Săbăoani | Judeţ: Neamţ | Punct: Izvoare II | Anul: 1995


Descriere:

Titlu raportului:
Şantierul arheologic Traian
Anul cercetarii:
1995
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca migraţiilor; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 124215.02 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Săbăoani
Localitate:
Săbăoani
Punct:
Izvoare II
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Hordilă Domniţa responsabil Muzeul de Istorie Roman
Raport:

Campania arheologică de la punctul "Izvoare II" a avut ca principal obiectiv cercetarea vetrei satului medieval Berindeşti, astăzi dispărut. Secţiunea trasată pe panta lină a terasei superioare a Siretului, orientată ENE 11,5° - VNV 45,5°, cu dimensiunile de 50 x 5 m, paralelă cu şanţurile anterioare, a surprins mai multe perioade de locuire.

Secolele II - III sunt reprezentate de o locuinţă de tip bordei, prevăzută cu vatră - dezvelită parţial - o locuinţă de suprafaţă cu vatră şi trei gropi menajere, din care una dezvelită în întregime. Materialul descoperit constă din fragmente ceramice provenind de la vase borcan lucrate cu mâna, diverse tipuri de vase confecţionate din ceramică lucrată la roată, arsă la cenuşiu sau la roşu şi fragmente de amfore romane.

Secolele VI - VII sunt marcate de o locuinţă de suprafaţă prevăzută cu vatră şi cuptor, o suită de cinci cuptoare de tip pietrar şi o cantitate, relativ mare, de fragmente ceramice.

Configuraţia satului medieval a fost completată prin cele două locuinţe de tip bordei. Pentru dezvelirea lor integrală a fost deschisă câte o casetă. Locuinţa nr.6, rectangulară, cu capetele rotunjite, cu urme de stâlpi la colţuri, de dimensiuni mici, pare a fi avut rolul unei locuinţe temporare, de tip adăpost. Locuinţa nr.7, de asemenea, rectangulară, cu colţurile rotunjite are pe mijlocul laturii de sud şi la colţuri urmele parilor care au susţinut acoperişul. Aproape central, era prevăzută cu vatră simplă. Puţinul material arheologic ce constă din fragmente de ceramică lucrate la roată şi arse la cenuşiu sau la roşu, vârfuri de săgeţi şi cuţite datează locuinţele menţionate la sfârşitul sec. XIV şi începutul celui următor. Conducta de apă - surprinsă şi în secţiunile anterioare - delimita aşezarea medievală în partea de sud.