Scânteia | Judeţ: Iaşi | Punct: Dealul Bodeştilor | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
1999
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 98925.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Scânteia
Localitate:
Scânteia
Punct:
Dealul Bodeştilor
Localizare:
| 98925.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Lazarovici Mantu | Cornelia Magda | participant | Instiuție Nedefinită |
| Ţurcanu | Senica | participant | Instiuție Nedefinită |
Raport:
Săpăturile arheologice din campania 1999 de la Scânteia au avut ca prim obiectiv cercetarea în adâncime a unei părţi din Suprafaţa III (carourile 9-16 A-E), iar apoi trasarea unei alte suprafeţe, lipită de aceasta, cu carourile 9-16 ?-ß, pentru precizarea laturii de vest a locuinţei 9.
În suprafaţa adâncită la începutul campaniei de săpături din 1999, au fost identificate 21 de gropi, în general, de mici dimensiuni şi fără un inventar foarte bogat. Nici una dintre ele nu conţinea ceramică de tip "Cucuteni C", aşa cum ne aşteptam.
Cercetarea noii suprafeţe deschise, cca. 108 mp, a dus la concluzia că latura de vest a locuinţei 9 a fost în timp destul de deranjată, poate şi de lucrările agricole. Locuinţa a fost descoperită pe latura de sud la cca. – 0, 50 m, iar pe cea nordică la – 0,78 m. Bucăţile de platformă erau amestecate cu fragmente de chirpici mărunţi mai ales pe margine, atât pe laturile nordică şi sudică, cât şi pe cea vestică. În imediata apropiere a marginii de nord a platformei (- 0,78 - 0,83 m) au apărut mai multe pietre (18) şi bucăţi de chirpic amestecate cu cioburi. Aceste pietre au fost probabil folosite drept nicovale pentru prelucrarea silexului, concluzie firească ce se impune, dacă avem în vedere şi numărul ridicat de piese din silex descoperite în preajma acestei zone. Din aceeaşi arie mai provin şi câteva statuete antropomorfe, fragmente de lipituri de vatră, mai multe fragmente de hematit şi un fragment dintr-o bară de cupru. Două vase întregibile au apărut în dreptul carourile 12-13, printre dărâmăturile platformei locuinţei 9. În zona exterioară platformei au fost descoperite de asemenea, numeroase materiale ceramice.
După demontarea locuinţei şi a zonei cu material arheologic din jurul ei, am descoperit în partea de nord alte două aglomerări distincte de materiale arheologice. Cea din carourile 11-12 (denumită convenţional "Complexul de pietre I"), ce era legată de malul de vest al secţiunii, zăcea la cca. - 0,97 - 1,06 m, iar cea de-a doua grupare, din carourile 10-11 ("Complexul de pietre II"), zăcea ceva mai jos, la cca. - 1,10 - 1,20 m. Aceste două grupări constau mai ales dintr-un număr mare de pietre, dintre care unele de dimensiuni destul de mari, alături de care au mai apărut oase de animale şi ceramică. În "Complexul de pietre I", de exemplu, alături de pietre au apărut foarte multe lipituri de cuptor de ars ceramica, cu perforaţii, în timp ce în "Complexul de pietre II" unele pietre par să provină de la râşniţe şi din acest punct de vedere merită amintită o jumătate dintr-o piatră de râşniţă, de formă alungită, perforată circular în zona centrală. În ambele complexe, dar mai ales în cel de-al doilea, au apărut mai multe percutoare-frecătoare. La curăţarea acestor complexe, dar şi în momentul demontării lor, au fost descoperite numeroase piese din silex (mai ales aşchii şi în număr mai redus piese finite propriu-zise), una din cupru, idoli antropomorfi şi mai multe fragmente de hematit. Ceramica descoperită în această zonă este atât din categoria semifină, pictată (mai ales fragmente de castroane şi mai puţine cupe sau suporturi), cât şi din categoria grosieră (fragmente de pithos decorate cu barbotină şi butoni ornamentali). Numărul pieselor din silex descoperite în această zonă, alături de celelalte provenind din prejma L 9 (campania 1998), concentraţia mare de pietre, dintre care apreciem că unele au fost folosite drept nicovale (există câteva pietre cu mici perforaţii circulare la suprafaţă (albieri) care conduc la concluzia că au fost folosite în procesul de cioplire a nucleelor), arată faptul că locuinţa 9 şi zona adiacentă ei au fost folosite pentru prelucrarea silexului. Acest lucru se poate afirma şi dacă avem în vedere numărul extrem de mare al pieselor din silex din acestă zonă a Suprafeţei III, comparativ cu altele din partea aşezării studiată până acum.
