Scânteia | Judeţ: Iaşi | Punct: Dealul Bodeştilor/La Nuci | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 98925.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Scânteia
Localitate:
Scânteia
Punct:
Dealul Bodeştilor/La Nuci
Localizare:
| 98925.01 |
Lista Ilustrațiilor - 17
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ţurcanu | Senica | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Lazarovici Mantu | Cornelia Magda | responsabil | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Geba | Maria | participant | Laboratorul de restaurare - conservare Iaşi |
| Huşleag | Arina | participant | Laboratorul de restaurare - conservare Iaşi |
| Scurtu | Florin | participant | SC GEI PROSECO SRL, Bucureşti |
| Ştirbu | Maria | participant | SC GEI PROSECO SRL, Bucureşti |
| Ellis | Linda | participant | State University of San Francisco, USA |
Raport:
Aşezarea Cucuteni A3 de la Scânteia se situează din punct de vedere geografic în Podişul Central Moldovenesc şi se află la o distanţă de circa 35 km S de Iaşi. Situl se găseşte la circa 1,5 km SE de satul Scânteia (reşedinţă de comună, jud. Iaşi), pe drumul spre satul Bodeşti, pe marginea de V a Dealului Bodeşti. Zona unde este amplasată aşezarea se prezintă sub forma unui promontoriu, înconjurat pe trei laturi de o zonă mai joasă, mărginit pe latura de N de un mic afluent al pârâului Rebricea. Suprafaţa aşezării este de circa 8 ha, făcând parte din categoria siturilor de mari dimensiuni. Se încadrează în etapa Cucuteni A3.
Primele informaţii cu privire la această aşezare se datorează învăţătorului I. Trofin, care în anii 1970 a adus materiale din această aşezare cercetătorului A. Niţu la IA Iaşi. Terenul pe care este situată aşezarea a fost parţial deranjat pe latura de V de tranşeele construite în timpul războiului, iar la începutul anilor '80, cca. 20% din marginea de NV a aşezării a fost distrusă de lucrările pentru construirea unui dig care mărgineşte lacul artificial amenajat pe pârâul ce se varsă în Rebricea. Cercetările arheologice sistematice au început în anul 1985 şi cu mici întreruperi au continuat până astăzi. Ele au fost concentrate mai ales pe latura de N a aşezării, pornind de la zona ce a fost distrusă de lucrările menţionate. Stratul de cultură este între -0,35 –1 m, iar unele gropi ating –3 m. Cu prilejul cercetărilor au fost investigate 12 locuinţe (din care 3 au fost săpate doar parţial), 2 complexe şi 215 de gropi aparţinând culturii Cucuteni.
Prin săpăturile efectuate s-a descoperit un material arheologic extrem de abundent, constând din ceramică, plastică antropomorfă şi zoomorfă, unelte şi arme din silex, piatră, cupru. Majoritatea materialelor au fost descoperite în zona din jurul locuinţelor, în perimetrul acestora sau în gropi. Aşezarea a avut două nivele de locuire aparţinând etapei A3. În câteva gropi s-au descoperit materiale ce ar putea fi legate de începutul culturii Cucuteni şi poate de o fază Precucuteni târzie. Caracteristica principală a aşezării o constituie numeroasele statuete antropomorfe (peste 900, majoritatea fragmentare), vasele cu caracter antropomorf, ceea ce constituie dovezi ale existenţei aici a unui import centru de cult. La aceasta se adaugă descoperirea unui sanctuar şi a altor construcţii ce conţin amenajări de cult (L 8, cu o vatră de cult decorată), sau un inventar legat de acesta (L4 în care a fost descoperit un pithos de mari dimensiuni, cu reprezentarea cuplului divin). Unele gropi, prin inventarul lor atestă de asemenea astfel de practici. Cercetările de până acum au oferit informaţii importante şi în ceea ce priveşte sistemul de construcţie al locuinţelor (11 sunt de tipul cu "platformă"), amenajările interioare sau funcţionalitatea lor. Deoarece pe latura de E a aşezării, cea care comunică printr-o şea cu restul Dealului Bodeşti, părea să fie un şanţ de apărare am trasat un şanţ de verificare. Cu acest prilej au fost descoperite alte două locuinţe (L6, L9) şi un mormânt dublu de inhumaţie, dar nu a fost identificat şanţul de apărare. Rezultatele cercetărilor de la Scânteia au făcut obiectul mai multor studii şi articole de specialitate publicate în ţară şi străinătate, ca şi a unei expoziţii speciale (vezi bibliografia anexată).
