Rupea | Judeţ: Braşov | Punct: Cetatea Rupea | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 40401.09 |
Județ:
Braşov
Unitate administrativă:
Rupea
Localitate:
Rupea
Punct:
Cetatea Rupea
Localizare:
| 40401.09 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pascu | Ioan Feodor | responsabil | SC Damasus SRL Braşov |
| Toma | Cătălina | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
Raport:
În perioada 27 septembrie – 5 octombrie 2005 s-a realizat o săpătură arheologică preventivă la Cetatea Rupea, judeţul Braşov. Intervenţia arheologică a fost prilejuită de întocmirea unei expertize de rezistenţă, cu scopul de a furniza datele tehnice necesare, respectiv de a acumula informaţii despre starea şi adâncimea fundaţiilor şi despre stratigrafia zonei. La sugestia inginerului de structuri, au fost efectuate 10 sondaje amplasate în diferite puncte ale cetăţii, conform planului general de săpătură. În cursul săpăturii echipa de arheologi a realizat şi un Wagriss, luând ca punct de reper pragul intrării în căsuţa paznicului. În punctul cel mai înalt am măsurat astfel + 37,48 m, iar punctele cele mai joase investigate se află la – 5 m.
Secţiunea 1. A fost trasată în dreptul intrării dinspre incinta de jos spre incinta de mijloc-etapa II, acolo unde pe planurile vechi figurează o construcţie masivă, cunoscută sub numele de Turnul Ungrei. A fost surprins zidul vestic al acestei construcţii, pragul intrării dinspre incinta inferioară şi o structură dispărută adosată celei din urmă.
Secţiunea 2. A fost trasată în exteriorul Turnului Cercetaşilor, astfel încât să fie surprins colţul de NE al acestuia şi joncţiunea cu zidul de incintă. În săpătură nu au fost observate fundaţiile turnului, ci ale unui “contrafort” masiv dispus pe colţ. Zidul de incintă nu a fost observat decât parţial. În limitele suprafeţei investigate, acesta pare să fi fost construit concomitent cu turnul. Sub nivelul actual de călcare, zidăria este acoperită cu o tencuială pierdută.
Secţiunea 3. A fost trasată în interiorul Turnului Cercetaşilor, în colţul de SE, cu dimensiunile 1,5 x 1,5 m. S-a constatat că pereţii de sud şi est ai turnului au fost construiţi într-o singură etapă, fundaţiile lor fiind ţesute. Constructorii au căutat stânca nativă, dar denivelările accentuate ale acesteia i-au obligat să aşeze o parte a zidăriei pe umplutura prăfoasă preistorică. Zidăria este realizată din materiale amestecate, fragmente de bazalt, bolovani mari de calcar şi bolovani dintr-o gresie friabilă. Bolovanii de calcar au fost aşezaţi îndeosebi la baza peretelui estic şi se află astăzi într-o stare de conservare foarte proastă, fiind efectiv înjumătăţiţi din cauza factorilor climatici.
Secţiunea 4. A fost trasată în colţul de SV al Turnului Capelă, cu dimensiunile de 1,50 x 1,50 m.
Cei doi pereţi ai turnului sunt construiţi în aceeaşi etapă, deşi fundaţiile lor coboară la adâncimi diferite. Peretele de sud se opreşte la +13 m, într-un strat de umplutură, iar cel de vest coboară pe un nivel cu bolovani mari de piatră aflaţi în poziţie naturală, la + 11,92/+12 m. Fundaţia vestică este retrasă cu 15-20 cm faţă de elevaţie. Pe colţ sunt câteva pietre căzute şi o crăpătură profundă, determinată cel mai probabil de diferenţa de adâncime dintre fundaţii. Zidăria este tencuită de asemenea de la cote variabile, + 13,23 m pe latura vestică, respectiv +13,59 pe latura estică.
Secţiunea 5. S-a realizat un sondaj în colţul de SE al unei încăperi din cetatea de sus cu dimensiunile 1,50x1,50 m. S-a constatat că pereţii de sud şi est au fost construiţi într-o singură etapă, fundaţiile fiind aşezate pe stâncă, urmând denivelările acesteia, la + 37,4-37,60 m.
Secţiunea 6. S-a realizat un sondaj pe latura de sud a unei încăperi din cetatea de sus, conform planului general de săpătură, cu dimensiunile 2,90x1,50 m. Încăperea a folosit drept perete de vest zidul incintei superioare, căreia i s-au adosat pereţii de N şi de S. Toate zidurile investigate au fost aşezate direct pe stâncă, urmând denivelările accentuate ale acesteia, între + 23,12 şi + 22,46 m. Accesul se realiza dinspre NE, dispus oarecum oblic pe colţul încăperii. Partea superioară a deschiderii este dealtfel vizibilă, închisă semicircular, cu săgeata la + 25,18 m. Arcul a fost construit din cărămidă cu dimensiunile 22 x 11,5 x 3,5 cm. Pragul a fost cruţat în stâncă, iar lăcaşurile pentru fixarea tocului din lemn (parţial păstrat pe latura din dreapta) au fost rezervate în zidărie. Limita superioară a pragului se află la + 23,12 m.
