Sarmizegetusa | Comuna: Sarmizegetusa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Clădirea X | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Sarmizegetusa, com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara. Clădirea X
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană;
Tipuri de sit:
Templu;
Cod RAN:
| 91063.01 |
Județ:
HUNEDOARA
Unitate administrativă:
SARMIZEGETUSA
Localitate:
SARMIZEGETUSA
Punct:
Clădirea X
Localizare:
| 91063.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Piso | Ioan | responsabil sector | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Ţentea | Ovidiu | responsabil sector | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Mathyas | Joszef | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Matei-Popescu | Florian | responsabil sector | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Călina | Vlad | participant | Independent |
Raport:
Clădirea X Cercetarea arheologică sistematică s-a derulat între 1-13 august și 20 august – 10 septembrie, resursele financiare fiind asigurate prin Programul Național de Finanțare a Cercetărilor Arheologice al Ministerului Culturii. Eforturile noastre s-au concentrat în zona clădirii numită convențional X (fig. 01), la intersecția colțului de SV al forului lui Traian și colțul de NV al forului lui Antoninus Pius, blocând cardo I V din prima fază de piatră a orașului. Încă din campania 2004[1], am constatat că în faza I de piatră, zidul Y0 (care se închidea în unghi drept cu Z1, fiind contruit la fel ca acesta din piatră de carieră) și nu zidul Y1, așa cum am presupus anterior, închidea macellum-ul spre Vest. Zidul Y0, din care s-a păstrat doar fundația, se întrerupe, ca și Y1, permițând intrarea dinspre Vest în porticul macellum-ului. Ambele ziduri continuă spre Sud, unde le-am identificat în vecintătatea nordică a podiumului Capitoliu. Z28 a fost dezafectat, fiind suprapus de lespezile curții forului nou. În această porțiune Y0 a fost echivalat cu Z28, iar Y1 cu ZX6? (Z 30). Zidul, denumit în campaniile anterioare Y0 (Z28), este timpuriu, fiind similar cu zidăria din partea inferioară a Z1, iar, împreună cu Y13 dinspre E și un zid necunoscut dinspre S, închid spațiul destinat încă din timpul Traian macellum-ului (construit însă la începutul domniei lui Hadrian). Zidurile Y0, Z1 și Y1 delimitau prima taberna dinspre Vest a criptoporticului. Numărul tabernelor era de 10, dacă scădem cele două intrări dinspre forum vetus. Întrucât bazinul de pește constituie axa E-V a macellum-ului, suprafața acestuia poate fi ușor stabilită. Macellum-ul a fost așadar mai scurt (E-V), dar și mai îngust (N-S) decât forum novum. În faza I de piatră (perioada macellum-ului), zidurile Y0 + Z28 și Y1, cu prelungirea sa (Z30), constituiau un posibil portic deschis spre curtea macellum-ului. Y1 și prelungirea sa puteau avea astfel rolul de stilobat, putând încadra spre N și spre S sanctuarul macellum-ului, acoperit ulterior de Capitoliu. Acest portic putea permite intrarea în macellum dinspre V, dinspre un decumanus. Pe aliniamentul care asigura accesul în taberne a fost construită fântâna A. În faza Forului lui Antoninus Pius, această fântână a fost dezafectată și reconstruită în extremitatea de vestică a cryptoporticului, lipită de zidul Z 6. Macellum-ul era închis probabil înspre E printr-un portic asemănător. Rămâne de examinat posibilitatea ca macellum-ul să fi avut o intrare dinspre cardo I V, care după cum vom vedea, a fost blocat mai timpuriu și nu cu ocazia construirii forum novum, cum