Sânmartin de Beiuş | Comuna: Pocola | Judeţ: Bihor | Punct: La piatră | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Savu | Mihaela | participant | Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Arheologic din Transilvania |
| Ilie | Marian Adrian | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Ignat | Ana | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Ghemiş | Călin | responsabil | Muzeul "Ţării Crişurilor", Oradea |
| Fazecaş | Gruia Traian | participant | Muzeul "Ţării Crişurilor", Oradea |
Raport:
Cu ocazia modernizării DN76 şi lărgirea părţii carosabile a acestuia, Muzeul Ţării Crişurilor a fost contractat pentru realizarea unui diagnostic arheologic intruziv pe tronsonul Ştei-Pocola. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv în lunile februarie-martie au fost trasate 158 de secţiuni de o parte şi alta a şoselei, mărimea acestora şi distanţa dintre ele variază în funcţie de realităţile din teren (lăţime 1,5-2m; lungime 5-20m). În urma cercetărilor a fost identificat un singur punct cu potenţial arheologic, şi anume în dreptul localităţii Sînmartin de Beiuş, kilometrul 126+500 – 126+750. Situl era cunoscut din bibliografia arheologică , I.Crişan de la Muzeul Ţării Crişurilor deschizând în primăvara anului 1999 în punctul numit ”La Piatră” o secţiune cu dimensiunile de 50/1m. El încadrează materialul arheologic găsit aici între secolele XI-XIII respectiv XIV-XVI. Iniţial au fost surprinse de noi în secţiunile de control patru complexe conturate în solul steril, fiind suprapuse doar de nivelul vegetal şi posibil o arătură mai veche. Din cele 4 complexe cercetate într-unul singur (Pl.1.1,1.2) au fost identificate fragmente ceramice (Pl. 2) şi zgură de fier, care din cauza condiţiei de păstrare şi a lotului mic, au putut fi datate ca medievale, fără a putea preciza o perioadă mai exactă. La fel ca şi arheologul orădean nici noi nu am putut identifica un nivel de cultură în cadrul săpăturilor de diagnostic. În consecinţă, în area km 126+500-750, ne-am extins zona cercetată de-o parte şi de alta a şoselei, în funcţie de caracteristicile terenului, prin trei suprafeţe: S I şi SIII/2014 (pe partea dreaptă a drumului care duce spre Beiuş) şi SII/2014 pe partea stangă a aceluiaşi drum, paralelă cu SIII/2014. În final a fost excavată o suprafaţă de circa 1840 m2, în apropierea zonei neafectate de şoseaua DN76. Scopul cercetării a fost de a obţine informaţii corecte referitoare la stratigrafia generală a sit-ului, atribuirea acestuia uneia sau mai multor secvenţe cronologice, cercetarea complexelor arheologice, precum şi suprinderea unor posibile limite ale sit-ului. Astfel au fost identificate şi cercetate în cadrul suprafeţei I/2014, 27 de complexe arheologice, în S II/2014 au fost suprinse şi documentate 6 complexe arheologice, dintre care două de dată recentă iar în S III/2014 nu a fost identificat nici un complex arheologic. Cea mai mare parte a complexelor cercetate sunt de mici dimensiunii fiind grav afectate de lucrările agricole dar şi de cele de infrastructură. Aşadar demersul din cursul anului curent, s-a materializat în 37 de complexe arheologice cercetate în zona km 126+500-750 a DN76. Materialul arheologice prelevat constând în material ceramic (Pl. 2, 3), zgura de fier şi material osteologic poate fi încadrat în linii mari perioadei sec. XIV-XVI.