Satu Nou | Comuna: Oltina | Judeţ: Constanţa | Punct: Vadu Vacilor | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Hallstatt; La Tène; Epoca greacă; Epoca elenistică;
Categorie:
Domestic; Industrial; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare rurală;
Cod RAN:
| 62510.03 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Oltina
Localitate:
Satu Nou
Punct:
Vadu Vacilor
Localizare:
| 62510.03 |
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ganciu Petcu | Anca | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Dobrinescu | Cătălin | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Irimia | Mihai | responsabil | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Raport:
Săpăturile sistematice s-au desfăşurat în perioada 1-31 august 2005. Fondurile au fost asigurate în cea mai mare parte de MCC şi într-o proporţie mai redusă de MINAC; diurna, cazarea şi transportul au fost puse la dispoziţie de instituţiile cărora le aparţin membrii colectivului de cercetare.
Săpătura arheologică din anul 2005 şi-a propus încheierea cercetărilor de mică amploare întreprinse în acest sit (doar în campania din 20031) şi elucidarea unor aspecte privind intensitatea locuirii, stratigrafia şi cronologia aşezării.
Cercetările s-au concentrat în zona S.I, trasată în anul 2003 de-a lungul malului, într-o zonă neîmpădurită, de 62 x 2 m. În 2005 au fost realizate trei casete, având ca scop, printre altele, şi cercetarea integrală a unor complexe arheologice identificate şi săpate parţial în anul 2003.
Caseta nr. 1 E, de 5 x 2 m, a fost plasată între carourile 3,5 N-5 N, urmărindu-se cercetarea integrală a gropii nr. 5 şi a altor complexe din zonă.
Caseta nr. 2 V, de 6 x 2 m, a fost plasată între carourile 3 N şi 5 N, în vederea investigării complete a zonei din vecinătatea dărâmăturilor cuptorului din S.I, caroul 4 N.
Caseta nr. 3 V, iniţial de 6 x 1 m, extinsă apoi în lăţime până la marginea malului, a fost plasată între carourile 23-25, având ca scop desluşirea situaţiei stratigrafice din zonă şi stabilirea tipului de complex arheologic căruia îi aparţin materialele bogate (îndeosebi ceramice) surprinse la adâncimi variabile în secţiunea S.I, între cca. -0,40 -0,50 m şi -0,90 -1,10 m.
Ca observaţie generală s-a constatat că stratul vegetal al sitului, săpat în trepte cu peste două decenii în urmă pentru plantarea arborilor, are o grosime variabilă, cuprinsă între cca. 0,20-0,40 m şi conţine puţine materiale arheologice. Stratul arheologic propriu-zis începe de la adâncimile menţionate şi are de asemenea o grosime variabilă (cuprinsă între cca. 0,25-0,55 m), sub care apare pământul galben (loess), steril. Grosimea şi bogăţia în materiale a stratului arheologic diferă de la o zonă la alta; el este mai gros şi conţine materiale mai numeroase în zona corespunzătoare unor complexe arheologice (gropi, locuinţe, cuptoare sau vetre). De culoare cenuşie cu diferite nuanţe spre partea superioară, stratul arheologic capătă treptat, spre bază, un aspect tot mai gălbui, datorită vecinătăţii loess-ului steril şi a numeroaselor galerii sau gropi mai mari de animale care au perforat solul în toate direcţiile, amestecându-l. S-a constatat, de asemenea, că stratul arheologic formează un singur nivel de locuire. Doar în zona unor complexe (bordeie sau gropi), umplerea lor în timp cu resturi menajere a creat impresia existenţei a două niveluri distincte care, la o analiză atentă, nu s-au confirmat. Prezenţa unui singur nivel arheologic în sectorul cercetat nu exclude existenţa unor etape succesive în formarea sa şi în evoluţia locuirii de la Vadu Vacilor, ca în cazul situaţiei constatate în locuinţa-bordei din S.I, carourile 23-25 (vezi mai jos). Situaţia ar putea fi, eventual, diferită în alte zone ale aşezării.
În caseta nr. 1 E, caroul 4 N, la adâncimea de 0,67 m, au fost descoperite mai multe pietre de dimensiuni medii şi mari, unele dispuse oblic; ele aparţin de fapt gropii nr. 8, de formă ovală în plan orizontal (cu diametrele de 1,05 x 0,75 m), al cărei contur a putut fi delimitat doar la adâncimea de cca. 0,80 m. Groapa nr. 8 suprapune parţial, către V, groapa nr. 5, cercetată în cea mai mare parte în campania din 2003. Ceramica, puţin numeroasă, este reprezentată de fragmente de vase getice şi elenistice, între care o buză de lekythos şi mai multe fragmente de amfore (inclusiv o toartă de Rhodos ştampilată).
