Sarmizegetusa | Comuna: Sarmizegetusa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Praetorium Procuratoris | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Sarmizegetusa, com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara. Praetorium Procuratoris
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 91063.01 |
Județ:
HUNEDOARA
Unitate administrativă:
SARMIZEGETUSA
Localitate:
SARMIZEGETUSA
Punct:
Praetorium Procuratoris
Localizare:
| 91063.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Diaconescu | Alexandru | responsabil sector | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Bucurenciu | Cornel | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Sediul Guvernatorului Financiar al Daciei Apulensis (Praetorium Procuratoris). Cercetările arheologice din campaniile 2015-2017 s-au concentrat asupra corpurilor de clădire aflate la Vest de complexul termal şi de sălile care par să fi fost în folosinţa privată a guvernatorului financiar (constituind „domus procuratoris"). Principala descoperire a fost o mare încăpere prevăzută cu instalație de hypocaust (C), flancată la est şi la vest, de două coridoare orientate nord-sud (încăperile A şi B), respectiv N,G). Mai departe către vest se află alte încăperi şi anexe, care fac parte dintr-un alt corp de clădire. De asemenea în 2017 s-a extins cercetarea spre Nord şi Est de încăperea „C", cu scopul de a investiga încăpera cu hipocaust aflată la nord şi relaţiile dintre acest corp de clădire şi structurile descoperite în perioada anilor ’70- 80[1], încăpere denumită Sp4. În campania din 2021 s-a avut în vedere cercetarea fazelor anterioare, reprezentate de clădirile civile, care au precedat sediul guvernatorului, instituit în jurul anului 170p.Chr.[2]. Din păcate cercetarea de anul acesta a fost brusc întreruptă de dispariția prematură a profesorului Alexandru Diaconescu, cercetarea urmând a fi finalizată în descursul anului viitor. Campania 2021 Suprafaţa Sp4 este parte a unei încăperi care a fost prevăzută cu un sistem de încălzire de tip hipocaust şi se afla la Nord de camera „C". De altfel, cele două instalaţii comunicau printr-un canal ce străpunge Z5. La nivelul suspensurii exista un pasaj în extremitatea vestică a aceluiaşi Z5, de la care provine un uşor prag? de piatră. Până în acest moment în mare parte stratigrafia este similară încăperii C, astfel contextele arheologice au fost denumite convenţional asemănător (C01’, C09’, C14’’, C10’, C15’). La fel ca în cazul încăperii C şi în această suprafaţă suspensura a fost distrusă, păstrându-se parţial doar pe o porţiune de cca. 1m2. Podeaua a fost realizată similar din pavaj hexagonal având laturile între 3 şi 6 cm, lipite cu mortar şi aşezate pe o şapă de opus signinum (gros de 15 cm ) sub care s-au găsit cărămizi bipedale fragmentare, aşezate pe pilele instalaţiei de hipocaust. Peste podeaua instalaţiei (C15’) se găsea un strat puternic de arsură C14’’. În colţul de Sud Est al suprafeţei au fost surprinse două ziduri (Z21 şi Z22) ţesute între ele, care formează colţul unei noi începeri, sau mai degrabă a unei anexe lagate de ultima fază a instalaţiei de hipocaust. Aceste ziduri au fost amplasate deasupra podelei de opus signinum, aceasta continuând şi în interiorul spaţiului delimitat de Z21-22. Pe moment nu se poate stabili nici extensia spre nord şi est a încăperii cu instalaţie de hipocaust şi nici dimensiunile anexei. Partea de Vest a încăperii a fost parţial distrusă de groapa modernă C78, care a afectat şi elevaţia zidului Z2. Această groapă se extinde spre Est cu circa 1,6 m de la profilul Vestic. Zidul Z2 a fost surprins şi pe latura de Vest a noii încăperi pe o lungime de 4,3 m, fiind ţesut de zidul Z19. Acesta a fost surprins doar pe o lungime de 1,2 m raportat la colţul exterior, înspre Est fiind acoperit de podeaua instalaţiei de hipocaust C15’. Zidul Z19 are o traiectorie paralelă cu zidul Z13 al încăperii C. Distanţa dintre Z13 şi Z19 pe axa Nord Sud este de 14 m şi corespunde zidurilor perimetrale ale unei locuinţe civile (domus) anterioare încăperii prevăzute cu instalaţie de hipocaust şi care a fost parţial cercetată în anii anteriori. Tot sub podeaua instalaţiei de hipocaust din noua încăpere, la o distanţă de cca. 0,3 m Nord faţă de Z19 a fost identificat tot datorită gropii moderne un alt zid paralel numit Z20. Nivelul de dărâmare al zidului Z20 pare a fi mai înalt decât cel al zidului Z19, podeaua instalaţiei lăsându- se uşor pe acesta din urmă şi dând senzaţia de trepte. Această situaţie este vizibilă şi în interiorul suprafeţei la Sud de Z19, diferenţele de adâncime între podeaua aflată deasupra zidurilor Z19 şi Z20 fiind de cca. 10 cm. Principalele contexte arheologice C01’.Strat de dărâmătură de culoare negru-cenuşiu. Componenţa de bază a stratului este formată din pământ, bolovani de diferite dimensiuni şi cărămidă. Intruziunile se compun din ceramică şi oase. Acest strat a fost identificat pe întreaga suprafaţă Sp4, având o grosime cuprinsă între 10-32 cm. C09’. Dărâmătura suspensurii a instalaţiei de hipocaust. Apare pe toată suprafaţa Sp4, cu o grosime maximă de 80 cm. În dărâmătură au fost descoperite pavaje hexagonale de diferite dimensiuni cu latura cuprinsă între 3 şi 3,5 şi 6 cm, fragmente ceramice, oase, cărbune, tubuli pentru încălzirea peretelui, tesserae etc. C10’. Suspensura încăperii este păstrată fragmentar şi este aşezată pe o şapă de opus signinum cu o grosime de 15 cm pe pilele de hipocaust. Podeaua a fost realizată din pavaj hexagonal având laturile între 3 şi 6 cm, lipite cu mortar şi aşezate pe o şapă de opus signinum (gros de 15 cm ) sub care se află cărămizi sesquipedale fragmentare. C14’’. Strat de arsură care se extinde pe toată suprafaţa încăperii cu hipocaust, şi care reprezintă stratul de arsură de pe podeaua de jos a instalaţiei. Componenta principală a stratului este formată din cenuşă şi cărbune, intruziunile fiind formate din fragmente de cărămidă şi tencuială prăbuşită de pe zidurile încăperii. C15’. Reprezintă podeaua de opus signinum a instalaţiei de hipocaust, extinsă în toată încăperea mai puţin în zona în care a fost distrusă de groapa modernă C78. Spre deosebire de podeaua din încăperea C, aceasta nu pare să aibă urme de reparaţii. C72. Groapă modernă care distruge parțial paretea de Vest a încăperii și elevaiția zidului Z2.
Note:
1.
H. Daicoviciu şi colab., Săpăturile de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în MCA, 1980, p. 276-282; H. Daicoviciu,I. Piso, Al. Diaconescu, Săpăturile de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în MCA, 1983, p. 246-277.
2.
CCA 2016, p. 79-83. Tot aici despre localizarea complexului şi istoricul săpăturilor; CCA 2017, p. 120-124.