Sălaşu de Sus | Judeţ: Hunedoara | Punct: Curtea Cnezială Cândreş | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală târzie;
Categorie:
Neatribuit; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Locuire; Structură de cult/religioasă; Biserică; Necropolă plană;
Cod RAN:
| 91125.03 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Sălaşu de Sus
Localitate:
Sălaşu de Sus
Punct:
Curtea Cnezială Cândreş
Localizare:
| 91125.03 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ţuţuianu | Costin Daniel | responsabil | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Ioana Lucia | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Codrea | Ionuţ-Cosmin | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
Raport:
Săpătura preventivă s-a realizat pe baza autorizaţiei nr. 30/2014, emisă de Ministerul Culturii şi a fost efectuată la cererea beneficiarului, primăria comunei Sălaşu de Sus, judeţul Hunedoara, care doreşte să realizeze obiectivul: Reabilitare şi restaurare Curte Cnezială Cândreş.
Terenul se află în intravilanul comunei Sălaşu de Sus, judeţul Hunedoara. Suprafaţa afectată de proiect este de 152 mp.
Istoricul cercetării: Cercetările arheologice pe valea Sălaşului au fost efectuate în trei campanii: 1977, 1978 şi 1979, având ca responsabil de şantier pe Victor Eskenasy (Bucureşti) şi ca membri: Adrian A. Rusu de la BCU - Cluj-Napoca, Mircea Dan Lazăr din partea MCDR Deva şi studenţii Petre Beşliu, Ioan Aurel Pop şi M. Sângeorzan.
Campania din anul 1977 a avut ca prim obiectiv curtea nobiliară de la Sălaşul de Sus. Cercetările au evidenţiat prezenţa unei locuiri în incinta fortificată, în secolul al XV-lea, datând construcţiile actuale în secolele XVI-XVII.
Săpăturile au fost reluate în 1978, cu scopul de a verifica concluziile campaniei anterioare şi de a încerca identificarea curţii nobiliare. Săpăturile au fost de mai mică amploare (au fost trasate câteva secţiuni şi casete), ţinta principală reprezentând turnul donjon de la Mălăieşti. Au fost verificate relaţiile dintre zidurile actualei capele şi o serie de mărturii ale unor autori din secolul al XIX-lea.
În campania arheologică din 1979, care a durat 30 de zile, arheologii s-au axat exclusiv pe cercetarea turnul donjon de la Mălăieşti.
Prin coroborarea rezultatelor arheologice şi studierea istoricului familiei Sărăcin, cercetătorii au identificat monumentul aflat astăzi în picioare, ca fiind o capelă de curte, folosită exclusiv de familia nobiliară. Ea a fost datată în secolul al XVII-lea, fiind o reamenajare a unei clădiri anexe curţii nobiliare, mai veche cu un secol.
În urma cercetării arheologice au fost realizate un număr de 6 secţiuni arheologice (S1-6), care au dus la descoperirea unor materiale aparţinând în marea lor majoritate perioadei medievale târzii, secolele XV-XVII.
Cercetarea a reliefat existenţa anterioară a unei clădiri civile care a fost refolosită şi care prin adăugarea unui altar şi a unui turn clopotniţă a fost amenajată ca şi capelă de curte. În timpul cercetării arheologice, în secţiunile trasate au fost descoperite mai multe gropi de stâlpi de la schela de construcţie a capelei. Totodată, sub această clădire cu scop civil a existat anterior o locuire mai veche, dovadă apariţia locuinţei cu cuptor, datat în secolul XV.
În secţiunea S 4, în urma cercetării arheologice preventive au fost descoperite 2 morminte de copii. Mormântul 1, notat M1, a fost descoperit între metrii 2 şi 3 ai secţiunii, paralel cu zidul altarului capelei. Groapa mormântului este de 1,08 x 0,22 m. Corpul a fost depus în sicriu de lemn, fiind descoperite mai multe cuie de la acesta. Scheletul era întins pe spate, cu braţele pe bazin. Nu avea inventar arheologic.
Tot în această secţiune, dar în profilul de sud, a mai fost descoperit un mormânt notat M2, care se pare a fost deranjat de o groapă de stâlp de la schela de construcţie. De aici au fost recuperate o parte din oseminte şi cuie de la sicriul de lemn. Ambele morminte sunt, se pare, de copii născuţi prematur.
Bibliografie: