Săvârşin | Judeţ: Arad | Punct: Cetăţuia (Dealul Cetăţuia) | Anul: 1994
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Cercetările arheologice de la Săvârşin
Anul cercetarii:
1994
Perioade:
Protoistorie;
Epoci:
La Tène;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 11851.01 |
Județ:
Arad
Unitate administrativă:
Săvârşin
Localitate:
Săvârşin
Punct:
Cetăţuia (Dealul Cetăţuia)
Localizare:
| 11851.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Hügel | Peter | participant | Complexul Muzeal Arad |
| Hurezan | George Pascu | participant | Complexul Muzeal Arad |
| Barbu | Marius | participant | Complexul Muzeal Arad |
| Boroneanţ | Vasile | participant | Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București |
Raport:
Au continuat cercetările la poalele dealului "Cetăţuia" în sectorul de sud-est. Prin extinderea săpăturii în suprafaţă şi prin trasarea unei secţiuni perpendiculare pe curbele de nivel au putut fi clarificate unele aspecte privind evoluţia în timp şi spaţiu a aşezării. Astefl, în prima fază (sec. IV a.Chr.) se formează nucleul aşezării la poalele dealului (sector sud-est), pe malul nordic al Mureşului. Din această perioadă cunoaştem exclusiv locuinţe de tip bordei, precum şi o necropolă de incineraţie. În faza următoare (sec. III-II a.Chr.) aşezarea s-a întins spre nord incluzând locuinţe de tip semibordei, precum şi un atelier metalurgic. În ultima fază (sec. I a.Chr. - I p.Chr.), cea de maximă înflorire, aşezarea înconjoară întreg dealul. Alături de locuinţe semiîngropate, apar acum şi locuinţe de suprafaţă, unele aşezate pe terase artificiale, amenajate pe coastele mai line ale dealului; până la ora actuală au putut fi depistate trei "etaje" de terase. Indiferent de tipul locuinţelor, ele au avut, fără excepţie, doar o singură încăpere, mai mică în cazul bordeielor (media 2,50 x 3 m) şi mai mare în cazul locuinţelor de suprafaţă (medie 2,90 x 3,40 m). Podele lutuite şi vetre de foc au fost descoperite doar în locuinţele semiîngropate şi de suprafaţă, la fel şi fragmente ale pereţilor de chirpic.
Materialul descoperit în interiorul locuinţelor constă, aproape exclusiv, din fragmente ceramice; 80 % din acestea sunt lucrate cu mâna, iar 70 % din întreaga cantitate reprezintă ceramică de uz comun, cca. 15 % sunt fructiere. Piesele de metal sunt relativ puţine şi provin din atelierul metalurgic (lupe, unelte), dar şi locuinţe (unelte, arme, obiecdte de podoabă), majoritatea provin, sub aspect cronologic, din fazele III şi II.
Arad - Centru (săpături de salvare)
Cu ocazia unor lucrări de excavaţie efectuate de ROMTELECOM în vara anului 1994 pe bulevardul Revoluţiei, în centrul municipiului Arad, au apărut numeroase fragmente ceramice - preistorice, medievale şi moderne. În momentul în care una dintre "casetele" săpate (în dreptul imobilului cu nr.85) a atins un consistent strat de arsură, situat la 2,7 m sub actualul nivel de călcare, am iniţiat o săpătură de salvare de mică amploare. Astfel a fost secţionat un semibordei, sub dărâmăturile pereţilor săi de chirpic fiind descoperit scheletul unui copil de cca. 6 ani, întins într-o poziţie contorsionată pe podeaua lutuită a locuinţei. Sub acelaşi strat de dărâmătură, dar în profilul "casetei" au apărut o tibie şi câteva metatarsiene de adult. Ceramica recolatată poate fi încadrată în două categorii: cărămizie şi neagră canelată, ambele lucrate cu mâna. Reţine atenţia un vas-biberon aproape întreg. Puternicele urme de arsură indică o distrugere violentă a locuinţei care a îngropat sub dărâmăturile ei un copil şi un adult. Nu poate fi vorba de îngropare rituală sub vatră. Pe baza ceramicii, locuirea poate fi datată în Hallstatt timpuriu (B2) fiind astfel contemporană cu depozitul de bronzuri de la Hotel "Astoria" (situat la cca. 100 m. mai la nord), precum şi cu alte descoperiri din zona centrală a municipiului care circumscriu o relativ întinsă aşezare hallstattiană situată sub vatra actualului oraş.
