Rotăria | Comuna: Ciorteşti | Judeţ: Iaşi | Punct: Pe Runc | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 96236.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Ciorteşti
Localitate:
Rotăria
Punct:
Pe Runc
Localizare:
| 96236.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Merlan | Vicu | responsabil | Muzeul Municipal Huşi |
| Salomeia | Paul | participant | Muzeul Municipal Huşi |
Raport:
Obiectivul cercetării a fost salvarea locuinţei L1 aflată în perimetrul alunecărilor de teren din sectorul sudic al sitului eneolitic.
Realizări: săparea integrală a SI, identificarea şi demontarea locuinţelor LI şi LII cu anexa acesteia din urmă. Descoperirea unei gropi menajere (G1) şi excavarea sistematică a umpluturii acesteia. Identificarea unui nou nivel arheologic din epoca bronzului (Cultura Monteoru).
Situl arheologic Rotăria „Pe Runc” se află la 1 km N de satul Rotăria din comuna Ciorteşti, jud. Iaşi. Satul este amplasat în bazinul superior al pârâului Crasna, iar situl arheologic în apropierea izvoarelor din amonte. Geografic localitatea Rotăria se află pe latura estică a Podişului Central Moldovenesc, secţionat în acest sector de pârâul Crasna şi afluenţii acestuia. Din punct de vedere geografic, situl este amplasat pe un promontoriu (interfluviu), încadrat la V de pârâul Crasna iar la E de un afluent de dreapta al acestuia. Imediat la baza promontoriului pe flancul drept, are loc confluenţa afluentului de dreapta cu pârâul Crasna. Promontoriul este impozant, fiind printre cele mai stabile locuri din zonă. Totuşi pe versantul vestic, sudic şi nord-estic prezintă alunecări, unele reactivate în vara anului 2008. Faţă de albia majoră a pârâului Crasna, situată la baza promontoriului, pe latura de V şi S, care înregistrează cca. 280 m altitudine, platoul superior al sitului arheologic ajunge la peste 330 m. Habitatul eneolitic a fost identificat cu precădere pe botul dealului (promontoriului) care în amonte urcă până la peste 400 m în Dealul Covasnei. Geologic sub nivelul arheologic se găseşte un strat de loess nisipos, iar sub acesta urmează straturi nisipoase sarmaţiene cu o vechime mai mare de 10 mil. ani. Expunerea sudică a promontoriului a asigurat populaţiilor preistorice, ce au locuit acest habitat, condiţii propice pentru închegarea unei comunităţi stabile, fapt dovedit şi de bogăţia de artefacte descoperite până acum.
Pentru a salva restul de locuinţă eneolitică (L1) din perimetrul alunecărilor de teren a fost trasată o SI, pe direcţia N-S cu 20 m lungime şi 2 m lăţime. Pe lungimea SI au apărut chirpici de la două locuinţe cucuteniene şi de la o anexă, iar în partea de NE o groapă menajeră (G1).
Locuinţa nr.1 (L1)
A fost surprinsă între m. 1 şi m. 4, fiind parţial distrusă pe latura nord-estică, de alunecările de teren şi fostul drum de coastă. Locuinţa continuă şi înafara secţiunii spre SV şi NNE. Căzăturile de perete sunt bine arse, fiind de culoare cărămizie, uneori de un roşu aprins, dar s-au găsit şi resturi de culoare neagră-cenuşie, uşor friabil. Unele bucăţi erau mari de peste 20 cm, având în compoziţie paie şi pleavă (pot fi văzute amprentele acestora). Locuinţa avea o formă aproximativ dreptunghiulară fiind orientată spre direcţia NE-SV cu faţa spre sud. Faţă de nivelul general la m. 3 se prezintă ca o uşoară bombare, după care coboară spre S şi N. Unii chirpici prezintă urme de făţuială, având amprente de degete, nuiele şi pari. În perimetru L1 s-au găsit puţine fragmente ceramice de calitate mediocră, fără pictură.
Locuinţa nr.2 (L2) şi anexa acesteia(tinda)
De la m. 6 la m. 12 se întâlnesc căzături de chirpici fără însă a se prezenta într-o masă destul de Compact, ca la L1. Din materialul descoperit s-a constatat existenţa unor noi locuinţe (L2) cu anexă de tip tindă, pe latura nordică a acesteia. Chirpiciul tindei este mai friabil şi predominant de culoare neagră, fiind întâlnit pe toată lăţimea SI (m.6-m.8). Din locuinţa L2 a fost surprins doar peretele vestic, restul continuând în afară spre E, între m.8-m.12. În martorul din partea de E se disting chirpici făţuiţi cu un strat de argilă fină(cca. 1cm). În general chirpicul de la L2 este predominant de culoare cărămizie mai rar (în interior)de culoare neagră. Ceramica descoperită este rară în comparaţie cu alte situri din împrejurimi (Bazga, Dolheşti, Armăşeni). De la m. 12 până la m. 20 s-au descoperit piese sporadice, pietre arse şi câteva fragmente de chirpici.
