Sarmizegetusa | Judeţ: Hunedoara | Punct: La Cireş | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Necropolă;
Cod RAN:
| 91063.02 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Sarmizegetusa
Localitate:
Sarmizegetusa
Punct:
La Cireş
Sector:
Necropola Estică
Toponim:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Localizare:
| 91063.02 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bârcă | Vitalie | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Ţentea | Ovidiu | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Szeredai | Norbert | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Burkhardt | Britta | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Mátyás | Jozsef | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Murzea | Denisa | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Cercetările arheologice sistematice din necropola estică a Coloniei Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (com. Sarmizegetusa, Jud. Hunedoara) reluate în toamna anului 2017 au continuat şi în 2018 prin finanţarea acordată de Consiliul Judeţean Hunedoara şi Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale. Investigaţiile au fost efectuate, ca şi în campania precedentă, la aproximativ circa 450 m E de colţul nord-estic al incintei oraşului, în imediata vecinătate a drumului comunal Sarmizegetusa-Ostrov, locul respectiv fiind cunoscut sub denumirea “La Cireş”. Cele mai recente cercetări arheologice din acest punct al Neropolei Estice au fost realizate în perioada 2001- 2008 de un colectiv format din mai mulţi cercetători (nota 92).
Investigaţiile arheologice efectuate în Necropola Estică de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa în luna septembrie sunt o continuare a celor din anul 2017 când au fost cercetate patru morminte de incineraţie (Cx 1, Cx 2, Cx 4, Cx 5) şi trei de inhumaţie (Cx 3, Cx 7, Cx 9), la care se mai adaugă altele 3 identificate (Cx 6, Cx 8, Cx 10) (nota 93).
Săpăturile arheologice din toamna anului 2018 s-a axat pe continuarea cercetării în suprafaţa S 2 unde a fost descoperit şi cecetat un mormânt de incineraţie într-o cistă de cărămidă de formă rectangulară (Cx 6). De asemenea au fost trasate două noi secţiuni, S 3 si S 4, orientate Est- Vest, având dimensiunile de 20 x 2 m. Prima (S 3) a fost trasată în continuarea suprafeţei S 1, cercetată în anul 2017, reprezintând practic o prelungire a acesteia fiind, totodată, paralelă cu suprafaţa S 2, cercetată parţial în 2017. S 4 a fost trasată în prelungirea lui S 2, dar cu doi metri mai spre sud. Capătul estic al S 4, la care în această campanie s-a reuşit doar decopertarea unui strat de 40 cm, intersectează pe o porţiune de cca. 3 m mormântul tumular, denumit “Mausoleul” Aureliilor. Ambele secţiuni au fost trasate pe o suprafaţă, cuprinsă între arealul investigat în 2017, zidul care mărginea spre sud drumul imperial şi marginea vestică a mormântului tumular, denumit Mausoleu.
În urma cercetărilor din secţiunile S 2 şi S 3 au fost surprinse două ziduri paralele orientate pe direcţia N-S. Acestea au o lăţime de cca. 0,90 m şi sunt situate la o distanţă de 3,90 - 4 m unul de celălalt. Ca urmare a acestei descoperiri secţiunea S 2 a fost extinsă spre sud cu 3,50 m, pe o lungime de 8,30 m, iar S 3 i s-a aplicat o extindere de 1,9 m spre nord, pe o lungime de 8 m. În urma cercetărilor din cele două extinderi ale S 2 şi S 3 s- a constatat că cele două ziduri continuă atât spre nord cât şi spre sud. De asemenea în ambele extinderi a fost descoperit câte un zid orientat pe direcţia E-V. Acestea au o grosime de cca. 0,90 m şi sunt situate la o distanţă de 6,25 m unul de celălalt. Cele două ziduri se unesc cu cele dispuse pe direcţia N-S, formând astfel o incintă dreptunghiulară. Zidul sudic al incintei descoperit în exdinderea secţiunei S 3 este adosat de zidul care mărginea spre sud drumul imperial. O mică porţiune din zidul sudic al incintei a fost distrus ca urmare a unei intervenţii dintr-o perioadă mai târzie. De partea interioară a zidului sudic al incintei este adosată o platformă cu o lungime de 1,60 m şi lăţime de 0,65 m. Pe zidul vestic al incintei se mai păstra in situ o plintă din piatră de formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 1,50 x 0,90 m şi o grosime de 0,20 m. Plinta a fost prinsă de zidul incintei cu un mortar de foarte bună calitate care este bine păstrat pe cea mai mare parte a suprafeţei celor patru laturi ale zidului incintei, fapt ce indică că acesta a fost placat peste tot cu astfel pe plinte din piatră.
Piese găsite în suprafaţa din interiorul incintei
- Câteva fragmente de la o amforă (în jumătatea nordică a incintei).
