Ruginoasa | Judeţ: Iaşi | Punct: Dealul Drăghici | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 9
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ţurcanu | Senica | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Lazarovici Mantu | Cornelia Magda | responsabil | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Lazarovici | Gheorghe | participant | Universitatea "Eftimie Murgu", Reşiţa |
| Angeleski | Sote | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
Raport:
Aşezarea este situată pe un promontoriu impresionant, aflat deasupra părţii de SE a satului, numit "Dealul Drăghici", cu o altitudine de 302 m, situat deasupra văii unui părâu, ce vine de la Dumbrăviţa şi se varsă în Siret, la peste 5 km aval de sit.
Aşezarea a fost descoperită în vremea primului şi a celui de al doilea război mondial, când au fost săpate primele tranşee pe coastă şi deal. Primele sondaje au fost efectuate de către Hortensia Dumitrescu în anul 19261. Noi descoperiri se datorează invăţătorilor din comună, care au adunat piese arheologice la şcoală, astăzi pierdute. În anul 2001 Primăria din Ruginoasa deschide o carieră pentru piatră cu care prilej este distrusă o suprafală de cca. 1200 m2 (cariera şi pământul depozitat, cca. 25% din suprafaţă). Alte cariere pentru piatră şi pietriş au afectat marginea de SV şi N a aşezării. Numeroase tranşee, şanţuri de comunicare, gropi pentru artilerie au afectat cca. 10% din suprafaţa sitului. Săpături de salvare şi apoi sistematice întreprind Magda şi Gheorghe Lazarovici (2001, 2002, 2004)2.
Aşezarea face parte dintr-un sistem fortificat ce inchide accesul din spre Valea Siretului, spre situl aşezării eponime de la Cucuteni – "Cetăţuia" care se află pe firul văii şi peste culme, la cca. 12-13 km. În zonă sunt menţionate alte 18 puncte arheologice, dintre care cca. 7 sunt neo-eneolitice, din care 4 sunt spre staţiunea de la Cucuteni3.
Stare de conservare: peste 35% din suprafaţa sitului este afectată de diferite lucrări, 50% reprezintă teren agricol intensiv exploatat, iar restul de 15% este acum păşune (fost arabil); stratul de cultură în această ultimă parte, unde se află cercetările, este distrus.
Situl este important deoarece prezintă mai multe sisteme de fortificare, unele abandonate şi transformate apoi în spaţii de locuit, cu caracter sezonier la început, de durată ulterior, cu o arhitectură deosebită în lemn şi piatră4.
Obiectivele cercetării: în cele trei campanii de săpături, obiectivul principal l-a constituit sistemul de fortificare şi locuirile ulterioare, amenajate după abandonarea lui. Cercetarea a urmărit identificarea sistemelor de apărare, întinderea aşezării, amplasamentul prin studierea fotografiilor aeriene. Un obiectiv deosebit l-a constituit studiul şi reconstituirea arhitecturii şi dinamismul de locuire5.
Rezultatele şi interpretarea lor: în campania 2004 a fost finalizată cercetarea primului nivel de locuire din bordeiul 5 = B5 (cercetat în 2002) şi alte două bordeie (B6 şi B7), precum şi o parte a sistemului de fortificare, de sub bordeiului 56.
Sistemul de fortificare. Este format dintr-un prim şanţ ce taie un strat de calcare, de "Ruginoasa" , din Podişul Moldovenensc, de vârstă cretacică. În porţiunea unde a fost amplasat şanţul de apărare, calcarele s-au păstrat. Spre S, SV, şi SE unde se întinde o altă parte a sitului, afectată puternic de lucrările agricole, ele au fost erodate. După fotografiile aeriene, şanţul pare a avea o formă semicirculară. Lăţimea sa la gură este de cca. 4,5 m (marginea de S a fost afectată de tranşeele şi sistemele militare), este în formă de "V", cu un unghi de cca. 650 panta în partea inferioară, şi 35% panta la gură (gura a fost parţial afectată de locuinţe şi bordeie). Adâncimea şanţului este de -3,1 m faţă de stânca din amonte şi sub -2,8 m marginea din aval. Şanţul taie o porţiune de cca. 0,7-0,8 m de calcare de "Ruginoasa", care clivează în lespezi groase de 15-35 cm, folosite pentru placarea părţii inferioare a şanţului, pe o adâncime de cca. -1,6 -1,8 m, în zona de nisipuri. La placare s-a folosit şi argila7. Şanţul, înainte de abandonare şi umplerea cu resturi menajere (fragmente de unalte, arme, ceramice, osteologice), a avut 4 perioade de funcţionare, curăţire şi umplere, din care în două s-a folosit sistemul cu placare de lespezi de pietre.
