Sântă Măria | Comuna: Sânmihaiu Almaşului | Judeţ: Sălaj | Punct: Dealul Bogatului | Anul: 2020
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pop | Horea | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Pripon | Emanoil | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
Raport:
Localitatea Sântă Măria se află în partea de sud a judeţului Sălaj, la confluenţa Văii Sântămăriei cu Valea Bercii, o caracteristică predominantă a zonei fiind, dealurile argiloase şi văile adânci.
Situată la o altitudine de 303 m, localitatea Sântă Măria se învecinează la nord cu localitatea Poarta Sălajului, la sud cu localitatea Bercea, la vest cu localitatea Răstolţu Deşert, iar la est cu localitatea Sânmihaiu Almaşului.
Obiectivul diagnosticului arheologic a constat în recuperarea unui posibil tezaur monetar medieval identificat ca urmare a unei activităţi de detecţie din care au rezultat şase monede medievale din argint emise în secolul XVI.
În baza autorizaţiei pentru diagnostic arheologic, cercetarea a fost realizată în data de 09.10.2020, prin deschiderea unei casete cu dimensiunile de 1,60 x 1,30 m. Ulterior suprafaţa de cercetare a fost extinsă cu 0,20 m spre sud, astfel încât la finalizarea cercetării aceasta măsura 1,80 x 1,30 m.
Cercetarea de teren a fost finalizată în aceiaşi zi, cu recuperarea a încă 30 de monede, pe lângă cele şase descoperite iniţial. Monedele au fost identificate la adâncimi diferite, între - 0,10 – 0,35 m. Nucleul tezaurului, format din 21 de piese a fost surprins la adâncimea de - 0,35 m, dispus, aproximativ sub forma unui fişic.
Pe parcursul derulării diagnosticului arheologic nu a fost surprins nici un indiciu al depozitării tezaurului în vreun recipient realizat din materiale anorganice (ceramică, metal etc.). Cel mai probabil, piesele s-au aflat iniţial în vreo pungă din piele sau pânză, materiale care nu au rezistat trecerii timpului şi condiţiilor de zacere. O mare parte dintre monede au fost descoperite grupat, ceea ce poate sugera faptul că iniţial, acumularea monetară se afla sub forma unui fişic, fie pe fundul unei pungi din material organic, cum s-a mai spus, fie învelită într-un material perisabil.
După descoperire, tezaurul monetar a intrat într-un laborios proces de restaurare, în urma căruia au fost evidenţiate caracteristicile fiecărei monede: locul emiterii, numele emitentului, numele gravorului sau a maestrului monetar, anul emiterii şi valoarea înscrisă pe fiecare piesă. Piesele se află în patrimoniul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău, judeţul Sălaj.
Tezaurul conţine aşadar, 36 de monede emise în intervalul de timp 1551-1599 în Polonia, Lituania, la Riga şi în Ungaria, sub autoritatea a cinci suverani: Sigismund August (1548-1572), Ştefan Bathóry (1576-1586), Sigismund III Wasa (1587-1632), Ferdinand I (1526-1564) şi Rudolf II (1578-1608). Din punct de vedere al nominalului, tezaurul cuprinde trei piese cu valoarea de şase groşi, o piesă de patru groşi, 27 piese de trei groşi şi cinci piese de câte un dinar, toate din argint.
Aşa cum se ştie, în Transilvania secolului al XVI-lea, valoarea produselor şi a serviciilor era exprimată în dinari. Tezaurul descoperit la Sântă Măria avea în epocă o valoare de 314 dinari, adică puţin peste trei taleri.
Această sumă putea reprezenta remuneraţia unui mercenar pedestru, care era plătit cu trei taleri pe lună (nota 1), pierdută în timpul mişcărilor de trupe de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea, o perioadă de timp zbuciumată, din istoria acestor locuri. La fel de bine, suma aceasta putea fi rodul unei tranzacţii, pierdută mai apoi în condiţii asupra cărora nu ne putem pronunţa cu exactitate, de vreun localnic sau negustor.
Pentru a ilustra valoarea tezaurului, facem referire la câteva date în legătură cu preţurile de pe piaţa clujeană din anul 1600 (o dată apropiată de cea a ultimei monede din tezaur): un miel costa 32 de dinari, un purcel 30-35 de dinari, o gâscă 16 dinari, iar o găină 8-12 dinari (nota 2). Tezaurul putea reprezenta aşadar preţul a zece miei, nouă purcei ş.a.m.d.
Tezaurul de la Sântă Măria atestă modificările survenite în structura masei monetare din Transilvania în ultimul deceniu al secolului XVI, se remarcă prin starea foarte bună de păstrare a pieselor (cu precădere a celor emise în sistem polonez) şi prin prezenţa unor nominale mai rar întâlnite în tezaurele monetare din acest areal, cum ar fi piesa de patru groşi emisă de Sigismund August în 1568 şi cele trei monede cu valoarea înscrisă de şase groşi, emise de Sigismund III Wasa în 1696 şi 1699 (nota 3).
Note:
1.
1 Corina Toma, Tezaure monetare şi tezaurizare în Transilvania secolelor XV/XVI-XVII, Editura Muzeului Ţării Crişurilor Oradea, 2016, p. 110, nota 89.
2 Samuil Goldenberg, Clujul în sec. XVI, Editura Academiei RPR, 1958, pp. 322-325, 358-361.
3 Corina Toma, op. cit.,, pp. 99-100.