor de mari dimensiuni. Circa 20% din marginea de nord-vest a aşezării a fost distrusă la începutul anilor '80 de lucrările pentru construirea unui dig care mărgineşte lacul artificial amenajat pe pârâul ce se varsă în Rebricea.
Cercetările arheologice sistematice au început în anul 1985 şi cu mici întreruperi au continuat până astăzi. Ele au fost concentrate mai ales pe latura de nord a aşezării, pornind de la zona ce a fost distrusă de lucrările menţionate. Stratul de cultură este între -0,35 –1 m, iar unele gropi ating –3 m. Cu prilejul cercetărilor au fost investigate 11 locuinţe (din care 4 au fost săpate doar parţial), 2 complexe şi 193 de gropi aparţinând culturii Cucuteni. Prin săpăturile efectuate s-a descoperit un material arheologic extrem de abundent, constând din ceramică, plastică antropomorfă şi zoomorfă, unelte şi arme din silex, piatră, cupru. Majoritatea materialelor au fost descoperite în zona din jurul locuinţelor, în perimetrul acestora sau în gropi. Aşezarea a avut două nivele de locuire. Caracteristica principală a aşezării o constituie numeroasele statuete antropomorfe (peste 900, majoritatea fragmentare), vasele cu caracter antropomorf, ceea ce constituie dovezi ale existenţei aici a unui import centru de cult. La aceasta se adaugă descoperirea unui sanctuar şi a altor construcţii ce conţin amenajări de cult (L 8, cu o vatră de cult decorată), sau un inventar legat de acesta (L 4 în care a fost descoperit un pithos de mari dimensiuni, cu reprezentarea cuplului divin). Unele gropi, prin inventarul lor atestă de asemenea astfel de practici. Cercetările de până acum au oferit informaţii importante şi în ceea ce priveşte sistemul de construcţie al locuinţelor (10 sunt de tipul cu "platformă"), amenajările interioare sau funcţionalitatea lor. Deoarece pe latura de est a aşezării, cea care comunică printr-o şea cu restul Dealului Bodeşti, părea să fie un şanţ de apărare am trasat un şanţ de verificare. Cu acest prilej au fost descoperite alte două locuinţe (L 6, L 9) şi un mormânt dublu de inhumaţie, dar nu a fost identificat şanţul de apărare. Rezultatele cercetărilor de la Scânteia au făcut obiectul mai multor studii şi articole de specialitate publicate în ţară şi străinătate, ca şi a unei expoziţii (vezi bibliografia anexată).
Între anii 1994-1995 s-au făcut prospecţiuni magnetice în perimetrul aşezării (Mihaela Ghiţă şi Gina Manea, Institutul de Geofizică Bucureşti). Pe baza lor s-a constatat că, locuinţele erau dispuse pe şiruri. In urma acestor prospecţiuni s-au deschis trei suprafeţe pentru verificarea rezultatelor. Au fost puse în evidenţă 3 locuinţe de suprafaţă cu platformă (L 9, L 10, L 11), o vatră mare în aer liber cu două nivele, ca şi un complex (Suprafaţa II), ce conţinea mai multe nicovale, folosit la prelucrarea silexului. Cercetările arheologice din ultimii ani s-au concentrat în Suprafaţa III, pentru dezvelirea celor trei locuinţe.
Deoarece, din motive obiective prima prospecţiune magnetică nu s-a putut finaliza, am reluat această cercetare, cu ajutorul dr. Florin Scurtu. Cu fonduri provenind din donaţiile societăţii "Dacia revival", Fundaţiei "Terra Europeea", de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Culturii şi Cultelor, până la sfârşitul anului 2002 s-a prospectat o mare parte din aşezare, rezultatele fiind realmente spectaculoase. Fără a intra în detalii (parţial cuprinse în contribuţia dr. F. Scurtu de la sfârşitul raportului), trebuie să remarcăm că prin aceste prospecţiuni s-a dovedit că aşezarea are o suprafaţă mult mai mare decât cea indicată de cercetările de suprafaţă sau sistematice, iar numărul structurilor identificate este în consecinţă mai mare. Fotografia aeriană a zonei indică o delimitare a aşezării, de formă rectangulară. Pe laturile de est (unde am trasat secţiunea pentru identificarea şanţului de apărare) şi sud prospecţiunile magnetice au surprins anomalii, care după F. Scurtu ar marca valuri de îngrădire sau apărare. Urmează ca aceste date să fie verificate în teren prin sondaje şi săpături pentru a stabili dacă toate pot fi atribuite comunităţii cucuteniene de la Scânteia şi care a fost funcţionalitatea lor.
Pe lângă prospecţiuni magnetice, s-au făcut determinări zoo-arheologice şi antropologice, datări prin metoda radiocarbon şi s-au recoltat probe pentru datare prin metoda arheomagnetică şi termoluminiscenţă. Au fost de asemenea făcute şi analize cu privire la provenienţa materialului litic, care a pus în evidenţă relaţii de schimb cu zona Prutului mijlociu, a Siretului şi zona flişului est carpatic. Alte analize s-au făcut cu privire la pigmenţii folosiţi la pictarea ceramicii, folosind fragmentele de hematit descoperite şi pictura de pe vase.
