Ruginoasa | Judeţ: Iaşi | Punct: Dealul Drăghici | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 98783.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Ruginoasa
Localitate:
Ruginoasa
Punct:
Dealul Drăghici
Localizare:
| 98783.01 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ţurcanu | Senica | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Lazarovici Mantu | Cornelia Magda | responsabil | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Lazarovici | Gheorghe | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Prezentarea sitului şi istoricul cercetărilor:
Situl cucutenian din comuna Ruginoasa, judeţul Iaşi, se află la cca. 1,5 km vest de staţia CFR Ruginoasa. Aşezarea Cucuteni A3 este amplasată pe "Dealul Drăghici", la sud de satul Ruginoasa, fiind mărginită pe latura de vest de un pârâiaş ce vine dinspre satul Dumbrăviţa şi se varsă în lacul Batogele. Dealul, cu o altitudine de peste 300 m, domină satul şi asigură o bună vizibilitate asupra Văii Siretului. Zona este bogată în descoperiri arheologice (Chirica -Tanasachi 1985, 350-354), iar primele cercetări pe Dealul Drăghici reamintim că se datorează H. Dumitrescu (1933). Săpăturile de salvare au început în toamna anului 2001 şi au fost determinate de executarea unor ample săpături pentru extragerea pietrei pe Dealul Drăghici de către Primăria Ruginoasa. De-a lungul timpului, Dealul Drăghici a fost folosit ca sursă pentru obţinerea materialelor de construcţie, motiv pentru care, pe suprafaţa aşezării se observă diferite excavaţii. Aşezarea prezintă şi urme de tranşee şi gropi de amplasare a tunurilor din cel de al doilea război mondial.
Săpăturile pentru cariera de piatră efectuate de Primăria Ruginoasa în 2001 au afectat cca. 20% din suprafaţa aşezării. Cercetările noastre au avut ca scop investigarea complexelor arheologice deranjate de excavaţia Primăriei, stabilirea stratigrafiei şi a raportului cronologic dintre complexe, urmând ca în timp să facem aprecieri şi asupra întinderii aşezării şi a sistemului ei de fortificaţie. În acest sens în 2001, în marginea de sud a excavaţiei pentru extragerea pietrei, am deschis o suprafaţă ce a fost săpată până la –0,45 m (Suprafaţa 1, de 10 x 8 m), în care a fost identificată o construcţie (am presupus atunci cu mai multe încăperi) şi o vatră cu două nivele de refacere. Separat de această suprafaţă, am îndreptat malul în colţul de sud est al excavaţiei şi am constat că suntem în zona unui şanţ de apărare şi a unui bordei (cu trei nivele de refacere), (C. M. Lazarovici, Gh. Lazarovici, C. Hriban, C. Ungureanu, 2001, p. 272-273 ).
Complexele arheologice:
Complexele aflate în curs de cercetare la Ruginoasa, nu aparţin celei mai vechi etape de locuire din aşezare. În zona cercetată până acum cel mai vechi nivel este reprezentat de şanţul de apărare, care a fost săpat în stâncă, până în stratul de nisip şi a fost placat cu dale de pietre până la fund (-2,50 m). Peste el, aproape paralel, s-a descoperit un alt şanţ, mai puţin adânc şi mai larg, cu fundul rotunjit. În umplutura şanţurilor au fost amenajate mai multe bordeie (B 1, B 5, B 6) şi locuinţe de suprafaţă (L 3 şi L 4).
În anul 2002 am continuat săpăturile în Suprafaţa 1, Bloc E1, până la –1,05 m, în scopul elucidării problemelor legate de locuinţa identificată anterior. Locuinţa 3 avea marginile marcate de pietre şi avea două vetre. S-au constatat 3 etape de refacere a podelei şi două ale pereţilor, cărora le corespund 4-5 amenajări ale vetrelor. S-au delimitat mai clar marginile naturale ale depunerii de deasupra stâncii şi şanţul de apărare, lângă care, au fost sesizate aliniamente de pietre mai mari. Unele provin de la baza unor pereţi de lemn, altele mai mari formau praguri, iar altele, pereţi interiori sau gropi de stâlp.
