Săvârşin | Judeţ: Arad | Punct: Cetăţuia | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Barbu | Mircea | responsabil | Complexul Muzeal Arad |
Raport:
În cursul anului 2001 s-au reluat, după o întrerupere de doi ani, cercetările în cadrul staţiunii arheologice de la Săvârşin.
Staţiunea arheologică este situată la S-E de localitate şi la 500 m N de actualul curs al Mureşului, pe o terminaţie de promontoriu. Locul este cunoscut de localnici sub numele de "Cetăţuia" sau "Czukorhegy" (Dealul de Zahăr), ultima denumire provenind de la roca vulcanică de culoare galben-roşcat, foarte friabilă.
Cercetările din campania anului 2001 au continuat la poalele dealului "Cetăţuia", în zona de S-E a acestuia, zonă în care au apărut cele mai semnificative descoperiri arheologice: urme de fortificare, terasări, locuinţe, ateliere şi o necropolă.
Cercetările au început prin curăţarea şi adâncirea secţiuni S 7, perpendiculară pe curbele de nivel, în vederea clarificării aspectelor legate de evoluţia în timp şi spaţiu a aşezării.
De asemenea, în acelaşi scop, în campania actuală, au fost trasate şi începute în execuţie două noi secţiuni: S. 8 şi S. 9.
Secţiunea S. 8, perpendiculară pe curbele de nivel, a fost trasată pe direcţia N-V, la cca. 40 de m faţă de cea precedentă. În momentul actual, ea are o lungime de 12 m şi o lăţime de 3 m, urmând ca în viitor să fie prelungită pe direcţia N-V. La 25 m de această secţiune, în direcţia S-E, a fost trasată şi secţiunea S 9 care la început a avut o lungime de 7 m şi o lăţime de 3 m. Nu s-a putut prelungi secţiunea, fiindcă nu s-a primit aprobarea de la ocolul silvic pentru defrişarea materialului lemnos.
În ambele secţiuni, la încheierea săpăturilor, adâncimea maximă, faţă de actualul nivel de călcare, a ajuns la 3 - 3,50 m.
Ca urmare a săpăturilor efectuate, s-au surprins şi în această zonă urme de terasare şi locuinţe de tip bordei, de formă rectangulară.
Datele obţinute confirmă faptul că începuturile aşezării dacice de la Săvârşin se încadrează cronologic în sec. V-IV p. Chr.
Din această perioadă, în secţiunea S. 8, în zona carourilor 2 - 3, la o adâncime de cca. 1,10 m faţă de actualul nivel de călcare, sub un strat de pământ vineţiu cu urme de cărbune, a fost identificat un mormânt de incineraţie parţial distrus. În vasul-urnă, lucrat cu mâna, de formă bitronconică, având culoarea cenuşiu cu nuanţe roşcate, au fost depuse fragmente de oase şi cenuşă. Atât partea superioară a vasului cât şi capacul (strachină) au fost deteriorate, probabil încă în antichitate. Presupunem că pământul vineţiu cu cenuşă reprezintă urmele rugului funerar din apropiere.
În zona de N-V a secţiunii S. 8 şi în profilul estic, între m 9 şi 12 a fost identificată o locuinţă de tip bordei, de formă rectangulară având podeaua lutuită. Urmele de chirpici demonstrează că pereţii din lemn au fost lipiţi cu pământ. Se pare că această locuinţă, descoperită pe o terasă creată artificial, este contemporană cu mormântul identificat.
Secţiunea S. 9, trasată la cca. 25 m E de cea anterioară, a confirmat faptul că în etapele următoare, până în sec. I î. p. Chr. - I p. Chr., locuirea s-a întins în zona de S-E a dealului, deosebit de propice pentru locuire atât datorită structurii geologice cât şi datorită imediatei vecinătăţi a cursului Mureşului.
În această secţiune au fost surprinse urme de terasare (două niveluri). De menţionat este faptul că la o terasare, nivelarea pământului a fost consolidată prin aşezarea unui strat de piatră mărunţită, strat ce avea o grosime de 5 - 7 cm.
În secţiunea S. 7, în zona m 20 - 35, pe o mare suprafaţă, în urma adâncirii secţiunii şi a îndreptării profilurilor au apărut fragmente de lingouri, zgură şi cenuşă. În zona m 30 - 35 a apărut o lutuire de cca. 10 cm grosime. Lutuirea merge spre peretele de N-V (terminaţia în momentul de faţă a secţiunii) şi în peretele estic. Probabil lutuirea provine de la o locuinţă sau chiar de la atelierul metalurgic presupus încă din campaniile anterioare.
Materialele arheologice descoperite în această secţiune sunt asemănătoare cu cele găsite în zona atelierului metalurgic identificat în zonă în anii 1984 - 1987. Similitudinea lor confirmă existenţa acestui al doilea atelier metalurgic.
În actuala campanie a rezultat un material arheologic bogat şi divers şi în celelalte două noi secţiuni. În cadrul materialului arheologic, ceramica este majoritară. Din punct de vedere al repertoriului de forme, este acoperită întreaga gamă a ceramicii dacice. În actuala campanie, ceramica lucrată cu mâna este majoritară, fiind compusă din vase de uz gospodăresc şi vase de provizii. Ceramica de lux este reprezentată prin fragmente de fructiere, străchini şi castroane. Registrul ornamental al ceramicii este foarte bogat şi variat.
În cadrul ceramicii descoperite în actuala campanie, menţionăm apariţia câtorva fragmente ce provin de la o populaţie alogenă. Aceste fragmente, prin compoziţia pastei, formă, mod de realizare, prezintă similitudini cu ceramica de factură celtică.
Fragmentele de râşniţă, fusaiolele de diferite forme şi mărimi, completează materialul arheologic ceramic.
În secţiunile recente, pe lângă materialul ceramic, au apărut şi obiecte din metal. Au apărut unelte de fier (sapă, topor), cuie, piroane de diferite dimensiuni, fragmente de cuţite şi un vârf de săgeată.
Cercetările din actuala campanie de la Săvârşin ilustrează evoluţia societăţii dacice începând din sec. V - IV î. p. Chr. şi până la cucerirea romană. De asemenea, actualele cercetări confirmă faptul că acest complex dacic este unul din cele mai bogate şi importante din zona vestică a Daciei.
Extinderea viitoare a săpăturii în zona de S-E şi cea de N-V a promontoriului va aduce noi mărturii arheologice care să completeze pe cele descoperite până în momentul de faţă.