Secţiunea 7. A fost amplasată în colţul de SE al încăperii situate în mijlocul incintei superioare a cetăţii, cu dimensiunile 1,50 x 1,50 m. Încăperea a fost construită într-o singură etapă, fundaţiile pereţilor investigaţi fiind ţesute. Fundaţiile au fost aşezate pe stânca nativă, urmând denivelările acesteia, la cote ce oscilează între +36,70 şi +36,84 m. Zidăria este realizată din piatră şi cărămidă, legate cu un mortar galben nisipos.
Secţiunea 8. A fost trasată în interiorul turnului pentagonal, în colţul de SV al acestuia, cu dimensiunile de 1,50 x 1,50 m. Turnul pare să fi fost construit în aceeaşi etapă cu zidul incintei de mijloc-etapa I. Fundaţiile sunt aşezate pe stâncă la cote ce variază între +17,20 şi +17,44 m. Zidăria este realizată din bolovani de piatră, rar blocuri cu urme de finisare, legate cu un mortar gri cu mult pietriş grosier, foarte dur. Pe tot paramentul interior al turnului se păstrează amprenta unui incendiu puternic.
Secţiunea 9. A fost trasată aproximativ pe mijlocul laturii de NE a Turnului Slăninii, la 3,5 m de colţul nordic al turnului, într-o zonă în care structura este puternic fisurată. S-a constatat că fundaţia turnului este realizată din piatră de bazalt, spartă în fragmente de dimensiuni variabile, legată cu un mortar alb din var şi nisip cu granulaţie medie. Zidăria este bine construită, fără urme de fisuri. Talpa fundaţiei se opreşte la –5,40 m, într-un strat de lut galben.
Secţiunea 10. A fost trasată pe latura de NE a Turnului slujitorilor, într-o zonă în care suprastructura este puternic fisurată, cu dimensiunile 1,5 x 1,5 m. S-a constatat că infrastructura se păstrează însă în stare bună. Zidăria fundaţiei, de secţiune neregulată, este înecată într-un mortar gălbui nisipos, cu un grad mediu de duritate, din bolovani de piatră de dimensiuni medii şi mici. Talpa se opreşte la –0,36 m, într-un strat de pământ negru curat.
Sondajele arheologice efectuate la Cetatea Rupea ne oferă o imagine generală asupra stării tehnice a structurilor zidite, precum şi repere stratigrafice de ansamblu. Construcţiile din cetatea de sus şi parţial din cetatea de mijloc au fost aşezate direct pe stânca de bazalt, talpa fundaţiilor urmând inegalităţile acesteia. Deseori, între talpa fundaţiei şi stâncă a rămas însă şi un strat de umplutură friabilă, prin care s-au strecurat apoi rădăcini. Deşi materialul de construcţie este de calitate foarte bună, iar liantul este aproape fără excepţie rezistent, totuşi maniera de construcţie destul de neglijentă reprezintă unul dintre motivele stării de conservare a anumitor componente. Cele 2 încăperi din cetatea de sus, sondate prin S 5 şi S 6, au zidurile efectiv agăţate de stâncă iar pereţii lor nu sunt integral ţesuţi, ceea ce a cauzat o serie de desprinderi, crăpături şi fisuri.
În cetatea de mijloc nu a mai fost identificat sâmburele de bazalt. Solul virgin este reprezentat de o stâncă nisipoasă friabilă, pe care fundaţiile nu au reuşit să o atingă decât accidental. În general acestea s-au oprit în stratul de cultură din epoca bronzului, un pământ negru afânat cu multe aşchii de piatră sau pe un nivel cu bolovani mari de piatră aflaţi în poziţie secundară. Totuşi, este evidentă intenţia constructorilor de a atinge un sol mai stabil, ceea ce în final a condus la adâncimi de fundare foarte inegale.
Construcţiile investigate în cetatea de jos sunt fundate în solul viu, care prezintă două variante: un lut galben în zona Turnului Slăninii, respectiv un sol negru afânat, fără materiale, în zona Turnului Slujbaşilor.
Din punct de vedere stratigrafic, situaţia este neaşteptat de simplă. Peste stânca nativă se află masive depuneri din epoca bronzului, din care au fost recuperate fragmente ceramice caracteristice. Depunerile medievale au dispărut în cea mai mare parte; practic în interiorul clădirilor depunerile preistorice sunt urmate direct de cele moderne sau chiar contemporane.
Materialul recuperat din săpătură constă în proporţie de 85% din ceramică de epoca bronzului, aparţinând cel mai probabil culturii Coţofeni. Ceramica grosieră este lucrată cu mâna şi bogat decorată în exterior prin incizii. Materialul medieval se rezumă la ceramică de calitate medie, databilă în principal în secolele XVI-XVII. Alături de aceasta au fost descoperite câteva gloanţe de archebuză, un fragment de topor din fier şi un fragment de pipă din lut smălţuită în exterior cu verde. Menţionăm de asemenea şi câteva fragmente de cahle, dintre care una provine dintr-o piesă decorată cu husar iar cealaltă dintr-o cahlă cu medalion circular concav.