- Câteva fragmente ceramice modelate la roata provenind de la o cană/ulcior (în jumătatea nordică a incintei).
- Pandantiv din fier de formă lanceolată cu o proeminenţă în partea centrală (la 0,2 m de zidul nordic al incintei).
- Un fragment de la discul unui opaiţ din pastă cărămiziu-gălbuie şi angobă roşiatică, decorat cu o rozetă (la 0,4 m de zidul vestic al incintei).
- Un mic fragment de la un vas de sticlă (la 0,3 m sud de Cx 11).
- Pandantiv-amuletă realizat din bronz prin turnare de formă falică având deasupra inel de prindere (lângă zidul sudic al incintei şi cel vestic al platformei, la cca. 0,8 m sud de Cx 11).
- Un fragment de la fusul unei coloane (pe suprafaţa zidului sudic distrus).
- Un fragment de la fusul unei coloane (colţul sud- vestic al incintei).
Ca urmare a săpăturilor din acest an, pe lângă această incintă funerară, au mai fost cercetate exhaustiv 5 complexe arheologice (Cx 6, Cx 11, Cx 12, Cx 13, Cx 14). Complexele descoperite şi cercetate aparţin perioadei secolelor II-III p. Chr. Acestora li se mai adaugă altele 7 identificate, dar care vor fi cercetate exhaustiv în campania arheologică din anul 2019. Patru dintre aceste complexele identificate şi cercetate sunt morminte. Trei dintre aceste sunt de incineraţie iar unul de ininhumaţie, fapt ce confirmă încă odată că necropola este una birituală. Cel de-al cincilea complex (Cx 13) este o depunere rituală într-o urnă cu capac. Toate complexele cercetate în anul 2018, la fel ca şi cele din campaniile 2001-2008 şi 2017, aparţin perioadei existenţei provinciei Dacia. Nici în unul din mormintele cercetate nu au fost descoperite elemente care să indice o datare a unora dintre ele după părăsirea provinciei Dacia.
Morminte de incineraţie cercetate. Complexele identificate ca fiind morminte de incineraţie sunt: Cx 6, Cx 11, Cx 12.
Cx 6
Localizare: S2. Mormântul de incineraţie într- o cistă de cărămidă de formă rectangulară, clădită într-o groapă arsă ritual. Lungimea cistei: 2,20 m; lăţimea: 1,16-1,20 m; înălţimea exterioară: 0,50 m; înălţimea interioară: 0,44 m; orientare E-V. Partea superioară a cistei a fost surprinsă la 0,40 m de la nivelul actual de călcare. Cista are baza construită din plăci de cărămidă ce au dimensiunea de 40 x 30 cm, iar grosimea de 6 cm. Cărămizile din care a fost realizată cista au dimensiunea de 40-43 x 30 cm, iar grosimea de 6 cm. O parte dintre cărămizile utrilizate au însă dimensiuni variabile. Cărămizile pereţilor cistei sunt prinse între ele cu lut de culoare galbenă-închisă. Nivelul de resturi ale cremaţiei de pe fundul cistei avea o grosime de 0,02-0,05 m şi era formată dintr-un strat consistent de cărbune de lemn în amestec cu cenuşă şi bucăţi minuscule de oase calcinate. Umplutura mormântului era compusă dintr-un pământ brun- maroniu amestecat pe alocuri cu pietricele şi cărbune de lemn, dar şi fragmente de cărămidă de la pereţii cistei. Mormântul a fost jefuit încă din antichitate, ca urmare inventarul este incomplet.
Inventarul funerar:
1. Câteva fragmente ceramice descoperite în partea superioară a umpluturii mormântului.
2. Ulcior fragmentar modelat la roată din pastă fină de culoare portocalie. Acesta se găsea în partea superioară a umpluturii din colţul sud- vestic al cistei.
3. Monedă din bronz (as), puternic uzată. A fost descoperită în coltul nord-vestic al cistei în stratul de cărbune de lemn.
- În preajma mormântului a fost descoperită o suprafaţă acoperită cu un strat de cărbune de lemn în amestec cu cenuşă şi mai multe fragmente ceramice modelate la roată din pastă semifină de culoare cenuşie. Este posibil ca acestea să provină de la vase ce au fost depuse în acest mormânt, dar care au fost sparte şi scoase din mormânt în momentul jefuirii. Acestora li se mai adaugă un opaiţ fragmentar din pastă cărămiziu-gălbuie decorat cu mască umană (a fost găsit la 0,8 m de peretele sudic al cistei).