credeam până acum. În anul 2021, ne-am concentrat atenția asura spațiilor A, B și C, situate la N de zidurile Z1' și Z1 ale criptoporticului, care au funcționat în timpul forului lui Antoninus Pius (fig. 2). Spațiul A este delimitat de zidurile Z1', ZX 2 (în prelungirea spre Nord a zidului Z6), ZX 3 și ZX 4. În cursul săpăturilor din anul 2007 am presupus că spațiul A putea fi un templu imperial, închinat eventual lui Antoninus Pius, în care se intra din cryptoportic pe treptele de marmură descoperite în campaniile 2004-2005. Spațiul B, lipit de spațiul A, era delimitat de zidurile Z1', ZX 4, ZX 3 și ZX 5 (prelungirea spre Nord a zidului Y0) și pare a fi o anexă a edificiului A. În mod normal se intra în el tot din cryptoportic. Spațiul C este delimitat de zidurile Z1, ZX 5, ZX 3 și ZX 6, un zid recent identificat, în prelungirea spre N a zidului Y1, care bloca accestul din interfora. Bolocarea accesului în interfora se poate observa pe zidul vestic a culoarului (M 36), care asigura trecerea din forum vetus în forum novum Se pun două probleme: 1. dacă în faza I de piatră exista o comunicare directă între cardo I V și porticul de V al macellum-ului? 2. dacă în faza forului nou spațiu C era o cameră închisă spre N și cu intrarea numai dinspre cryptoportic sau dacă nu cumva reprezenta un pasaj dinspre cardo I V prin cryptoportic și prin poarta de V a acestuia în curtea forului nou? Săpătura s-a desfășurat în două suprafețe cu dimensiunile totale de 5 m (N-S) / 12 m (E-V). Amplasarea acestora a avut ca principal obiectiv obținerea unor informații stratigrafice care să ofere detalii despre sucesiunea dintre cardo I Vest, clădirea X și corelarea planimetriei acestei clădiri cu criptoporticul care a suprapus macellum-ul. De asemenea, în aceste suprafețe am urmărit corelarea informațiilor referitoare la faza / fazele clădirilor de lemn, care urmau să fie corelate cu planimetria clădirii Alfa, săpată între anii 2004-2006. Săpătura a putut fi realizată pînă la o adâncime medie de 2 m față de nivelul solului actual, în special între zidurile ZX 5 și ZX 6. Au putut fi cercetate numeroase detalii privind fazele de piatră a le clădirilor suprapuse în acest spațiu, identificăndu- se și nivelul de demolare și partial amprentele unor pereți aparținând clădirilor de lemn. Au fost identificate gropi moderne uriașe, făcute în ultimele două secole de căutători de comori, de marmură și de arheologi, în timpul degajării incintei vestice a forului lui Traian. În vecinătatea Forului lui Traian, pe o lățime de aproximativ 3 metri, cea mai mare parte a dărâmăturilor provin din piatra rezultată în urma săpăturilor din perioada interbelică. Acest fapt este vizibil pe profilul nordic al suprafeței, unde spațiile dintre pietrele pe cariară și de râu sunt goale, ceea ce indică aruncarea lor în grămezi de dată relativ recentă. Observații preliminare Z 1. Are direcția E-V. În privința acestui zid trebuie observat că are două faze, denumite Z1a și Z1b. Z1a aparține, ca și Z28, sfârșitului epocii traianice și a fost construit în special din piatră de carieră, fiind fațetat atent către exterior. Odată cu construirea forului nou, cota superioară a zidului, denumită Z1b, a fost modificată, folosindu-se în construcție cu predilecție piatră de râu. În porțiunea cercetată în 2021, Z1 a fost identificat pe o înălțime de 135 cm, din care fundația măsoară 50 cm. Aceasta este făcută din piatră de râu fără mortar. Urmează o a doua fundație, realizată din piatră de carieră, care a putut fi urmărită pe o înălțime de 