În imediata vecinătate a locuinţei (L2) la m.12 (-0,40 m) se conturează o groapă menajeră cucuteniană (G1), având în umplutură cărbune, cenuşă, chirpici şi pietre arse. Are o formă aproximativ ovală şi se adânceşte de la -0,40 la-0,70 m, dar se continuă spre E în afara SI. La m.20 au fost găsite câteva fragmente ceramice de culoare neagră cu o grosime mică a pereţilor (0,7cm), dar de calitate foarte bună. În compoziţia pastei se disting cioburi pisate foarte mici. În zona mediană a fragmentelor se disting incizii triunghiulare (cu vârful în jos) în şir, aplicate în pasta crudă, înainte de ardere, cu un obiect specific. După compoziţie, pastă, culoare şi motive aplicate, ceramica aparţine culturii Monteoru din epoca bronzului.
Piese deosebite descoperite în sit:
- statuetă antropomorfă feminină din lut ars de culoare cărămizie. Se păstrează din trei fragmente, din zona pieptului până la genunchi. Creşte progresiv în dimensiune de la piept spre bazin (unde înregistrează lăţimea maximă), apoi descreşte spre genunchi. În profil prezintă o arcuire gradată spre în spate (zona maximă la fese) cu un unghi aproximativ 30 (poziţia şezând) picioarele sunt împreunate de la genunchi la bazin. L=5 cm; l(piept)=1,5 cm; gr.(max)=1 cm; l(bazin)=2,5 cm; l(genunchi)=0,4 cm.
- topor şlefuit dreptunghiular din silicolit descoperit la m.18 (-0,60 m). Este fin şlefuit pe toate părţile cu laturile longitudinale drepte, iar feţele plane. Zona activă a fost îndelung folosită,fiind vizibile urme de tocire până la aplatizarea tăişului. Tăişul are o formă uşor convexă spre una din laturi. Muchia este curbată, fin şlefuită, fiind mai mică în lăţime decât zona tăişului. Pe o latură în apropierea muchiei, are o mică neregularitate bombată din timpul desprinderii pentru a fi confecţionată ca unealtă. L=13 cm; (l(tăiş)=4,5 cm; l(muchie)=2,5 cm; gr.=1,5 cm.
- Topor şlefuit cvasidreptunghiular din silicolit, descoperit la m. 18 (-0,60 m). Este şlefuit fin pe ambele feţe şi 2/3 dintr-o latură, iar cealaltă latură a suferit deteriorări serioase de la partea activă (tăiş) până la muchie, tăişul este aplatizat prin tocire (folosirea îndelungată) dar păstrează forma curbă iniţială (convexă). Muchia este dreaptă dar preparată grosolan. L=11,5 cm; l(tăiş)=5,5 cm; l(muchie)=25 cm; gr.=1,2 cm.
Piesele recuperate din ruptura nord-estică afectată de alunecările de teren, prin periegheze din anii anteriori:
- topor perforat din silicolit, rupt din vechime în dreptul găurii de înmănuşare (păstrând jumătate până la muchie). Este şlefuit pe toate părţile, iar pe pereţi găuri de înmănuşare păstrează amprentele perforării prin riduri simetrice. Muchia este uşor curbată (convexă). L=7 cm; l(în dreptul găurii)=5 cm; l(la muchie)=3 cm; gr.=3 cm.
- mojar cvasidreptunghiular din silicolit cu funcţionalitate dublă, rupt pe doua laturi din vechime. În zona ruptă, mojarul a fost ars ulterior, fapt care i-a slăbit rezistenţa, iar în urma unei lovituri primite, a fost posibilă distrugerea în aceasta zonă. Pe ambele părţi prezintă concavităţi, fin şlefuite, mergând cu această şlefuire chiar până pe laturi. În profil are forma unei lentile cu concavitate dublă centrală. În concavităţile mojarului se văd urme de pictură naturală de culoare roşie şi maronie. Piesa a fost folosită pe ambele parţi, având astfel o funcţionalitate dublă. A fost descoperit încă din anul 2002 de familia Bălan Ioan şi Stela din satul Rotăria. Dimensiuni: gr(laterală)=10,5 cm; L=22,5 cm; l=18 cm; gr.(mediană)=5,5 cm.
- fragment de fusaiolă din lut ars de culoare cenuşie cu diametrul de 3 cm; l 2,5 cm.
Pe ansamblu în secţiunea SI au fost descoperite două locuinţe (L1 şi L2) şi o anexă (tindă) a L2. În latura nord-vestică a L2 a fost identificată o groapă menajeră cucuteniană (G1).