Cx 11
Localizare: S2, în zona sudică a incintei, la 0,40 m de zidul vestic, 0,90 m de cel sudic şi 0,62 m de Cx 12. Mormânt de incineraţie într-o groapă de formă rectangulară de mari dimensiuni cu pereţii relativ drepţi, iar fundul plat. Lingimea: 1,90 m; lăţimea max.: 0,78 m; adâncimea maximă de la nivelul de conturare: 0,23 m; orientarea gropii: E-V. Groapa mormântului a fost arsă, iar arsura continuă de pe suprafaţa gropii avea o grosime de 0,02-0,03 m. Nivelul de resturi ale cremaţiei de pe fundul gropii mormântului avea o grosime de 0,02- 0,06 m şi era format din cărbune de lemn în amestec cu cenuşă şi bucăţi minuscule de oase calcinate. În umplutura mormântului, compusă dintr-un pământ brun-maroniu compact cu pietricele şi cărbune de lemn, au fost găsite câteva mici fragmente de oase cu puternice urme de arsură. Pe latura estică a mormântului a fost surprinsă groapa de jefuire. Aceasta avea dimensiunile de 1,30 x 0,80 m. În umplututa acesteia era mult cărbune de lemn în amestec cu cenuşă. Mormântul a fost acoperit cu o lespede de mari dimensiuni care a fost însă spartă la momentul jefuirii mormântului. Fragmentele găsite deasupra gropii mormântului au dimensiunile de 2 x 0,68 m, 1,60 x 0,40 m şi respectiv 0,60 x 0,56 m. Mormântul a fost jefuit încă din antichitate, ca urmare inventarul este incomplet.
Inventarul funerar:
1. Un fragment ceramic din pastă fină de culoare roşiatică, descoperit în partea superioară a umpluturii mormântului.
2. Monedă din bronz (as), puternic uzată, Traian. A fost găsită în partea centrală a mormântului, lângă peretele sudic, la adâncimea de 0,07 m de la nivelul de conturare şi săpare.
- În gropa de jefuire au fost descoperite mai multe fragmente ceramice modelate la roata de culoare cenuşie şi roşiatică. Acestora li se adaugă şi două piese fragmentare din fier, puternic corodate.
Cx 12
Localizare: S2, zona centrală a incintei, la 1,20 m de zidul nordic şi la 0,62 m de Cx 11 Mormânt de incineraţie într-o groapă nearsă de formă ovală neregulată de mici dimensiuni cu pereţii uşor evazaţi, iar fundul plat. Lingimea: 0,75 m; lăţimea max.: 0,49 m; adâncimea maximă de la nivelul de conturare: 0,13 m; orientarea gropii: E-V. În umplututa gropi, formată dintr-un pământ brun- maroniu compact, pe alocuri cu pietricele şi pigmenţi de cărbune, au fost găsite două oase fragmentare de mici dimensiuni. Mormântul a fost jefuit încă din antichitate, ca urmare inventarul este incomplet.
Inventarul funerar:
1. Câteva fragmente ceramice modelate la roata din pastă semifină de culoare portocalie şi un fragment din pastă fină de culoare cenuşie-închisă.
2. O piesă fragmentară de formă circulară din os (?) cu suprafaţa lustruită.
Morminte de inhumaţie cercetate. Complexele identificate ca fiind morminte de inhumaţie sunt: Cx 14.
Cx 14
Localizare: S2, în suprafaţa extinsă a secţiunii adosat de zidul estic al incintei şi la 0,6 m de zidul care mărginea spre sud drumul imperial. Mormânt de inhumaţie într-o groapă de mici dimensiuni a căror limite de conturare nu fost surprinse din cauza faptului că înmormântarea a fost efectuată într-un strat de pământ de culoare galbenă. Scheletul defunctului a fost distrus în mare parte ca urmare a jefuirii mormântului, iar resturile osteologice păstrate erau împrăştiate, cu precădere în jumătatea dinspre zidul incintei. Pe baza dispunerii oaselor şi a fragmentelor ceramice descoperite se poate afirma că gropa funerară a fost de dimensiuni nu foarte mari şi a avut o formă dretunghiulară. Pe baza oaselor se poate conchide că defunctul a fost copil (infant) cu o vârstă de până la un an (nota 94).
Inventarul funerar:
1. Patru fragmente ceramice modelate la roata din pastă fină şi semifină de culoare cenuşi-inchisă la care se adaugă altele cinci de culoare portocalie/roşiatică cu urme de ardere secundară pe ele.
2. O piesă fragmentară din bronz ce se termiă la un capăt într-un buton de formă sferică (posibil pandantiv).
- În preajma mormântului au fost descoperite mai multe fragmente ceramice modelate la roată din pastă semifină de culoare cenuşie dar şi o parte dintr-un mol modelat la roată din pastă fină de culoare roşiatică. Din păcate nu putem fi siguri dacă acestea fac parte din inventarul iniţial al mormântului.