85 cm, având o lățime de 85 cm. În extremitatea vestică este parțial suprapus de ZX5. La mijloc este spart pe o lungime de 200 cm de un canal modern (C.13), identificat pe cardo I Vest, în dreptul clădirii Y[2]. În această porțiune a zidului Z1a au fost identificați ultimii doi contraforți vestici, construiți către Nord. Ambii contraforți, construți din piatră de carieră, au dimensiunile: 70 cm (N-S) x 70 cm (E-V) x 145 cm (din care 50 cm fundație). Zidul Z1a se închide în unghi drept către Sud cu zidul Z 28, constituind zidul perimetral vestic al macellum- ul spre V. Zidul Z1a continuă spre Vest cu zidul Z 1', care se intersectează în “T” cu Z6+ ZX2. ZX 4 desparte spațiul A (edificiul) de spațiul B (anexa edificiului?) pe direcția N- S, fiind adosat zidului Z1'. ZX 5 înglobează ultimul contrafort al zidului Z1a, delimitând spațiul B (anexa templului?) de spațiul C (pasajul cardo I V - forum novum?) pe direcția N-S. Are o fundație de 50 cm fără mortar, urmată de o a doua fundație (incomplete săpată) și de o crepidă lată în partea de E de 25 cm. Elevația s-a păstrat pe 85 cm. Este lat de 135 cm. Este construit preponderent din piatră de râu, dar și din piatră de carieră. Lățimea neobișnuită se explică prin faptul că spre V susține zidul camerei B, iar spre E, cu mare probabilitate, bolta pasajului (spațiul C). ZX 6 era adosat penultimului contrafort al lui Z1a, blocînd spațiul inter fora spre Vest, iar în continuare, spre Nord, completează spațiul dintre contraforții zidului M 6 al forului lui Traian, făcând, cu maximă probabilitate, colț cu zidul ZX 3, care închide spațiile C, B și A spre N. A fost construit din piatră mare de râu, putând fi urmărit pe o înălțime de 140 cm (două fundații succesive de câte 70 cm, prima fără mortar). Este posibil ca rolul său în faza forului nou să fi fost de a susține, împreună cu ZX 5, bolta spațiului C. Spațiile A, B și C din sectorul X nu au putut apărea decât în legătură cu forul nou, deci în a doua fază de piatră. Fără a avea încă toate datele la dispoziție, se poate avansa ideea că în faza macellum-ului (= faza I de piatră) accesul de pe cardo I V pare să fie blocat. Nu excludem însă posibilitatea ca la o cotă superioară să se fi putut face accestul în porticul de V al macellum-ului. În ceea ce privește faza II-a de piatră, corespunzătoare forului nou, pe planul realizat de C. Daicoviciu este marcată o cale de acces care suprapunea spațiul primei taberne care a funcționat în nord-vestul macellum-ului. Autorul amintit marca pe planul său două praguri aliniate pe direcția Nord-Sud pe zidurile Z1, respectiv Z5, câte un prag prin care putea fi asigurat accesul de pe cardo I Vest în forum novum (fig. 3). În partea de E a secțiunii și la nivelul fundației zidurilor Z1a și ZX 6 a apărut un strat de ca 30 cm de pietriș, care provine dintr-o amenajare consistentă a cărei cercetare nu a fost terminată. În interiorul straturilor de pietriș a fost identificată o monedă databilă în ultimii ani ai domniei lui Caracalla, care în mod normal nu poate fi altceva decât material utilizat pentru de construit drumuri sau substrucții pentru pavaje. Sinteza observațiilor făcute în clădirea X sau în zonele conexe în campaniile 2004, 2007, 2008, 2016, aflate în conexiune cu structurile cercetate în cursul campaniei 2021. Z1 / 2004 – Fundația avea o înălțime de cca 90 cm. Primele rânduri de piatră de râu erau mărunte, nefiind legate cu mortar. Elevația este construită în cea mai mare parte din pietre de râu, conținând sporadic și pietre de carieră, legate cu