Sarmizegetusa | Comuna: Sarmizegetusa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Necropola de est | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Sarmizegetusa, com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara. Necropola de est
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană;
Tipuri de sit:
Necropolă;
Cod RAN:
| 91063.01 |
Județ:
HUNEDOARA
Unitate administrativă:
SARMIZEGETUSA
Localitate:
SARMIZEGETUSA
Punct:
Necropola de est
Localizare:
| 91063.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ţentea | Ovidiu | responsabil sector | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Bârcă | Vitalie | responsabil sector | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Raport:
Necropola de est Datorită finanțării din Programul Național de Finanțare a Cercetărilor Arheologice, derulat de Ministerul Culturii, am putut continua săpăturile din necopola estică a orașului. Acestea au fost reluate în anul 2017 cu obiectivul de a cerceta întregul areal cuprins între incinta A și așa-numitul mausoleum al Aureliilor. Punctul, denumit „La Cireş”, se află la peste 500 m Est de colţul nord-estic al incintei orașului, în imediata vecinătate a drumului comunal Sarmizegetusa-Ostrov, care suprapune în mare parte drumul imperial antic[1]. Investigațiile arheologice efectuate în campania din anul 2021 sunt o continuare a celor din 2017, când au fost cercetate patru morminte de incinerație (Cx 1, Cx 2, Cx 4, Cx 5) și trei de inhumație (Cx 3, Cx 7, Cx 9)[2], și a celor din anii 2018-2019 când a fost cercetată o incintă funerară, o platformă dreptunghiulară, adosată de zidul necropolei, cercetat pe o lungime de 9 m, care mărginea spre nord drumul imperial[3], și 5 complexe arheologice (Cx 6, Cx 11, Cx 12, Cx 13, Cx 14)[4]. Trei dintre aceste fiind morminte de incinerație (Cx 6, Cx 11, Cx 12) unul de ininhumație (Cx 14), iar cel de-al cincilea complex (Cx 13) fiind o depunere rituală într-o urnă cu capac[5]. Săpăturile arheologice din anul 2021 s-au axat pe continuarea investigațiilor în suprafețele rămase necercetate exhaustiv situate la est, vest și sud de zidurile incintei, precum și în jumătatea estică a suprafețelor S 2 și S 3 a căror investigare nu a fost finalizată în 2019. De asemenea s-a finalizat cercetarea în suprafața extinsă (C 4) spre nord a secțiunii S 3 unde a fost cercetat pe o lungime de 9 m, zidul necropolei, care mărginea spre nord drumul imperial. În urma cercetărilor efectuate în aceste suprafețe au fost identificate și cercetate 2 complexe arheologice (Cx 15, Cx 16), ambele find situate în suprafața S 2. În jumătatea estică a suprafețelor S 2 și S 3, cât și în extinderile acestora, au fost descoperite o serie de fragmente cercamice de la diferite tipuri de vase (ulcioare, boluri, castroane etc.), dar și mai multe fragmente de cărămizi care provin de la cele două complexe cercetate (Cx 15, Cx 16), dar și mai multe bucăți de dimensiuni medii de marmură spartă. Cele două complexe au fost descoperite în jumătatea estică a S 2. Complexele descoperite şi cercetate aparţin perioadei secolelor II-III p. Chr., la fel și fragmentele ceramice descoperite pe suprafața investigată. Cele două complexe cercetate în anul 2021, la fel ca și cele din campaniile 2001-2008 și 2017-2019, sunt morminte și aparţin, împreună cu artefactele descoperite în afara complexelor, perioadei existenței provinciei Dacia. În mormintele cercetate sau în preajma acestora, nu au fost descoperite elemente care să indice o datare mai târzie, după părăsirea provinciei Dacia. Morminte de incineraţie cercetate: Cx 15, Cx 16. Cx 15 Localizare: S2. Mormânt de incinerație într-o cistă de cărămidă de formă rectangulară, distrusă în cea mai mare parte, din care s-au păstrat în anumite porțiuni câte două asize din peretele nordic, vestic și estic. Asizele de cărămidă păstrate pe cele trei laturi au fost surprinse la adâncimea de -0,90 m de la nivelul actual de călcare. Lungimea păstrată a peretelui nordic: 1,95 m; lățimea aproximativă a cistei: 1,0 m. Dimensiunile cărămizilor păstrate întregi: 40 x 30 cm; grosimea cărămizilor: 5-6 cm; orientare: N-S. Mormântul a fost jefuit încă din antichitate, singurele