Etapa L 3.1 (marcaj 3/1= ultima fază de funcţionare a locuinţei). Partea dinspre nord şi peretele de nord a locuinţei au fost cercetate în campania din 2001. Au fost descoperite resturi de pavaj şi ceramică împrăştiată aproape pe orizontală. Tot atunci au fost sesizate unele gropi de pari în afara perimetrului locuinţei, pe laturile de nord şi sud, adânci de cca. 30 cm. Locuinţa avea două încăperi (A spre vest şi B spre est), despărţite printr-un perete de lemn, cu bază de pietre, situat aproximativ în zona sa centrală, cu o intrare plasată spre sud. Vatra era situată în apropierea peretelui despărţitor, în încăperea B (cea de est). În încăperea de vest au fost semnalate două zone gospodăreşti, lângă laturile de vest şi est ale încăperii. Vatra consta din pietre mărunte şi alte pietre mai mari pe margine. Nu s-a găsit cenuşă, ci doar cărbune şi praf de cărbune. Ca tehnică de construcţie a locuinţei în această etapă, presupunem că s-au folosit drept bază pietrele aşezate pe unul - două rânduri, pe care s-au ridicat apoi pereţii din lemn. Aceeaşi arhitectură a fost sesizată şi la celelate etape.
Etapa L 3.2. În această fază, locuinţa are cea mai îndelungată perioadă de funcţionare, cu două etape (L 3.2a şi L 3.2b). În ultima etapă L 3.2a, vatra ei de formă dreptunghiulară (1 x 1,20 x 1,30 m), cu axul lung N - S, se găsea în colţul de nord-est al încăperii de est (B). Vis-a-vis de vatră, pe peretele de vest se afla o zonă gospodărească (fragmente ceramice sparte, pietre, unelte). Pe latura de est a încăperii B se afla un fragment de "placă de vatră" (în literatură denumită placă de cuptor). În etapa L 3.2b vatra dreptunghiulară de 1 x 1,30 m, cu axul lung E - V, se găsea în colţul de sud-est. Zona gospodărească era în colţul de nord-vest.
Pe latura de sud a construcţiei lipsesc pietrele pentru fundaţia pereţilor, ceea ce ar putea indica atât o intrare sau poate prezenţa unei prispe.
Etapa L 3.3. Pentru cea mai veche etapă, construcţia pare a avea doar o încăpere, în care vatra era aproape de colţul de nord-vest, iar zone gospodăreşti se găseau pe latura de sud, în centru şi pe latura de nord, în jumătatea de vest.
Vetrele descoperite în L 3 au fost construite pe un pat de 1-2 rânduri de pietre, cu spaţiu între ele, peste care s-a bătut argilă. Nivelele de refacere au o grosime de 2-3, sau 4-5 cm. Uneori în preajma lor s-au identificat pietre şi plăci de vatră, fragmentare. Unele din ele nu sunt arse ci coapte şi prezintă găuri (câteva perforate decât parţial), uneori oblice. Două din aceste piese sunt de dimensiuni mai mari, rotunjite la capete şi erau aproape întregi, în timp ce restul au fost sparte încă din vechime.
Locuinţa 4. Sub locuinţa 3 au fost identificate resturile unei alte locuinţe, al cărei perete de sud se găsea cu 30-40 cm mai la sud şi era format din 2-3 rânduri de pietre. Pe nivelul ei de călcare, pe latura de sud s-a găsit un fragment de placă de vatră dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite, bine finisată. Intrarea ei pare să fie de asemenea pe latura de sud. În vecinătatea locuinţei, în exterior, spre nord-vest se afla o groapă de stâlp, probabil pentru o anexă (tindă, şopron).
Pe latura de sud, exterioară, a locuinţelor menţionate, s-a săpat până la adâncimea de –1,45 m şi au fost surprinse mai clar părţi din şanţul de apărare ce merge paralel cu latura sudică a acestora. Această zonă a oferit un inventar arheologic bogat, constând din ceramică şi artefacte din silex, piatră, corn, os, plastică antropomorfă şi zoomorfă.
Pentru a se stabili mai clar raportul stratigrafic dintre locuinţe şi şanţul de apărare s-a extins săpătura în Blocul E2, carourile g-j 1-6, cu încă cca. 100 m2. Această zonă a fost afectată de excavaţiile pentru carieră până la –0,90/-1,20 m. Săpătura noastră a atins aici -1,55 m. Au fost identificate şi cercetate parţial două bordeie, B 5 şi B 6, ambele fiind prevăzute cu câte o vatră.