Locuirea cu bordeie. Obiectivul campaniei 2004 a fost şi studierea arhitecturii locuirii cu bordeie. Chiar pe traseul şanţului, folosind panta din amonte (nord) ca perete şi panta din aval (sud) ca loc de intrare, au fost construite, în spaţiul cercetat pe o lungime de cca.14 m (pentru B1 şi B7 marginile nu au fost delimitate) 4 bordeie. Lăţimea unui bordei era de cca. 3,2 m, la care se adaugă o tindă şi gârliciul spre S. La bordeie vatra se găsea pe latura opusă intrării. Toate bordeiele au avut mai multe nivele de funcţionare şi de refacere sau mutare a vetrei. În cazurile studiate, bordeiele aveau o vatră mare, pe structură de pietre în ultimele etape de funcţionare, vetrele fiind reparate de cel puţin două ori. Bordeiul 1 şi B7 aveau mai multe vetre, cu amplasament diferit în cel puţin 3 etape de refacere a vetrei. Vetrele şi podeaua au fost întodeauna bătute.
Categoriile ceramice şi evoluţia lor. Au fost descoperite peste 12.000 de fragmente ceramice din care au fost încărcate în bazele de date în acest stadiu aproape 4.000. Pe baza acestor prelucrări, situaţia din complexe se prezintă astfel: cca. 70–75% ceramică semifină (categoriile diferă de la un complex la altul şi pe măsura vechimii lor), 10-12% ceramică uzulă şi grosieră şi 13-14% ceramica fină. Din totalul ceramicii, cea pictată reprezintă cca. 85–90% (în nivelele superioare aflate în proces de retardare pictura este mai redusă şi puţin păstrată).
Se pictează mai ales pe fondul alb al vaselor, tricrom, co o bogată motivistică, tipică pentru Cucuteni A3. Pe baza materialelor descoperite pe fundul şanţului se poate aprecia că locuirea începe încă în vremea fazei Cucuteni A2, cu un orizont timpuriu al acestei. Susţinem acestea, deoarece sunt fragmente de ceramică neagră, roşie şi brună (aceasta cu angobă castanie, slab păstrată). Formele sunt cele obişnuite din aceste faze ale culturii Cucuteni (cupe, fructiere, vase cu picior, suporturi de vas etc.).
Dintre obiectele deosebite, menţionăm 4 fragmente de la una sau două mese altar de mari dimensiuni aruncate în şanţ în vecinătatea B6. Au mai fost descoperite un număr nu prea mare, în camparaţie cu campaniile precedente, de unelte, idoli, obiecte.
Materialele: sunt depozitate la CMNM Iaşi, fiind la curăţare, conservare şi restaurare la laboratorul acelui muzeu.
Tehnici de cercetare utilizate: s-a săpat în suprafaţă de 230 m2, împărţită în 57 de caouri, din care în această campanie s-a lucrat în 25 de carouri (peste 100 m2). Aproximativ 80% din ceramica descoperită în complexe (bordeie şi fundul şanţului) au fost incluse în baze de date (operaţie condusă de Angeleski Sote, şi studenţi de la UAIC Iaşi). Materialul osteologic a fost predat pentru identificare şi studiu la Centrul de Cercetări Biologice din Iaşi. Pentru identifcrea surselor de silex şi materiale litice au fost organizate expediţii pe Prut (la Mitoc şi Ripiceni), pe Valea Moldovei, a Siretului şi a Bicazului, de unde au fost culese probe din surse şi din situri. Acestea au fost trimise pentru analize geo-arheologice la Facultatea de Geologie din Cluj şi la Institut für Unr- und Frühgeschichte din Viena. Mostre semnificative de ceramică pe compexe şi etape au fost predate pentru analize la catedra de geologie a Facultătii de Geologie din Cluj. Au fost studiate coloanele geo-stratigrafice ale sitului8 şi fotografii aeriene, mai vechi, din zonă.
Obiectivele cercetărilor viitoare: Deoarece etapa cercetărilor de salvare se apropie de încheiere urmează cercetarea zonei de V a şanţului şi efectuarea prospectării cu rezistivitate şi magnetometru cu cesiu (în colaborare cu Univ. Alba Iulia - IAS) şi a unor sondaje de verificare a stratigrafei în diferite puncte ale staţiunii, luarea unor probe pedologice, identificarea tipului de locuire şi a arhitecturii în zona din interiorul şi exteriorul fortificaţiei.
Propuneri de conservare, protejare şi punere în valoare: perimetrul şanţului în zona locuinţelor 2 şi 4 merită a fi conservat in situ, dacă păstrarea sa este cel puţin ca în zona bordeielor studiate în campania din 2004. Cumpărarea sitului şi scoaterea lui din circuitul agricol, în vederea realizării unui parc arheologic, ar fi un element pozitiv care ar putea fi pus în legătură şi cu celălalt obiectiv de cultură şi turistic, Palatul lui Cuza.