piese găsite sunt câteva fragmente ceramice atipice. Cx 16 Localizare: S2. Mormânt de incinerație într-o cistă de cărămidă de formă rectangulară distrusă parțial în partea sudică, clădită într-o groapă arsă. Lungimea păstrată a cistei: 1,90 m; lățimea: 1,10 m; înălțimea exterioară: 0,52 m; înălțimea interioară: 0,44 m; orientare E-V. Partea superioară a cistei a fost surprinsă la 0,90 m de la nivelul actual de călcare. Cista are fundul realizat din plăci de cărămidă ce au dimensiunea de 40 x 40 cm, iar grosimea de 6 cm. Marea majoritate a cărămizilor din care a fost realizată cista au dimensiunea de 40 x 30 cm, iar grosimea de 6 cm. O parte dintre cărămizile utilizate au însă dimensiuni variabile. Cărămizile pereților cistei sunt legate cu lut de culoare galbenă-închisă. Nivelul de resturi ale cremației, surprinse în anumite zone de de pe fundul cistei, avea o grosime de 0,01-0,03 m și era format dintr- un strat de cărbune de lemn, amestecat cu cenușă și bucăți minuscule de oase calcinate. Umplutura mormântului era compusă dintr-un pământ brun-maroniu, amestecat pe alocuri cu pietricele și cărbune de lemn, dar și fragmente de cărămidă de la pereții cistei. În partea superioară a umpluturii, la nivelul la care au fost surprinse primul rând de cărămizi a pereților cistei, au fost descoperite mai multe fragmente de marmură de dimensiuni medii. Mormântul a fost jefuit încă din antichitate, singurele piese găsite sunt câteva fragmente ceramice modelate la roată. Foarte probabil că din inventarul mormântului au făcut parte și cele câteva fragmente ceramice găsite pe cărămizile peretelui nordic al cistei. Nu în ultimul rând trebuie menționat că în urma cercetărilor din suprafața S 2 au fost descoperit numeroase fragmente ceramice modelate la roata care provin de la ulcioare, boluri, castroane etc. În suprafața S 3 și extinderile acesteia, investigate în mare parte în campaniile din anii 2018-2019, s-a reușit finalizarea cercetarii suprafeței din preajma zidului necropolei ce pare a continua până la aşa-numitul „Mausoleu” al Aureliilor[6]. În suprafața S 3 și în extinderea acesteia (C 4) nu au fost descoperite complexe arheologice, ci doar o serie de fragmente ceramice modelate la roată ce provin de la ulcioare, boluri, castroane și cupe. De asemenea, s-a continuat cercetarea și în suprafața S 4, orientată Est-Vest, trasată în prelungirea lui S 2, dar cu doi metri mai spre sud. Capătul estic al S 4, care în această campanie a fost decopertat, intersectează pe o porțiune de cca 3 m „Mausoleul” Aureliilor.
Note:
1.
Cele mai recente cercetări arheologice din acest punct al Neropolei Estice au fost realizate în perioada 2001- 2008 de un colectiv format din mai mulți cercetători Vezi în acest sens V. Bârcă, O. Țentea, Sarmizegetusa, com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara [Ulpia Traiana Sarmizegetusa], Punct: La Cireş - Necropola Estică, CCA 2017, București 2018, p. 117, nota 4.
2.
Pentru mai multe detalii vezi V. Bârcă, O. Țentea, Sarmizegetusa, com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara [Ulpia Traiana Sarmizegetusa], Punct: La Cireş - Necropola Estică, CCA 2017, București 2018, p. 117-119.
3.
Acesta pare a continua până la aşa-numitul “Mausoleu” al Aureliilor, cercetat în anul 1934 de către Constantin Daicoviciu şi Octavian Floca C. Daicoviciu, O. Floca, Mausoleul Aureliilor de la Sarmizegetusa. Raport preliminar / Das Mausoleum der Aurelier von Sarmizegetusa. Kurze Beschreibung, Sargetia 1, 1937, p. 1-23.
4.
Cf. V. Bârcă, O. Țentea, Sarmizegetusa, jud. Hunedoara [Ulpia Traiana Sarmizegetusa], Punct: La Cireş - Necropola Estică, CCA 2018, București 2019, p. 177-181; V. Bârcă, O. Țentea, Sarmizegetusa, jud. Hunedoara [Ulpia Traiana Sarmizegetusa], Punct: La Cireş - Necropola Estică, CCA 2019, București 2020, p. 317.
5.
Pentru mai multe detalii vezi V. Bârcă, O. Țentea, Sarmizegetusa, jud. Hunedoara [Ulpia Traiana Sarmizegetusa], Punct: La Cireş - Necropola Estică, CCA 2018, București 2019, p. 179-181.
6.
C. Daicoviciu, O. Floca, Mausoleul Aureliilor de la Sarmizegetusa. Raport preliminar / Das Mausoleum der Aurelier von Sarmizegetusa. Kurze Beschreibung, Sargetia 1, 1937, p. 1-23.