mortar alb. Zidul a fost rupt probabil de un canal modern. Z1 se țese cu zidul Y0 și cu elevația zidului Y1. Elevația este groasă de 75 cm, iar crepida se află la o adâncime de 99 cm. Y1 / 2004 - Fundația este adâncă de 106 cm, iar primele rânduri de piatră de râu fără mortar sunt groase de cca 30 cm. Această porțiune este comună cu cea a zidului Z1. Fundațiile ambelor ziduri se opresc la stratul geologic, aflat la -196 cm. Elevația, lată de cca 60 cm, este țesută cu elevația lui Z1. S-a păstrat până la o înălțime de 14 cm, restul fiind demolat de romani la desființarea tabernelor. crepida, care se află la - 65 cm, indică și primul nivel de călcare din tabernă. Zidul este construit din pietre de râu și puține pietre de carieră, legate cu același mortar alb ca și zidul Z1. Y0 / 2004. Inițial s-a presupus că Y1 închidea macellum-ul spre Vest. Între zidurile Z1, Y1 și Yo avem așadar o a doua tabernă. Fundația este la fel de adâncă cu cea a zidului Z1, cu care se țese, ajungând până la stratul geologic. Zidul Y0 a fost construit din piatră de râu și, în cea mai mare parte, din piatră de carieră, fiind lat de 70 cm. Se țese cu Z1 și are crepida la aproape același nivel cu acesta. Ca zid perimetral, Y0 a fost construit odată cu Z1. În zidul Y0 a fost făcut un orificiu chiar deasupra crepidei, care ar fi putut folosi unei conducte de evacuare a apelor din vremea utilizării tabernelor sau ar fi putut avea legătură cu canalele moderne de drenaj, foate frecvente în zonă. Zidul Y0 a fost demolat în Antichitate la aceeași înălțime (-2 cm), atât cât era nevoie pentru a se amenaja prima podea din basilică. Z1' / 2004 - A fost construit din piatră de râu, piatră de carieră, mortar alb, iar la adâncimea de +4 cm are un strat de gresie galbenă, constatat în Z1' și în anii trecuți, și care provine din contextul 37 din caroul N. Este lipit de Y0 și îi acoperă partea demolată în capătul nordic, spre a face legătura cu Z1. Se constată că Z1' sau măcar fața lui a fost construit odată cu basilica. În partea superioară se păstrează fragmente de cărămizi. Probabil că zidul continua în cărămidă, ceea despre zidul Z5 se cunoaște cu certitudine. ZX1 (= Z1) Zidul are pe porțiunea din dreptul intrării o lățime de 110 cm. În mortarul alb se disting amprentele a 7 blocuri având lățimi de 85-90 cm. ZX2 – Orientat N-S, în prelungirea zidului Z6 (limita de V a criptoporticului). Nu-i cunoaștem lățimea, pentru că se află parțial pe proprietatea lui Vasile Delinescu. Nu a fost stabilită nici adâncimea fundației. Face colț cu ZX1 și cu ZX3. ZX3 este zidul care face colț cu ZX2, intersectându-se cu zidul vestic al forului lui Traian. Are trei segmente – între ZX2-ZX4, între ZX4-ZX5 și între ZX5 și zidul forului lui Traian. Primul segment a fost dezvelit în partea de N de săpăturile lui Constatin Daicoviciu. Fața aceasta s-a și prăbușit parțial. A fost dezvelită doar partea sa superioară. Într-o primă fază a existat un zid cu lățimea de circa 95 cm, având o crepidă de circa 10 cm spre S, la cota +14 cm. Ulterior, tot pe latura de S, a fost lipită o porțiune cu lățimea de 40 cm, care astăzi este desprinsă și deplasată la circa 15 cm de zidul inițial. În extremitatea de E a segmentului am surprins o dublare mai veche sau o platformă lată de 50 cm, care astăzi iese de sub adausul amintit. Segmentul următor, între ZX3 și ZX4, are lățimea păstrată de 95 cm, iar lungimea păstrată de 2,10 m. Se țese cu ZX5. Pe restul lungimii până la ZX4 este rupt, inclusiv de canalul C3. În intersecția în unghi drept făcut de ZX3 