S-a definitivat cercetarea gropii nr. 5, constatându-se că la bază umplutura sa era formată din pământ şi cenuşă, uneori închisă la culoare, conţinând fragmente de cărbuni, fragmente de amfore (mai ales de Rhodos) şi de vase indigene, o toartă de cană elenistică fragmente de chirpici cu urme de nuiele, oase de animale (inclusiv de peşte), pietre de dimensiuni variabile şi bucăţi de vatră.
Chirpicii, pietrele (inclusiv un fragment de râşniţă de tip elenistic) şi fragmentele de vatră se aflau mai ales spre marginea gropii, în treimea ei estică şi sud-estică. De altfel, în umplutura gropii s-au găsit încă din 2003 numeroase pietre (unele de mari dimensiuni), chirpici, fragmente de vatră, un bogat material ceramic parţial întregibil (inclusiv o lékane elenistică fragmentară cu umărul carenat şi trei torţi de amfore ştampilate - una de Rhodos şi două de Cnidos). Groapa, de formă aproximativ tronconică, avea diametrele gurii de cca. 0,75-0,80 m şi ale bazei de 1,70-1,90 m; partea ei superioară a fost surprinsă la adâncimea de 1 - 1,05 m, iar baza se afla la –2,20 m.
Tot în caseta nr. 1 E au fost cercetate parţial gropile nr. 9 şi 11, care continuă, în cea mai mare parte, sub malul de E; săpătura nu a mai fost extinsă în zona gropilor în cauză. În umplutura gropii nr. 9 s-au descoperit fragmente de vase elenistice şi getice de tip comun, chirpici şi pietre de mici dimensiuni. În schimb, în cea mai mare parte a gropii nr. 11 nu s-au descoperit materiale ceramice; doar spre baza ei (aflată la –1,55 m de la suprafaţa actuală a terenului) s-au descoperit câteva fragmente ceramice, inclusiv o toartă de amforă de Rhodos.
În caseta nr. 2 V, materialul arheologic reprezentat de fragmente ceramice, oase de animale şi pietre, fără a fi prea bogat, se afla în stratul arheologic la adâncimi cuprinse între cca. 0,37-0,70 m. Nu s-a descoperit nici un complex arheologic reprezentativ.
O situaţie mai complexă s-a constatat în caseta nr. 3 V. Aici stratul arheologic era mult mai bogat în materiale, constituind, de fapt, umplutura unei locuinţe-bordei a cărei margine sudică fusese sesizată parţial încă din anul 2003.
Umplutura bordeiului era formată mai ales din pământ cenuşos la partea superioară, amestecat cu loess la bază, deosebindu-se clar, mai ales către S şi SV, de restul stratului arheologic şi de loess-ul steril. În el se aflau numeroase fragmente ceramice (autohtone şi elenistice, îndeosebi de amfore), oase de animale, pietre, chirpici (uneori cu urme de nuiele), fragmente de vatră etc. Acestea erau diseminate în întreaga umplutură, între cca. –0,50 -1,05 m, fără a se observa o eventuală dispunere a lor în straturi succesive, clar delimitate2. Aceasta sugerează umplerea bordeiului după abandonare într-un anumit interval de timp, fără întreruperi sesizabile. Remarcăm descoperirea, printre fragmentele ceramice, a unor vase autohtone parţial întregibile (oale borcan cu brâuri alveolate de diferite tipuri, străchini, castroane) precum şi a nouă ştampile de Rhodos şi de Cnidos, care se alătură altor nouă ştampile descoperite în campania anterioară în secţiune, în zona aceloraşi carouri (23-25). De altfel, în această zonă s-au descoperit anterior şi alte materiale arheologice importante: fragmente de lekythoi, lagynoi şi kantharoi elenistici, de fructiere şi capace de vase getice lucrate cu mâna, o gresie de ascuţit etc.