Preocupările noastre privind cercetarea interdisciplinară a sitului în discuţie sunt constante. Primele prospecţiuni magnetice efectuate între 1994-1995 au dus la constatarea că locuinţele erau dispuse pe şiruri. In urma acestor prospecţiuni s-au deschis trei suprafeţe pentru verificarea rezultatelor (I, II, III). În Suprafaţa III, unde s-au concentrat săpăturile arheologice din ultimii ani, au fost puse în evidenţă 3 locuinţe de suprafaţă cu platformă de mari dimensiuni (L9, L10, L11), o vatră mare în aer liber, ca şi un atelier pentru prelucrarea silexului (Suprafaţa III). Noile prospecţiuni magnetice, efectuate de dr. Florin Scurtu, conduc spre concluzia că aşezarea are o suprafaţă mult mai mare decât s-a apreciat, iar numărul structurilor identificate este mai mare decât cel presupus iniţial. Pe laturile de E (unde am trasat secţiunea pentru identificarea şanţului de apărare) şi S, structurile identificate ar putea fi în legătură cu sistemul de apărare al aşezării. Ele coincid parţial şi cu structurile ce apar pe fotografia aeriană a zonei, car par să indice o delimitare a aşezării, de formă rectangulară. Verificările în teren, din perioada următoare, vor stabili dacă toate structurile identificate pot fi atribuite comunităţii cucuteniene de la Scânteia şi care a fost funcţionalitatea lor. Analizele privind concentraţia de fosfat din sol pe zona sitului, efectuate de prof. dr. Linda Ellis în campaniile de cercetări 2003-2004, verifică o parte din observaţiile formulate cu ocazia prospecţiunilor magnetice.
Determinările arheozoologice au contribuit la formularea unor ipoteze privind sistemul de subzistenţă folosit de comunitatea de aici, în care, alături de agricultură, creşterea animalelor (şi mai ales a bovinelor) a jucat un rol important, în timp ce vânătoarea a constituit doar o activitate secundară. Analiza industriei litice a adus date extrem de interesante cu privire la zonele de provenienţă a materiei prime, ilustrând relaţii de schimb cu zona Prutului mijlociu, a Siretului şi a flişului est carpatic, situate la o distanţă apreciabilă. Descoperirea unor fragmente de hematit şi oxid de mangan a dat posibilitatea analizării pigmenţilor folosiţi la pictarea vaselor. În anul 2003 au fost descoperite şi câteva bile de oxid de mangan, care prezintă analogii cu descoperirile de la Dumeşti, jud. Vaslui şi constituie dovezi incontestabile ale prelucrării pe loc a ceramicii, chiar dacă nu au fost încă descoperite ateliere şi cuptoare pentru ars ceramica.
Săpăturile din ultimii ani au dus la descoperirea a numeroase oase umane disparate, aflate atât în gropi, locuinţe, cât şi în zonele dintre complexe. Analiza antropologică ca şi toate informaţiile legate de aceste descoperiri au făcut obiectul a două studii.
Pentru stabilirea cronologiei absolute a sitului, există câteva date radiocarbon şi s-au recoltat probe pentru datare prin metoda arheomagnetică şi termoluminiscenţă.
În anul 2004 cercetările arheologice de la Scânteia au avut ca obiectiv major încheierea prospecţiunii magnetice pe laturile de N, E şi S ale aşezării, urmând ca în funcţie de situaţia financiară, cu altă ocazie să se încheie complet cercetările şi pe latura ei de V. Un alt obiectiv a fost acela al verificării unora dintre anomaliile magnetice reprezentative descoperite până în prezent. În acelaşi timp s-a încheiat şi cercetarea privind concentraţia de fosfat pe suprafaţa aşezării şi din zona ce o înconjoară. Pentru realizarea acestor deziderate, cercetările s-au desfăşurat atât în cursul lunii iulie, cât şi la sfârşitul lunii octombrie. În decursul lunii iulie la săpături au participat alături de echipa de la Iaşi şi studenţi de la Universitatea de Stat din San Francisco, sub conducerea prof. univ. dr. Linda Ellis.
Reamintim că prospecţiunile magnetice au fost făcute de dr. Florin Scurtu, iar cele cu privire la concentraţia de fosfor de către prof. univ. dr. Linda Ellis. Rezultatele obţinute de cercetătoarea americană, care le confirmă pe cele provenind din prospecţiunea magnetică, vor face obiectul unui studiu separat ce va fi publicat în Arheologia Moldovei.
Verificarea datelor oferite de prospectarea magnetică.
În rândurile care urmează ne vom referi la cele trei sondaje efectuate în luna iulie 2004, care au verificat câteva din anomaliile magnetice cartate prin prospecţiunea magnetică şi care au pus în evidenţă date extrem de interesante. Deoarece cu ani în urmă au mai fost efectuate verificări de acest fel în trei suprafeţe (I, II, III), în mod firesc, am continuat numerotarea lor.
