Satu Nou | Comuna: Oltina | Judeţ: Constanţa | Punct: Valea lui Voicu | Anul: 1998
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Conovici | Niculae | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Irimia | Adrian | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Dobrinescu | Ionuţ Cătălin | participant | Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa_ |
Raport:
În anul 1998 au continuat săpăturile pe platoul de nord al aşezării, în prelungirea secţiunilor SI a-d, carourile 11N-26N. Cercetările au cuprins mai ales nivelurile IV-VII corespunzătoare secolului III a.Chr., fără ca ele să fie epuizate în întreaga zonă supusă investigaţiilor.
Remarcăm descoperirea mai multor cuptoare si a două altare, între care unul cu decor.
Cuptorul din SI a, caroul 12 N, cercetat parţial în anul 1997, şi care aparţine probabil nivelului IV, a fost secţionat de groapa nr. 57. Vatra cuptorului era amenajată pe un suport de pietre şi fragmente de amfore (mai ales ale unui exemplar de tipul Heraclea Pontică, cu toarta stampilată cu numele producătorului Aristokrates).
Al doilea cuptor, cercetat în această campanie, se afla în imediata apropriere, în SI a, caroul 13 N şi aparţinea nivelului IV sau V. Suportul vetrei era realizat exclusiv din pietre, fără fragmente ceramice. Cuptorul prezenta mai multe refaceri succesive, vizibile mai ales în profilul vetrei. El suprapunea un strat de umplutură cenuşos-roşcat, în care s-a descoperit un vas getic întregibil, de tip borcan, lucrat cu mâna.
Tot în SI a, carourile 16 N - 17 N, spre malul de vest al secţiunii, la adâncimea de 2,05 m, a apărut un alt cuptor, cu intrarea situată la sud. Suportul vetrei era realizat mai ales din pietre şi mai puţin din fragmente de vase.
Cel de al patrulea cuptor din anul 1998 s-a descoperit în SI a, caroul 12 N, spre malul de est, la adâncimea de 2,20-2,25 m. Aparţinea nivelului V şi era suprapus parţial de cele două cuptoare apărute în carourile 12 N - 13 N, amintite mai sus. Bolta cuptorului, din care s-au descoperit mai multe fragmente, era realizată dintr-o lipitură de lut cu paie, groasă de 2,50-3 cm.
Al cincilea cuptor, a fost descoperit în SI a, carourile 22 N - 23 N, în nivelul IV sau V. Suportul vetrei era realizat numai din pietre.
Cel de al şaselea cuptor, fragmentar (o parte a sa alunecase în râpă), s-a descoperit în SI a, caroul 26 N, la adâncimea de 1,70-1,90 m. Suportul vetrei era din pietre şi fragmente ceramice.
În toate cazurile, pietrele, si, fragmentele ceramice care constituiau suportul vetrei erau supra - arse.
În SI a, caroul 17 N, la adâncimea de 2,35-2,40 m, lângă malul de est al secţiunii, s-a descoperit un altar de formă aproximativ păstrată, cu laturile de circa 0,80 m. Decorul era sub forma unui chenar simplu, cu laturile trasate la 4,50 cm de margine si intersectat de două diagonale; în cele patru colţuri, de o parte şi de alta a capetelor diagonalelor, s-a realizat câte un mic cerc, cu diametrul de 3,30 cm. Chenarul, diagonalele şi cercurile apar sub forma unor caneluri imprimate inegal în lutul moale, în carourile 16 N-17 N a fost delimitată si podina locuinţei căreia îi aparţinea altarul. Peste podină se afla un strat cu grosimea variabilă - de 8-15 cm - de lipitură şi chirpic ars cu amprente de nuiele, care provin, probabil, de la pereţii prăbuşiţi, Cenuşă neagră, precum şi o bucată de lemn carbonizat cu lungimea de circa 25 cm şi diametrul de 7-8 cm. în dărâmătură au apărut foarte puţine fragmente ceramice şi oase, precum si un obiect de fier complet corodat. Altarul este supra-înălţat clar faţă de podina locuinţei, pe care a fost realizat. Era orientat pe direcţia nord-sud (374°-174°). Locuinţa cu altarul amintit aparţin nivelului VI (sau VII ?).
Cel de al doilea altar descoperit în 1998, nedecorat, se afla în SI b (în martorul pentru profil din spre SI a), caroul 16 N. Podina locuinţei căreia el îi aparţine, orientată în cea mai mare parte spre vest, suprapune parţial podina locuinţei cu altarul decorat din SI a, fiind - deci - ulterioară acesteia.
In SI b, parţial si SI c, carourile 11 N-12 N, s-au descoperit urmele unei arsuri şi dărâmături de locuinţă cu amprente de nuiele, care par să aparţină nivelului V. S-a constatat că sub acestea nu se află nici o podină, ci doar un strat cenuşos format din mai multe lentile de depuneri succesive.
Materialele amintite par să reprezinte nivele ocupaţionale ale unei zone în care s-au depus succesiv cenuşă, cărbuni, resturi provenite de la dezafectarea sau repararea pereţilor, a vetrelor şi cuptoarelor, alte resturi menajere. Lentilele succesive de depuneri, cu cenuşă, cărbuni, arsură, uneori si lut galben nears, resturi menajere deasupra cărora se aflau mai ales dărâmături de locuinţă cu amprente de nuiele, puteau reprezenta acumulării dintr-o anumită perioadă ale constituenţilor naturali şi antropici.
Dintre gropile cercetate amintim groapa nr. 67, descoperită în SI a, carourile 23 N-24 N, care aparţine nivelului III, surprinsă între adâncimile de 1,93-2,70 m, suprapusă de un strat gălbui-cenuşiu, dur, neuniform, j
Materialul arheologic recoltat este bogat şi constă, mai ales, din ceramică getică şi elenistică, la care se adaugă câteva obiecte de metal (cele mai multe complet corodate), zgură de fier şi resturi ale unei lupe de fier, o mărgică de sticlă fragmentară de tipul cu mască umană, un fragment de râşniţă rotativă cu urmele mânerului de fier, o roată miniaturală din ceramică etc. De asemenea, s-au descoperit şi câteva fragmente mici de vase celtice în SI a, carourile 16 N-17 N, la adâncime de 2,00-2,15 m, în nivelul IV (?) sau V, ele se adaugă altor fragmente din două vase celtice descoperite în 1997. S-au recuperat 20 fragmente de amfore ştampilate, astfel: Sinope - 10 torţi; Heraclea Pontică - 6 gâturi si torţi; Rhodos - 3 torţi, centru nedeterminat - 1 toartă.
Menţionăm şi apariţia în anul 1998 a câtorva oase umane izolate: un maxilar al unui adolescent sau tânăr (cu toată dentiţia păstrată) în SI b, caroul 11 N, nivelul V sau VI (?); un humerus, în SI c, caroul 14 N, nivelul V; un femur în SI b, caroul 16 N, nivelul VI.