Sat Nou | Comuna: Săveni | Judeţ: Botoşani | Punct: Sat Nou | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Vornicu-Țerna | Andreea | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Kalmbach | Johannes | participant | Römisch-Germanische Kommission, Frankfurt am Main |
| Rassmann | Knut | participant | Römisch-Germanische Kommission, Frankfurt am Main |
| Grundmann | Andreas | participant | Römisch-Germanische Kommission, Frankfurt am Main |
| Hohle | Isabel A. | participant | Römisch-Germanische Kommission, Frankfurt am Main |
| Kohle | Maria | participant | Römisch-Germanische Kommission, Frankfurt am Main |
| Vornicu | Diana Măriuca | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Țerna | Stanislav | participant | Universitatea "Şcoala Antropologică Superioară", Chişinău |
Raport:
Situl de la Săveni - Sat Nou, a fost descoperită în anul 1978, când, cu ocazia construirii unei anexe gospodăreşti, a fost afectată o locuinţă eneolitică. Cercetările de mică amploare întreprinse de Filaret Aprotosoaie (nota 1) au furnizat un bogat material ceramic specific culturii Cucuteni, faza B2, numeroase greutăţi de lut şi două figurine antropomorfe, în prezent aflate în patrimoniul Muzeului de Arheologie Săveni şi al secţiei de Istorie-Arheologie a Muzeul Judeţean Botoşani. Nu se păstrează în arhiva muzeului nicio informaţie privind localizarea săpăturilor sau stratigrafia aşezării.
Aşezarea cucuteniană se află la marginea satului Sat Nou, pe un promontoriu de pe malul drept al râului Podriga. O mare parte din teritoriul sitului se află în prezent în zona cu parcele agricole aferente satului, însă o altă porţiune, de suprafaţă necunoscută a fost distrusă de construcţiile moderne.
Evaluarea de teren s-a realizat deopotrivă prin metode non-invazive – prospecţiuni magnetometrice şi colectare a materialului de suprafaţă – şi intruzive, având ca obiective: identificarea limitelor sitului, cunoaşterea structurii interne a aşezării, colectarea de material arheologic necesar datării radiocarbon şi testarea unui tip de anomalie geofizică în vederea interpretării planului geofizic.
Prospecţiunile magnetometrice au fost organizate de către o echipă de specialişti de la Römisch-Germanische Kommission (RGK), Frankfurt am Main condusă de dr. Knut Rassmann. Au fost utilizate două sisteme Sensys, unul cu 16 sonde, al doilea cu cinci, montate la distanţă de 25 cm, cuplate la un sistem GPS Leica pentru raportarea spaţială a măsurătorilor şi tractate de un automobil de teren, respectiv un ATV. A fost prospectată o suprafaţă de 16,4 ha în interiorul şi în proximitatea sitului preistoric. Pe baza planului obţinut, au fost identificate cel puţin 33 de locuinţe arse. Acestea sunt dispuse în cuiburi, unele grupuri fiind organizate sub forma arcurilor de cerc. Dimensiunile locuinţelor variază, anomaliile corespondente lor având între 24 m2 şi 115 m2, cu o excepţie de 220 m2 (mega-structură). Pe baza prospecţiunilor geofizice şi a cercetărilor de suprafaţă, resturile de locuire eneolitică au fost identificate pe un areal de cca 14 ha. Însă, dacă luăm în considerare forma promontoriului şi presupunem că acesta a fost ocupat în întregime de către comunităţile preistorice, atunci trebuie adăugate la acest număr încă 7 ha care se află, în prezent, sub gospodăriile satul modern Sat Nou.
Pe lângă anomaliile corespunzătoare locuinţelor arse, pe planul geomagnetic au mai fost identificate gropi dar şi anomalii de formă aproximativ rotundă, cu suprafeţe de până în 9 m2, cu valori ale intensităţii magnetice corespunzătoare unor structuri arse, aflate în imediata apropiere a locuinţelor.
Investigarea unui astfel de obiect, necesară în vederea interpretării planului geomagnetic, a constituit unul dintre obiectivele săpăturilor arheologice din toamna anului 2019. Anomalia cercetată are o valoare maximă de 37 nT şi o suprafaţă de cca. 5 m2, fiind localizată în extremitatea nord–vestică a aşezării, lângă peretele lung al unei locuinţe de dimensiuni mari (112 mp). Secţiunea 1, orientată NV-SE, a fost iniţial deschisă pe o suprafaţă de 4x4 m, proiectată astfel încât să surprindă anomalia circulară şi să secţioneze o porţiune din resturile de la peretele lung al locuinţei. Ca urmare a unor probleme apărute în raportarea secţiunii la punctul topografic fix, s-a înregistrat o deviere de cca 2 m pe direcţia est-vest, ceea ce a condus la necesitatea extinderii secţiunii de-a lungul a trei carouri cu 1 m, înspre est, pentru a surprinde întregul obiect (fig. 1A).