Suprafaţa IV, (10 x 1 m), orientată E-V a fost plasată dincolo de marginea sudică a aşezării, într-o zonă în care fuseseră înregistrate mai multe anomalii magnetice. Deoarece pe zona de mijloc a suprafeţei, la -0,6 m a apărut un complex in situ, am trasat pe latura ei de N o casetă de 2,4 x 2 m, pentru a lămuri situaţia constatată. Complexul descoperit (cercetat doar pe o suprafaţă de 3,6 x 3 m) consta dintr-o aglomerare de chirpici, mai ales de mici dimensiuni, mai consistentă pe latura de E a acestei casete. Aproape de zona centrală a S IV a apărut o vatră aproape circulară (cca. 0,85 x 0,8 m), cu partea dinspre V ridicată şi cu marginile de N şi de S uşor rotunjite. Vatra, orientată SE-NV, era bine păstrată şi doar pe latura de SE era parţial spartă. Partea în relief a vetrei, în formă de "semilună", avea o lungime de 0,9 m pe latura N-S şi o lăţime de 0,2 m pe cea E-V, cu o înălţime de 0,1 m. Aşa cum am menţionat anterior, doar o mică parte din această zonă supraînălţată era puţin spartă, iar bucăţile de mici dimensiuni le-am găsit la cca. 0,05-0,06 m mai jos. Ele erau netede pe ambele feţe, ceea ce sugerează că această parte supraînălţată a vetrei a fost construită direct pe pământ. La baza suprafeţei supraînălţate vatra avea urme de la 3-4 netezituri orizontale, realizate cu un instrument relativ ascuţit în momentul construcţiei ei.
Lipiturile propriu-zise ale vetrei aveau o grosime de cca. 3 cm şi vatra pare să fi fost construită direct pe pământ. Având în vedere starea bună de conservare a vetrei, ca şi forma ei deosebită, am transportat-o la Muzeul de istorie a Moldovei, unde va fi inclusă în expoziţia de bază, motiv pentru care nu putem face prea multe observaţii cu privire la construcţia ei.
Între materialele din complexul menţionat au fost găsite puţine fragmente ceramice, care aparţin sec. IV p. Chr., ca şi cele descoperite în marginea de E a suprafeţei cercetate. Aceste materiale datează complexul şi demonstrează faptul că anomaliile magnetice descoperite depăşesc teritoriul aşezării Cucuteni A3 şi aparţin unei locuiri mult mai târzii.
Suprafaţa V, (10 x 1 m), orientată E-V, a fost trasată aproximativ în zona de centru S a aşezării. Dacă până la adâncimea de -0,6 m fragmentele ceramice Cucuteni A sunt sporadice, între -0,65 -0,95 m stratul de cultură era destul de bogat şi conţinea ceramică, pietre şi mici fragmente de chirpic.
În carourile 1-3, la aproximativ -1 m a apărut o grupare mai mare de materiale arheologice într-un sol de culoare închisă, brun-cenuşie. După ce am răzuit am pus în evidenţă o groapă de mari dimensiuni (5,15 x 1 m) (lăţimea este în funcţie de cea a secţiunii), Gr. 215. Groapa avea un conţinut destul de consistent (ceramică, pietre etc.), până la adâncimea de -2,4 m, după care, până la fund, la -3 m, materialele arheologice erau sporadice. S-au observat două îngustări ale conturului gropii, la -1,25/-1,4 m (V-E) şi la -1,36/-1,55 m (V-E).
Suprafaţa VI (10 x 1 m) a fost plasată în aceeaşi zonă central sudică a aşezării şi deschiderea ei a fost determinată de indiciile unei puternice anomalii magnetice. Suprafaţa, orientată NV-SE, a pus în evidenţă resturi dintr-o locuinţă de suprafaţă, L12 (orientate NV-SE), mai ridicate în colţul de SE (-0,36 m) şi aflate la o adâncime mai mare în colţul de NV (-0,53 m).
Fragmentele de chirpici şi platformă se întindeau pe cca. 6 m lungime, după care era un spaţiu ceva mai liber, iar în capătul de NV era o grupare consistentă de ceramică, pietre de la o râşniţă, mici chirpici, oase de animale, ce marcau nivelul cucutenian de locuire şi probabil o arie gospodărească de lângă locuinţă.