În capătul de sud al suprafeţei cercetate în campania 1999, în carourile 15-16 ?-ß, la nivelul de -0,70 m, a fost identificată o aglomerare de cca. 2 x 4 m ce consta din mai multe bucăţi de lipitură de cuptor (20 din care 11 erau netede pe o parte, aveau o margine relativ dreaptă şi chiar perforaţii circulare), oase de animale, fragmente ceramice şi pietre pe care am denumit-o "Anexa locuinţei 9". Această anexă se leagă, conform planului complexelor studiate, de o zonă cercetată deja în Suprafaţa II. Legată de această anexă, circa 13 cm mai jos, de-a lungul malului de vest, în carourile amintite, pe o suprafaţă de cca. 6 x 3 m, a fost identificată o altă grupare de materiale arheologice. Pe latura de sud a acestui complex (- 0,83 m), numită convenţional Anexa I - L 9, au apărut şi acum lipituri de cuptor, netede pe o parte sau pe ambele şi prevăzute cu perforaţii circulare, în schimb partea dinspre nord (- 1, 03 m) constă mai ales din pietre de mici dimensiuni, oase de animale şi fragmente ceramice. Ceea ce a atras în mod deosebit atenţia noastră în momentul descoperirii acestui complex, a fost apariţia aici a unei mandibule şi a unui fragment de humerus, ambele umane. Analiza antropologică, efectuată de către Dan Botezatu de la Centrul de Cercetări Biologice Iaşi, a confirmat supoziţiile noastre. Mandibula poate fi atribuită unui bărbat matur, de circa 40 de ani, cu evidente caractere nordoide, iar diafiza de humerus drept, provine de la o femeie adultă, care practica îndeletniciri manuale intense ("V" deltonian este bine dezvoltat şi permite o atare concluzie).
După demontarea complexelor prezentate, s-a trecut la săparea în adâncime a întregii noi suprafeţe trasate în 1999. Astfel au fost identificate 15 gropi de dimensiuni diferite dintre care atrag atenţia în mod deosebit câteva: 172, 174, 175, 176, 183 şi, mai ales, groapa 173.
Ultima groapă menţionată, de dimensiuni foarte mari, cca. 4 x 3 m lăţime, a apărut la - 1,20 m şi avea fundul la - 2,90 m. Având formă de sac în profil, groapa prezenta unele lărgiri şi retrageri ale diamentrului. Aici a fost descoperită, în primul rând, o mare cantitate de ceramică, alături de numeroase alte artefacte: 5 idoli antropomorfi, 7 idoli zoomorfi, 2 pandantive din scoică, perforate (unul fragmentar), 4 idoli conici, 4 sule de os, 1 phallus din lut ars, 2 bile pentru praştie şi 334 piese din silex (din care unelte propriu-zise 10). Umplutura gropii, extrem de densă, de culoare brun închisă în partea de sus, după - 1,67 m era amestecată cu o mare cantitate de cenuşă, de culoare negricioasă sau albicioasă. În aceeaşi groapă, au fost descoperite foarte multe pietre, unele de la râşniţă, frecătoare, percutoare ca şi bucăţi de lipitură de vatră sau fragmente de placă de cuptor perforate. La nivelul - 1,40 m a fost identificată o mandibulă de la o femeie matură (cca. 40 de ani), iar în cel următor, mai mulţi dinţi de animale. Începând cu nivelul - 1,83 m şi-a făcut apariţia şi o ceramică de culoare neagră, lucioasă, pictată în anumite potţiuni cu culoare roşie intensă (pictură probabil ulterioară arderii). Începând cu - 2,10 m au fost identificate mai multe grupări de vase. Astfel, menţionăm un picior de la un vas tip fructieră sub care am găsit 89 de aşchii şi 6 lame de silex. Acest picior era aşezat peste o altă grupare de vase sparte in situ ce erau situate pe latura de nord-est a gropii. În nivelul - 2,70 - 2,90 m, aproape de fund, alături de alte materiale descoperite atrage atenţia şi o mică strachină, spartă in situ, ce era aşezată cu fundul în sus. În momentul în care am întors-o cu faţa în sus, am observat că era acoperită cu un strat gros de culoare roşie, probabil hematit pulverizat (analize în curs de efectuare de către M. Geba şi A. M. Vlad de la Laboratorul Zonal de Restaurare Conservare Iaşi).
Din acest scurt raport reiese, credem, încă o dată, bogăţia materialului arheologic descoperit la Scânteia în cursul campaniei de săpături din 1999. În cursul acestei campanii, din zona apropiată L 9 au fost descoperiţi 19 idoli zoomorfi, 60 fragmente de idoli antropomorfi dintre care unii extrem de interesanţi ca formă şi decor, cu totul deosebiţi faţă de descoperirile anterioare. Nu putem omite nici alte materiale printre care 32 de unelte din silex (gratoare, străpungătoare, vârfuri de săgeţi), 4 piese din cupru (1 mărgică, 1 ac, 2 fragmente de bară din cupru), obiecte de podoabă din scoică şi os (între care o mărgică tubulară) sau unelte deosebit prelucrate.
Izolat, pe latura sudică a suprafeţei III au apărut mei multe fragmente ceramice din categoria "Cucuteni C".
Alături de resturile umane deja menţionate în acest raport, mai atrag atenţia alte două fragmente de cranii umane (unul sigur feminin, de vârstă adultă sau matur tânăr) şi un dinte incisiv superior provenind de la un adult. Aceste materiale constituie o nouă dovadă cu privire la practicarea canibalismului în cadrul comunităţilor cucuteniene, aşa cum se ştie deja pe baza descoperirilor din mai multe aşezări printre care şi cea de la Scânteia.
Rezultatele campaniei de săpături arheologice din anul 1999, ca şi expoziţia "Scânteia. Cercetare arheologică şi restaurare" ce s-a bucurat de interesul publicului şi specialiştilor în intervalul 18 mai – 15 septembrie 1999, arată, credem în mod clar, necesitatea continuării cercetărilor în situl Cucuteni A3