Stratigrafia secţiunii, pe profilul nordic, se prezintă astfel, de sus în jos :strat de cca. 25-30 cm cu sol negru arabil, urmat de 10-15 cm de sol negru nearat; 10-15 cm sol negru-cenuşiu cu pigmentaţie de lut ars, ce acoperă resturile de locuire eneolitică; cca. 15 cm strat de sol brun-cenuşiu cu resturi de lut ars, corespunzător depunerii eneolitice; strat brun-gălbui reprezentând sterilul arheologic (fig. 1D).
Resturi de la peretele locuinţei (complex 1005), având aspect de bulgări de lut ars la roşu, cu contur neregulat s-au conturat lângă profilul de nord. La demontare, s-a observat că fragmentele de lut provin în mare parte de la un perete de locuinţă. În partea de nord-est a secţiunii, dărâmăturile erau răspândite pe o suprafaţă mai extinsă. Aici se intersectau cu o masă mai compactă de lut ars de formă aproximativ rectangulară în care fragmentele aveau în mare parte aspect făţuit (complex 1006) (fig. 1B). În partea de nord-est a instalaţiei 1006 s-au conturat resturile prost prezervate ale unei vetre (complex 1008). În jurul acesteia, spre nord şi est, sub şi în afara dărâmăturilor de perete, au fost descoperite: o strachină întreagă, cu gura în jos, două greutăţi de lut de forme diferite, un vas miniatural, un vas de mici dimensiuni din pastă grosieră, fragmente din partea superioară a unui vas din pastă grosieră şi două toporaşe din corn de cerb (fig. 1B).
La cca. Un metru şi jumătate spre sud-vest de resturile structurilor arse, pe nivelul antic de călcare, s-a conturat o mică aglomerare formată din fragmente ceramice provenite de la partea superioară a unui vas şi o greutate de lut ruptă din vechime.
În ceea ce priveşte complexul 1006, acesta reprezintă un tip de instalaţie inedită pentru aria culturală în discuţie (fig. 1B,C). Masa de lut are formă aproximativ rectangulară, uşor concavă pe latura vestică şi cu deschidere arcuită pe cea estică. Ocupă o suprafaţă de cca. 1,5 m2 . Din datele obţinute prin studiul tipurilor de amprente înregistrate la demontare şi a distribuţiei lor, s-a reuşit recuperarea unor informaţii privind modul de construcţie a structurii. Astfel, instalaţia a fost construită pe scânduri de lemn suspendate, aşezate paralel, orientate NV-SE, peste care a fost aplicat un strat gros de lut. Ulterior, acesta a suferit cel puţin un eveniment de refacere. Sub masa de lut, solul nu prezenta urme care să indice existenţa unei camere de combustie. Vatra din faţa instalaţiei a servit probabil acestui scop, comunicând cu spaţiul de sub instalaţie printr-o deschiderea observabilă pe latura estică a construcţiei de lut.
Destinaţia construcţie rămâne necunoscută în lipsa unor analize suplimentare interdisciplinare. În acest sens, au fost recoltate probe de sol din interiorul instalaţiei pentru analiza geochimică a sedimentului, pentru identificarea eventualelor resturi botanice şi pentru analiza fitolitelor. În acelaşi scop, este necesară investigarea altor structuri asemănătoare din diferite zone ale sitului, atât din categoria celor aflate în proximitatea locuinţelor, cât şi a structurilor poziţionate în spaţiile deschise dintre grupurile de locuinţe. O analiză comparativă a acestora, la nivelul modului de construcţie şi a componentelor botanice şi geo-chimice ale sedimentului, poate aduce contribuţii reale la stabilirea importanţei instalaţiilor de acest tip pentru economia aşezării.
Continuarea prospecţiunilor geofizice şi a colectării materialului de suprafaţă sunt de asemenea necesare în vederea stabilirii limitelor sitului în zona afectată de locuirea contemporană şi obţinerii planului integral al distribuţiei complexelor arheologice în cadrul sitului eneolitic.
Note:
1.
1. F. Aprotosoaie, Câteva noi puncte arheologice descoperite în zona Săvenilor şi în împrejurimi, Hierasus, 2, 1979, p. 121-130.