În ceea ce priveşte aglomeraţia centrală, de chirpici şi bucăţi de platformă, curăţarea ei a pus în evidenţă trei grupări. Prima grupare, are o lungime de cca. 2 m (caroul 3). Partea de N constă din fragmente de chirpici, relativ mărunţi. La marginea lor, spre S, au apărut resturile de platformă şi probabil un fragment dintr-un perete. În această zonă au mai fost găsite şi câteva fragmente ceramice Cucuteni A. A doua grupare, cu o lungime de 3,5 m, în carourile 4-5, constă din resturi de chirpici ce suprapuneau în partea de S resturile de la platforma casei. În apropiere de prima grupă au apărut mai multe fragmente de chirpici arşi foarte puternic, vitrificaţi, de culoare galben-cenuşiu. Ultima grupare, cu o lungime de cca. 0,5 m, apare în capătul secţiunii, în care s-au mai găsit şi alte fragmente mari de chirpici vitrificat.
Am demontat chirpicii şi inventarul arheologic şi cu acest prilej am constatat că pe anumite porţiuni (gruparea I şi II), bucăţile de platformă erau drepte pe ambele feţe şi suprapuneau o altă platformă. Dimensiunile acestor fragmente erau de cca. 25 x 12, 13 x 12, 16 x 1 cm şi aveau o grosime de 6-7 cm. Unele fragmente de platformă din stratul de jos aveau pe partea dinspre sol impresiuni de lemne fasonate, drepte; altele păstrau impresiuni circulare, în timp ce majoritatea lor erau complet plate.
Mai trebuie adăugat faptul că în mijlocul caroului 3, între dărâmăturile primei grupe de chirpici, a apărut o groapă de par cu un diametru de 0,1 m, adâncă de cca. 0,13 m. Această groapă era mărginită pe latura de E a secţiunii, de o piatră. În caroul 3, pe latura de E a secţiunii, peste platformă s-a descoperit o bucată dintr-un perete de lut, cu o lungime de 0,92 m şi o lăţime de 0,1 m, orientat NV-SE.
Resturile consistente de platformă, ca şi fragmentele ceramice descoperite în preajma platformei constituie motivul apariţiei puternicei anomalii magnetice. Pe baza unui sondaj atât de redus este greu să facem alte aprecieri, dar putem afirma că ele arată existenţa aici a unei construcţii de mari dimensiuni şi destul de bine conservate.
Deşi reduse ca amploare, cercetările arheologice din iulie 2004 au contribuit la elucidarea unor probleme importante legate de întinderea aşezării. Verificările făcute prin cercetarea suprafeţelor IV, V şi VI au adus date importante care subliniază importanţa şi necesitatea cercetărilor magnetice. Datele furnizate de această prospecţiune au dus la identificarea a trei complexe arheologice, două legate de locuirea cucuteniană şi o alta mai târzie, aparţinând sec. IV e. n. Sondajele efectuate în 2004, ca şi cele anterioare din suprafeţele I-III (când au fost identificate 3 locuinţe, o vatră în aer liber şi mai multe gropi de mari dimensiuni, cu un material extrem de bogat) arată sensibilitatea ca şi fidelitatea metodei, recomandând-o ca un instrument de lucru indispensabil pentru aşezările cu structuri clar delimitate.
Cercetările geofizice din octombrie 2004
Cercetările geofizice din acest an au avut drept scop cartarea anomaliilor magnetometrice din partea de E a aşezării cucuteniene pe care am studiat-o timp de mai mulţi ani şi care va fi încheiată şi publicată în cursul anului 2005. Interesul pentru această zonă estică provine din faptul că valul de apărare al aşezării cucuteniene nu era suficient de bine definit în hărţile precedente, colţul de SE al acestuia rămânând în afara imaginilor obţinute anterior. Continuarea valului este foarte clară în noua hartă, în plus apărând la S de valul cucutenian şi o altă construcţie liniară, orientată aproximativ NNV–SSE, neparalelă cu valul menţionat, poate legată de altă perioadă istorică. Nu excludem posibilitatea ca şi această structură să aparţină tot culturii Sântana de Mureş, dacă ţinem seama de descoperirile arheologice rezultate ca urmare a săpăturilor efectuate în vara aceasta la Scânteia pe o anomalie magnetometrică reprezentativă.
Sperăm ca datele obţinute prin cercetarea concentraţiei de fosfat să contribuie în acelaşi sens, al precizării dimensiunilor aşezării şi poate să ne sugereze chiar şi unele zone speciale, folosite pentru adăpostirea animalelor.
Materialele arheologice descoperite în cadrul campaniei de săpături arheologice 2004 au fost predate la Laboratorul zonal de conservare restaurare şi o parte din ele au fost deja prelucrate, altele urmând să intre în lucru. Toate piesele vor intra în colecţiile CMNM Iaşi.
Ca imperativ primordial, pentru a putea publica prima parte a datelor cu privire la aşezarea de la Scânteia, se impune ca în viitorul apropiat să verificăm din nou latura de E şi de S a aşezării pentru a stabili cu exactitate dacă formaţiunea surprinsă în fotografiile aeriene şi în urma prospectării magnetice reprezintă sau nu un val de apărare.