La partea inferioară a bordeiului se afla in situ o vatră parţial distrusă, căreia nu i s-au putut stabili forma şi dimensiunile iniţiale. Spre deosebire de cele mai multe vetre de acest tip de la Satu Nou (atât de la Vadu Vacilor cât şi de la Valea lui Voicu), vatra în cauză nu avea nici o substrucţie din pietre sau fragmente ceramice; era construită direct pe sol, având o crustă cenuşie deschisă şi un strat ars compact de cca. 6-8 cm, maroniu-închis, care căpăta treptat o culoare maroniu-gălbuie spre bază. Vatra suprapunea parţial groapa nr. 13, anterioară bordeiului, precum şi sectorul învecinat al podinei din zonă. Tot sub podina locuinţei se afla şi groapa nr. 10, descoperită în c.24, în apropierea zonei din S.I, cercetată în anul 2003. Groapa nr. 10, surprinsă între –1,15 -1,40 m, de formă aproximativ cilindrică, dar adâncită inegal la bază, conţinea numeroase fragmente ceramice (inclusiv două torţi de amfore ştampilate de Rhodos), oase de animale, pietre, precum şi un fragment de râşniţă de tip grecesc. Groapa nr. 13, de formă aproximativ ovală şi cu pereţii verticali, se afla între adâncimile de 1,36-1,53 m şi conţinea un pământ cenuşos, cu cărbune şi puţine materiale ceramice, nereprezentative; avea diametrele de 1,48 x 1,70 m.
La rândul său, bordeiul a fost străpuns de groapa nr. 12, de formă aproximativ cilindrică (având diametrele de 1,40 x 1,48 m), surprinsă doar între adâncimile de 0,90-1,35 m. Ea începea, însă, mai de sus, fără să poată fi pusă în evidenţă datorită densităţii şi compoziţiei aproape uniforme a solului din zonă. Printre materialele arheologice descoperite în interiorul ei menţionăm un castron fragmentar cenuşiu lucrat la roată, o fusaiolă, fragmente de amfore elenistice, precum şi mai multe seminţe ,,conservate” într-un ,,bloc” de arsură roşcată-maronie. Fundul gropii era albiat, adâncindu-se în zona centrală.
Fără a putea realiza determinări stratigrafice mai detaliate, constatăm existenţa în zona casetei nr. 3 şi a sectorului învecinat din S. I (carourile 23-25) a trei etape succesive de intervenţie, toate aparţinând locuirii getice şi fără a fi, probabil, prea îndepărtate în timp una de cealaltă. Primei etape îi aparţin gropile nr. 10 şi 13. După umplerea lor, intenţionată sau nu, în zonă s-a săpat bordeiul amintit, a cărui podină suprapune clar cele două gropi, una dintre ele (gr. nr. 13) fiind suprapusă parţial şi de vatra locuinţei. După abandonarea şi umplerea sa, în a treia etapă a fost realizată groapa nr. 12 care străpungea umplutura bordeiului, intrând şi în loess-ul steril pe o adâncime de cca. 0,17 m.
Printre materialele arheologice descoperite în campania din anul 2005 amintim: fragmente de vase getice lucrate cu mâna şi la roată, unele reprezentând imitaţii după materialele elenistice; fragmente de amfore (îndeosebi de Rhodos, de tipul târziu, cu torţi unghiulare şi de Cnidos); fragmente de căni şi lekythoi elenistici; râşniţe fragmentare de tip grecesc; fusaiole; o mărgică şi un fragment de brăţară de sticlă, ambele reprezentând produse elenistice. Remarcăm, de asemenea, descoperirea a 12 torţi ştampilate (11 de Rhodos şi una de Cnidos), care aparţin în exclusivitate sec. II a.Chr.
Nu s-au descoperit dovezi de locuire consistentă în zonă din alte epoci, ci doar câteva fragmente ceramice hallstattiene, probabil purtate.
După încheierea cercetărilor, săpătura efectuată în 2003 şi 2005 a fost astupată pentru conservarea mai bună a sitului şi redarea terenului într-o formă cât mai apropiată de cea iniţială către proprietar - Regia Naţională a Pădurilor- Direcţia Silvică Constanţa.
Ca urmare a unor sesizări mai vechi privind lucrările de terasare pentru plantarea viţei de vie întreprinse în punctul Suat, unde s-a cercetat între anii 1958-1960 o cunoscută necropolă getică din sec. V-IV a.Chr.3, am efectuat o secţiune de control (de 15 x 2 m), fără a se descoperi vreun complex arheologic.
Întregul material arheologic recoltat a fost transportat şi depozitat la MINAC pentru a fi curăţat, restaurat, conservat, inventariat, fotografiat şi desenat în vederea publicării. Cel mai reprezentativ este expus.