CLADOVA, judeţul Arad (campaniile 1993-1994); V. Boroneanţ, M.I.A.M.B.; P. Hurezan, P. Hügel, Muzeul Judeţean Arad
Campaniile 1993-1994 de la Cladova - "Dealul Carierei" au avut ca principale obiective secţionarea valului de pământ pe latura de nord a fortificaţiei, precum şi extinderea săpăturilor în zona centrală a sitului. Valul de pământ încă se mai păstrează pe o înălţime de cca. 2,5 m şi o lăţime de 20 m. În zona cercetată, lucrările de fortificare au suprapus o locuinţă hallstattiană, semiadâncită, situată în buza pantei naturale. Primele lucrări de fortificare datează din epoca dacică (sec. II a.Chr.) perioadă în care panta a fost înălţată. Din această fază se păstrează doar miezul unui val întărit cu bolovani. Peste acesta s-a ridicat un val din pământ bătut în jurul unui schelet de bârne databil în sec. X-XII (analogie evidentă cu Vladimirescu). În partea exterioară a valului pot fi precizate puternice urme de arsură care indică o distrugere violentă. Într-o fază ulterioară distrugerii în panta dinspre interiorul fortificaţiei a fost tăiată o locuinţă a cărei podea de chirpic s-a aşezat peste un "pat" de fragmente ceramice dintre care unele au marcă de olar. În ultima fază, valul a fost supraînălţat şi lăţit "înghiţindu-l" pe cel din faza anterioară, inclusiv locuinţa menţionată. Vechiul schelet de bârne a fost dezafectat. O monedă de la 1172, descoperită în mantaua valului, asigură un terminus post quem pentru datarea acestei faze.
În zona centrală a promontoriului au fost depistate două ateliere-locuinţă, resp. Loc.at. 4 (3,50 x 6,70 m) şi la 12 m sud de aceasta Loc.at. 5 (3,50 x 5,50 m). Ambele sunt adâncite în pământ, resp. stâncă, cu cca. 1 m faţă de nivelul de călcare din epocă. Din bogatul material arheologic recoltat (ceramică, arme şi unelte din fier, piese de harnaşament, podoabe din argint, bronz şi os) reţine atenţia în mod deosebit un inel sigilar din argint, cu motivul florii de crin, anepigraf, descoperit în Loc.at. 4. Analogiile din zonă îl plasează din punct de vedere cronologic la începutul sec. XIII, perioadă din care datează şi complexul manufacturier.
În partea central-sudică a sitului au fost reluate cercetările asupra clădirii de piatră şi a cimitirelor ce o înconjoară. Construcţia, ale cărei ruine s-au păstrat până astăzi, suprapune amprente de ziduri scoase aparţinătoare unei clădiri cu un plan şi dintr-o epocă neprecizabile încă, precum şi un strat răvăşit de dărâmătură din care provin cărămizi romane cu ştampilele coh. II Flavia Commagenorum şi Leg. XIII Gemina.
În diferitele faze de existenţă, clădirea şi-a schimbat atât planul, cât şi funcţionalitatea. Astfel, unei construcţii de piatră cu plan pătrat (13,50 x 7,50 m) i s-au adăugat o absidă semicirculară, largă, spre răsărit şi un zid despărţitor în interior care delimitează un mic pronaos (lat de 2 m), astfel rezultând planul unei biserici (18 x 7,5 m din interiorul zidurilor de incintă). Diferitele adăugiri se deosebesc de structurile iniţiale, cu care de altfel nici nu se ţes, atât prin tehnica de construcţie, cât şi prin lăţimea zidirii. Intrarea, situată pe latura de vest, a fost la rândul ei înălţată cu 25 cm. În faza finală s-a revenit la planul pătrat prin dezafectarea absidei.
Cele 52 de morminte (M 99-151) descoperite în jurul clădirii aparţin de trei cimitire suprapuse. Primul cimitir cuprinde cel mai mare număr de morminte, adulţi de ambele sexe şi copii, el putând fi datat pe bază de monede şi inventar la sfârşitul sec. XI şi începutul sec. XII. Peste un şir de morminte ale acestui cimitir a fost construită incinta de vest a primei clădiri de piatră. Al doilea cimitir, contemporan cu faza a doua a clădirii (biserică) include exclusiv morminte de bărbaţi databile, pe bază de monedă, la sfârşitul sec. XIII şi sec. XIV. Ultimul cimitir, însumând cel mai redus număr de morminte, toate înhumări în sicriu, este contemporan cu ultima fază a clădirii (sec.XV-XVI).