Satu Mare | Judeţ: Harghita | Punct: Botos | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2007
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică; Necropolă;
Cod RAN:
| 83188.04 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
Satu Mare
Localitate:
Satu Mare
Punct:
Botos
Localizare:
| 83188.04 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Demjén | Andrea | participant | Muzeul "Haáz Rezsö", Odorheiu Secuiesc |
| Nyárádi | Zsolt | participant | Muzeul "Haáz Rezsö", Odorheiu Secuiesc |
| Sófalvi | András | participant | Muzeul "Haáz Rezsö", Odorheiu Secuiesc |
Raport:
În cursul perieghezelor arheologice anterioare şi prin referirile documentelor istorice scrise (izvoare eclesiastice din sec. XVIII-XIX şi măsurători topografice, făcute de către austrieci între 1769-1773) am reuşit localizarea bisericii medievale din Satu Mare, aflată spre N de centrul actual al satului la o distanţă de aprox. 500 m în tarlaua Botos. Locul bisericii se află pe o suprafaţă arabilă, fapt care pune în pericol rămăşiţele monumentului istoric.
Biserica medievală a funcţionat până la sfinţirea bisericii moderne (1773) aflată în centrul actual al satului, dar înmormântările împrejurul bisericii vechi au continuat şi în prima parte a secolului următor.
Am cercetat trei secţiuni: 5 x 5 m, 5 x 2 m, 5 x 2 m, iar în cursul săpăturilor au ieşit la iveală zidurile de fundaţie ale cimitirului, turnului de poartă şi ale sanctuarelor poligonale, respectiv semicirculare.
Zidul de incintă a fost identificat în S1 şi a fost construit din bolovani de piatră legaţi cu mortar din pietriş amestecat cu var stins cu gr. de 0,50-0,60 m. Construite concomitent cu zidul de incintă am descoperit zidurile unui turn de poartă, cu dimensiuni de 3,60 x 3,60 m; acesta a fost probabil şi turnul de clopotniţă. În stadiul actual al cercetărilor nu putem preciza cronologia absolută a acestor ziduri, ci doar că în straturile anterioare construirii zidului de turn au fost găsite fragmente ceramice aparţinând sec. XIV.
În secţiunea S2 a fost descoperită fundaţia sanctuarului gotic târziu, dispus pe axa E-V (fiind sfinţită pentru cinstirea prinţului Sfântul Emeric). Zidurile sanctuarului au fost decopertate în partea nordică, estică şi sudică a secţiunii, iar perpendicular pe zidul nordic am dezvelit un detaliu de zid, care probabil a fost zidul estic al sacristiei. În partea vestică a secţiunii am descoperit o absidă semicirculară. Partea exterioară a absidei a fost distrusă de o înmormântare modernă, dar pe o porţiune mică am putut identifica fundaţia acesteia din lut bătut amestecat cu pietre mici. Datorită lipsei unei secţiuni pe întreg sanctuarul semicircular nu s-a putut decide dacă nucleul de cărămidă din interiorul zidului (Z3) şi zidul de piatră distrus parţial în exteriorul acestuia (Z4) au fost construite în acelaşi timp sau Z3 suprapune Z4.
În interiorul sanctuarului gotic au fost identificate în totalitate 15 morminte fără inventar. Pentru cronologia relativă a mormintelor am folosit observaţiile stratigrafice, adâncimea, umplutura şi orientarea mormintelor, respectiv superpoziţiile. Marea majoritate a mormintelor dezvelite nu aparţin fazei târzii a bisericii, ci au fost săpate în jurul bisericii cu absida semicirculară, romanică (M1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 10, 13). Mormintele au fost deranjate în timpul construirii sanctuarului gotic şi de înmormântările ulterioare. Mormintele medievale târzii (M12, 14) au avut o adâncime medie faţă de mormintele din sec. XVIII-XIX., care s-au adâncit până la cotele de -1,80 -2 m.
În cursul cercetării s-au găsit fragmente ceramice, cuie de sicrie şi fragmente de frescă, care probabil au ornamentat zidul sanctuarului gotic. În urma săpăturilor au mai ieşit la iveală: o monedă din argint (denar) bătută de Sigismund Luxemburg, o cruce votivă din cupru (sec. XVIII) şi o furculiţă medievală.
Datarea construcţiilor în lipsa surselor relevante nu este precisă. Rezultatele săpăturilor sunt în concordanţă cu perieghezele arheologice şi completează izvoarele istorice indirecte. Fragmentele ceramice din sec. XIII-XIV datează începutul satului mult mai devreme decât se ştia până acum (1566) şi datează construirea bisericii cu absida semicirculară. Sanctuarul bisericii sau toată biserica a fost reconstruită în cursul sec. XV-XVI, reconstrucţie care a avut drept consecinţă mărirea sanctuarului. Campania viitoare, probabil, ne va ajuta să obţinem date în plus în ceea ce priveşte aceste construcţii.
Rezumat:
Biserica medievală a funcţionat până la sfinţirea bisericii moderne (1773) aflată în centrul actual al satului, dar înmormântările împrejurul bisericii vechi au continuat şi în prima parte a secolului următor. S-au cercetat trei secţiuni, iar în cursul săpăturilor au ieşit la iveală zidurile de fundaţie ale cimitirului, turnului de poartă şi ale sanctuarelor poligonale, respectiv semicirculare.