Săpăturile sistematice din anul 2002 au avut ca scop cercetarea integrală a laturii de est a Suprafeţei III, pentru delimitarea laturilor locuinţelor L 9, L 10, L 11, urmând ca cele din 2003 să ducă la stabilirea laturilor de vest a aceloraşi complexe, pentru a se putea trage concluziile finale. Resturile platformei L 10 au apărut la –0,50 m şi erau în uşoară pantă dinspre nord spre sud. Peste acestea şi în preajma lor, în zona centrală, dar şi pe laturile de est şi sud est au fost identificate mai multe vase sparte in situ. În partea de sud-est a platformei, peste aceasta, în imediata ei apropiere şi de sub ea au fost descoperite fragmente dintr-un vas de tip pithos de mari dimensiuni, ars secundar şi parţial deformat, decorat cu alveole pe gât şi barbotină în rest, care a fost pictat pe anumite zone cu culoare roşie (vasul este în curs de restaurare). Alături de vase au mai fost descoperite râşniţe întregi şi fragmentare, ca şi frecătoare. Până la nivelul platformei, mai ales dincolo de latura ei de est au apărut mai mulţi idoli antropomorfi şi piese de silex, ceea ce dovedeşte din nou că această locuinţă este legată de atelierele de prelucrare a silexului.
Marginea de nord a L 9, pe care am cercetat-o în 2002, consta mai ales din resturi de chirpici de mici dimensiuni, oase de animale şi mai multe piese de silex (unelte şi aşchii), legate de procesul de prelucrare şi de atelierele descoperite în Suprafaţa III. Printre resturile acestei părţi a locuinţei au fost descoperite câteva fragmente din craniul unei femei de circa 30 de ani. Această descoperire, ca şi alte fragmente de oase umane descoperite în colţul de nord-vest al aceleiaşi locuinţe în anul 2001, aduce noi argumente cu privire la existenţa unui cult al craniului la comunităţile neo-eneolitice şi respectiv cucuteniene.
Demontarea părţii de platformă şi a resturilor de chirpici a celor două locuinţe nu a adus din păcate date noi cu privire la sistemul de amenajare al terenului înaintea construirii acestor structuri. Deşi s-a răzuit de mai multe ori cu atenţie fiecare zonă nu au fost descoperite urme de şanţuri de fundaţie şi nici gropi de pari. Acest lucru ne determină să ne raliem opiniei formulate anterior de unii arheologi, cu privire la amenajarea şi folosirea unor tălpici pe care s-au construit pereţii acestui gen de locuinţe.
În cursul cercetărilor am cântărit bucăţile de platformă din L 10, urmând ca să putem face o apreciere asupra greutăţii acesteia în momentul în care se va finaliza cercetarea integrală a locuinţei.
În suprafaţa cercetată, după răzuire s-au pus în evidenţă 7 gropi (Gr 187 - 193). Majoritatea lor sunt de mici dimensiuni şi conţin puţin material arheologic. Excepţie face doar groapa 187 (-0,60 -1,32 m), situată la mică distanţă de marginea de nord a L 10. Groapa, de formă aproape circulară, avea un diametru de 3,5 x 4 m şi se îngusta la -1 m (1,20 x 1,30 m). Încă de la adâncimea de -0,80 m, în zona centrală s-a constatat un strat gros de cenuşă. Groapa conţinea o cantitate relativ mare de material arheologic, mai ales în partea sa superioară (0,60 - 0,80/1 m), constând din fragmente ceramice, unelte de piatră şi silex, statuete feminine. Tot de aici provine un vas de tip cupă cu picior (piciorul lipseşte), ars secundar, pictat tricrom.
Concomitent cu săpăturile efectuate şi ulterior, s-au spălat, desenat, fotografiat şi fişat piesele de inventar mărunt şi o parte a ceramicii descoperite în anul 2002 şi anterior, în vederea întregirii documentaţiei pentru elaborarea monografiei aşezării.
Trebuie să precizăm că la cercetările arheologice de la Scânteia din anul 2002 a participat un grup de studenţi şi arheologi amatori din S.U.A., Anglia şi Australia, sub conducerea Prof. Dr. Linda Ellis. Experienţa a fost interesantă atât pentru oaspeţi cât şi pentru localnici. Oaspeţii au apreciat din plin bogăţia şi diversitatea materialului arheologic, reuşind astfel să cunoască direct câteva aspecte ale splendidei civilizaţii Cucuteni. A fost vizitat şi Muzeul de Istorie din Iaşi, depozitar al unei impresionante colecţii de materiale aparţinând culturii Cucuteni, unde se află şi materialele provenind din săpăturile de la Scânteia. Cu acest prilej reamintim că o parte a pieselor descoperite la Scânteia, reunite într-o expoziţie itinerantă, au fost admirate de cercetători, studenţi şi iubitori de istorie, în mai multe oraşe din Transilvania (Cluj, Sibiu, Alba Iulia) şi Banat (Caransebeş, Reşiţa).