și ZX4 există un spațiu în care s-ar potrivi cu un bloc de piatră, suprafețele celor două ziduri fiind absolut netede în acea porțiune. Acest bloc ar putea indica limita vestică a unei intrări dinspre N în spațiul B. ZX4 – Orientare N-S, închizând spre Est spațiul deservit de treptele de mamură (A). A fost surprins pe o lungime de 1,30 m la întâlnirea cu ZX3 și de 40 cm la întâlnirea cu ZX1. Este țesut cu ZX3 și adosat lui ZX1. Mărginește la Est o mare săpătură a lui Constatin Daicoviciu. Fundația sa are lățimea de circa 1,30 m. Este construit din piatră de râu de mari dimensiuni pe margini și măruntă cu mortar alb ca emplecton. ZX5 – Orientare N-S. Închide împreună cu ZX3, ZX4 și ZX1 camera B. Are lățimea de circa 1,20 m. A fost surprins pe o lungime de 1,30 m de la colțul cu ZX3 și pe o lungime de 30 cm la întâlnirea cu ZX1, Coama sa este vizibilă pe teren pe circa 2 m. Este țesut cu ZX3 și ZX1, Cota maximă păstrată este +0,60 m. C. 1 – Umplutură modernă, constând din pământ, nisip, piatră de râu și de carieră, țiglă, cărămidă, pietriș, marmură etc. Predomină în zonă, este așezat peste c. 2, 3 și peste stratigrafia antică. C. 2 – Dărâmătura lui ZX2, ulterioară unei intervenții postromane (vezi raportul pe 2006 despre partea de V a criptoporticului), și care constă din moloz, nisip, piatră de râu, etc., având o culoare albicioasă. C. 3 – Nisip aluvionar, depus în urma unei prime mari distrugeri, fiind acoperit de c. 2 și c. 1. C. 4 – Substrucție de podea din opus signinum. A fost surprinsă pe fața de E a zidului ZX2 la cota -0,23 m. Are culoarea roz deschis, conținând bucățele de cărămidă de până la 1 cm. Are grosimea de 10-15 cm. Constituie substrucția primei podele la N de ZX1, datând din perioada anterioară construirii treptelor din marmură și deci a criptoporticului. C. 5 – A doua substrucție de podea de la N de ZX1, agățată de crepida lui ZX2 la cota de +0,50 m. Are grosimea de 10-15 cm. Constă din opus signinum roz, mai închis la culoare decât C. 4. Reprezintă nivelul de călcare în acest spațiu, corespunzător criptoporticului, cu condiția de a coborî două (!) trepte. C1 – Canal modern, surprins în spațiul B, orientat N-E – S-V, format din două aliniamente de câte patru lespezi dispuse vertical. Acesta pornește din colțul de S-V al camerei B și formează un unghi de aproximativ 450 cu ZX2. A fost puternic deranjat de intervențiile arheologice moderne. Nivelul de dărâmătură a fost identificat și în exteriorul său. Nu am putut identifica fundul canalului, dar, întrucât nu perforează ZX2, presupunem că sensul de scurgere era S-E – N-V. În colțul nord-estic al camerei A am identificat o lespede lungă de 50 cm, orientată pe direcția canalului, care făcea probabil parte din el. C2 – Canal modern, sitruat aproximativ la colțul lui ZX2-ZX3. Orientare N-V-V – S-E-E. Am surprins cu siguranță o singură față, din care au rămas până la 2 rânduri de piatră de râu pe o lungime de 2,25 m. Fața peretelui pare a fi spre N, dar zona nisipoasă o găsim la S. C3 – Canal modern, vizibil în spărtura lui ZX3, paralel cu ZX4, pe direcția N-S. Se distinge o față din bolovani de râu, pe o lungime de 1,40 m.
Note:
1.
I. Piso, C. A. Roman, Al. Diaconescu, Sarmizegetusa, corn. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara [Uipia Traiana Sarmizegetusa], CCA 2004 (2005), 321-322.
2.
I. Piso, O. Ţentea, Fl. Matei-Popescu, Sarmizegetusa, com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara [Ulpia Traiana Sarmizegetusa] Punct: „Templul palmyrean (clădirea Y)”, CCA 2019 (2020), 315.