Bordeiul 5. Acest bordei (aflat la -0,90 m de la baza stratului de cultură) săpat doar în perimetrul şanţului de apărare, era rectangular, de dimensiuni mai mici şi avea un gen de pridvor semirotund pe latura dinspre est. Peretele de nord al bordeiului este de fapt peretele şanţului de apărare. Vatra era situată în colţul de sud vest şi consta din 3 bucăţi mari de plăci din lut ars, completate cu pământ galben bătut. Bordeiul conţinea o cantitate apreciabilă de ceramică.
Bordeiul 6. Din acest bordei a fost identificat doar o parte a peretelui de vest, cu bază din pietre mari şi o vatră. Vatra (aflată la –1,40 m), de dimensiuni relativ mari, era plasată în colţul de sud-vest, şi consta într-o lipitură groasă de lut ars, bine bătută. Ea se găsea la cca. -1 m adâncime faţă de nivelul de călcare din porţiunea de nord a şanţului de apărare. Ceramica reprezenta majoritatea inventarului. Pentru ambele bordeie ceramica din nivelul de călcare era puţin numeroasă, faţă de cea din stratul de umplere. Ceramică pictată şi de bună calitate predomină (80%).
Interpretarea descoperirilor:
Construcţiile de locuit din aşezarea de la Ruginoasa, ca şi cele de apărare, conţin trăsături specifice, nemaiîntâlnite sau rare în arealul clasic al culturii Cucuteni. Prima caracteristică este legată de locuinţele cu bază de piatră şi pereţi de lemn, în care lutul nu a fost folosit decât în mică măsură, comparativ cu alte aşezări. Amenajările interioare, destul de sărăcăcioase până acum, au adus clarificări în legătură cu modul de construire al vetrelor şi cu cel de folosire al plăcilor de vetre. O altă problemă este legată de prezenţa construcţiilor de tip bordei, rareori identificate în acest areal. Viitoarele săpături vor aduce probabil date noi în legătură cu dimensiunile, sistemul de construcţie sau amenajările lor interioare.
Inventarul arheologic:
Materialul arheologic descoperit în complexele menţionate este abundent. Predomină ceramica, dar a fost descoperită şi o mare varietate de reprezentări plastice din lut ars, unelte şi arme din silex, piatră, os şi corn. Atrag atenţia numeroasele reprezentări plastice antropomorfe, dar mai ales zoomorfe. Pentru acestea din urmă, unele piese se remarcă atât prin dimensiunile, cât şi prin maniera lor realistă de realizare. Sunt redate atât animale sălbatice, cât şi domestice. Prezenţa lor în număr mare, alături de câteva vase cu caractere zoomorfe deosebite, atestă un cult animalier. În ceea ce priveşte materialul litic, acesta nu este foarte abundent. În cadrul industriei pietrei cioplite şi a celei şlefuite, sunt prezente aproape toate tipurile de piese descoperite şi în alte aşezări cucuteniene. Pentru utilajul litic cioplit se constată următoarele tipuri: gratoare pe lame şi aşchii, lame retuşate, racloare, vârfuri de săgeţi, piese trunchiate, inserţii pentru seceri. Ca dimensiuni, piesele sunt microlitice (acestea predomină, caracteristică ce s-ar putea lega de penuria materiei prime mijlocii) şi doar rareori macrolitice. Piesele din piatră şlefuită, mai puţin numeroase sunt reprezentate de topoare (topoare propriu-zise, tesle şi dăltiţe) şi lustruitoare.
O parte a materialului arheologic din campania 2002 fost spălat, întregit, inventariat, fotografiat, desenat, introdus în baza de date şi prelucrat statistic pe şantier, iar restul este în curs de curăţare şi prelucrare. Materialul este depozitat la Complexul Muzeal Naţional "Moldova" Iaşi.
Obiectivele viitoarelor cercetări:
Pentru campaniile viitoare avem în vedere cercetarea completă a complexelor descrise mai sus şi stabilirea raportului stratigrafic şi cronologic între complexele de locuire şi sistemul de fortificaţie al aşezării. Intenţionăm să demaram şi prospecţiuni magnetice în vederea stabilirii întinderii aşezării, a sistemului de fortificaţie, ca şi a complexelor de locuire. Materialul arheologic va fi prelucrat statistic pentru stabilirea caracteristicilor şi încadrarea mai fină a aşezării în cadrul fazei Cucuteni A3. Cercetările interdisciplinare vor fi direcţionate atât pentru analiza materialului zooarheologic cât şi pentru identificarea surselor de materie primă.
Cu materialul documentar şi arheologic intenţionăm să deschidem o expoziţie permanentă în sat, într-o anexă a Palatului de la Ruginoasa.