Depunere rituală
Cx 13
Localizare: S2 şi suprafaţa extinsă a secţiunii lângă zidul vestic al incintei şi la 0,64 m de zidul care mărginea spre sud drumul imperial. Depunere rituală într-un vas ceramic modelat la roată din pastă semifină de culoare cenuşie prevăzut cu capac. Vasul era depus pe suprafaţa unei amenajări de formă dreptunghiulară realizată prin utilizarea mai multor olane ( 6 buc.) şi adosată de partea exterioară a zidului vestic al incintei. Lungimea olanelor folosite este de 0,4 şi 0,5 m, iar dimensiunea suprafeţei amenajate cu acestea de 0,7 m. Pe latura sudică se mai păstra o mare parte dintr-o cărămidă cu dimensiunile de 0,40 x 0,30 m căzută peste olane, care pare a fi fost pusă în cant. Acest fapt poate indica cu probabilitate că trei dintre laturile acestei amenajări erau din cărămizi puse în cant, formând astfel o construcţie în interiorul căreia a fost depus vasul ceramic cu ofrandă. Foarte probabil că acestă construcţie a avut şi un capac format din cărămizi sau ţigle. În acest sens doveditoare sunt fragmentele de cărămizi şi ţigle găsite în câteva locuri din preajma acestei amenajări.
Inventarul din urnă:
1. Şapte opaiţe cu un singur arzător (monolychnis) de trei tipuri realizate din pastă cărămiziu-gălbuie. Acestea nu au urme de arsură în interior lor sau la arzător care ar indica că au fost utilizate.
2. Şase monede din bronz, Traian, Hadrian, Antoninus Pius (3 ex.) şi Faustina II (nota 95).
- Pe lângă opaiţe şi monede în interiorul vasului se mai găseau trei oase umane de mici dimensiuni şi altele două de la un animal mic (nota 96).
* * *
Unul din cele patru morminte cercetate exhaustiv (Cx 6, Cx 11, Cx 12 Cx 14) este o înmormântare în cistă de cărămidă (Cx 6). Trei din cele patru morminte sunt de incineraţie (Cx 6, Cx 11, Cx 12), iar unul de inhumaţie (Cx 14). În acesta din urmă fiind descoperite resturile osteologice de la un copiil/infans 1. Din cele patru morminte trei sunt înmormântări în gropi simple (Cx 11, 12, 14). Dintre acestea se remarcă cea a Cx 11 ce avea groapa arsă pe toată suprafaţa, grosimea arsurii fiind de 0,02-0,03 m, iar nivelul cremaţiei de pe fundul gropii o grosime de 0,02-0,06 m. În cazul acestui mormânt a fost surprisă şi groapa de jefuire a acestuia. Legat de mormântul de inhumaţie (Cx 14) se remarcă faptul că acesta a fost adosat de partea exterioară a zidului estic al incintei dar şi că gropa a fost de mici dimensiuni.
Deşi mormintele cercetate au fost jefuite încă din antichitate în toate au fost descoperite piese ce au făcut parte din cadrul inventarului funerar al acestora. În cazul Cx 6 se remarcă prezenţa unei monede din bronz în colţul nord-vestic al cistei şi a unui ulcior fragmentar, în cazul Cx 11 a unei monede din bronz, iar în Cx 14 a unui pandantiv (?) din bronz. O monedă din bronz a fost găsită şi la baza zidului estic al incintei (Diva Faustina I). Din cadrul Cx 13 se remarcă cele şapte opaiţe şi şase monede din bronz, depuse într-o vas ceramic cu capac.
Atât în suprafaţa S 2 şi S 3 cât şi în extinderile acestora au fost descoperit numeroase fragmente cercamice de la diferite tipuri de vase (ulcioare, boluri, castroane etc.), o piesă fragmentară din bronz, cât şi un ac de păr lucrat din os.
Note:
1.
92 Vezi în acest sens V. Bârcă, O. Ţentea, Sarmizegetusa, com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara [Ulpia Traiana Sarmizegetusa], Punct: La Cireş - Necropola Estică, CCA 2017 (2018), p. 117, nota 4.
93 Pentru mai multe detalii vezi V. Bârcă, O. Ţentea,
Sarmizegetusa, com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara [Ulpia Traiana Sarmizegetusa], Punct: La Cireş - Necropola Estică, CCA 2017 (2018), p. 117-119.
94 Analiza primară a resturilor osteologice a fost efectuată de către dr. Norbert Szeredai.
95 Mulţimim şi pe această cale colegului dr. habil. Cristian Găzdac de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj- Napoca pentru determinarea monedelor.
96 Analiza primară a resturilor osteologice a fost efectuată de către dr. Norbert Szeredai.