Roşiori | Comuna: Dulceşti | Judeţ: Neamţ | Punct: Ţarina Veche (La Humărie) | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Protoistorie; Antichitate;
Epoci:
La Tène; La Tène târziu; Epoca romană timpurie;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 122533.01 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Dulceşti
Localitate:
Roşiori
Punct:
Ţarina Veche (La Humărie)
Localizare:
| 122533.01 |
Lista Ilustrațiilor - 16
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Hânceanu | George | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Ursachi | Vasile | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
Raport:
Campania arheologică 2006 din satul Roşiori, comuna Dulceşti, punctul “Ţarina Veche”, a urmărit trasarea mai multor secţiuni, în vederea cercetării unei suprafeţe mai mari comparative cu cea din anii precedenţi (2004, 2005). În acest scop, s-au deschis trei secţiuni (S. V, S. VI şi S. VII), precum şi o casetă (Cas. A), de dimensiuni diferite: secţiunile de 10 x 1,5 m sau 8 x 1,5 m, iar caseta de 10 x 4 m.
Săpătura arheologică a confirmat menţinerea celor două straturi de cultură, din sec. II-III şi VI-VII p.Chr, fapt dovedit stratigrafic de materialul arheologic.
S. V a fost orientată ENE 100 - VSV 400 şi se află în imediata apropiere a S. III (fiind despărţite doar de martor - 1 m). Sub nivelul de călcare se afla un strat subţire din sec. VI-VII, marcat de prezenţa câtorva fragmente de vase-borcan (buze, funduri groase), lucrate la mână, din pastă grosieră, cu pietricele, de culoare gălbui-cărămizie. Acest nivel este urmat de cel antic (0,40-1 m), consistent în material arheologic: fragmente ceramice de la căni, căniţe, căţui, străchini (lucrate la mână şi la roată), obiecte din fier (cuţite), etc. S. V a dezvăluit prezenţa unui cuptor (din lut şi pietre de râu -0,60 m ad.) şi a două gropi de provizii, special amenajate, prin bătătorirea fundului şi arderea pereţilor (resturi mici de cărbuni şi urme de ardere pe fundul gropilor). Fragmentele cenuşii, lucrate la roată şi lama de cuţit, descoperite pe cuptorul din partea vestică a secţiunii, datează instalaţia de foc în sec. II-III p.Chr. De asemenea, ceramica diversă, carpică şi de import, indică aceeaşi încadrare cronologică şi pentru cele două gropi (Gr.1 şi Gr. 2), găsite înspre marginea estică a şanţului. Din inventarul celor două gropi de provizii cel mai important recipient este o amforă, de factură romană, găsită pe fundul primei gropi. Posibil, ca mai târziu, cele două gropi să fi fost transformate în gropi menajere: prezenţa oaselor şi a altor resturi ceramice, par să confirme această ipoteză.
S. VI avea orientarea precedentei secţiuni; L sa este de doar 8 m, iar l se menţine la 1,5 m. Din punct de vedere stratigrafic, situaţia este următoarea: există un strat subţire din sec. VI-VII, marcat de fragmente provenite de regulă de la vase-borcan, lucrate la mână, din pastă cu pietricele, de aspect grosier, de culoare cărămizie şi maronie-neagră. Stratul antic se remarcă prin prezenţa unui cuptor (0,60 m ad.), din lut, situat spre estul secţiunii şi care conţinea câteva fragmente ceramice, lucrate la roată, cenuşii, specifice carpilor (sec. II-III). Pe lângă această sursă de foc s-au identificat şi două gropi (Gr.1 şi Gr.2), prima în colţul estic iar a doua în cel vestic. Ambele conţin, pe lângă oase, fragmente ceramice de la căni, străchini, vase-borcan, la mână şi la roată, caracteristice sec. II-III p.Chr.
Cas. A se află în vecinătatea S. VI, de care o desparte doar un martor de 0,50 m gr. Dimensiunile ei sunt de 10 m L şi 4 m l, identice cu cele ale Cas. I, săpată în 2005. Situaţia straturilor de cultură este similară cu cele din restul suprafeţei cercetate. Stratul antic este mult mai consistent, ca grosime şi în material arheologic, fiind remarcate câteva vestigii: în primul rând o vatră deschisă (0,50 m ad.), foarte bine păstrată, de formă rotundă, pe suprafaţa căreia s-au găsit fragmente de vase-borcan, lucrate la mână, din pastă cu microprundişuri, sfărâmicioasă de culoare gălbui-cărămizie. Diametrul vetrei este de 0,90 m şi are o gr. de 0,20 m, fapt ce indică o îndelungată utilizare. Alături de vatră, identificată spre partea sudică a casetei, s-au descoperit şi patru gropi (Gr.1-4), două în zona nordică (Gr. 1 şi Gr. 4), una în latura estică (Gr. 2) şi alta în cea vestică (Gr. 3). Dacă cele două gropi din zona nordică au un inventar modest, celelalte două se remarcă printr-un material arheologic bogat şi divers. Pe fundul Gr.3 am găsit o vatră simplă, peste care s-au aruncat diferite resturi ceramice, oase, etc. Se pare că iniţial a fost vorba de o groapă de cult, transformată ulterior în groapă menajeră. Gr. 2 conţine oase, un cuţit, două fusaiole, fragmente de la buze şi funduri de urne cenuşii, de castroane, căni, căniţe, un buton de capac cenuşiu, etc. Interesant este faptul că, conturul fundului gropii atinge o vatră, de unde am recoltat un creuzet, deformat în urma temperaturii ridicate. Stratul exterior al obiectului este exfoliat, iar pe pereţii interiori se observă urme de zgură metalică. În afara celor descrise, putem semnala prezenţa în stratul antic, pe lângă fragmentele ceramice abundente şi a unui ac de pescuit, de dimensiuni mari şi foarte bine păstrat (inclusiv spinul).
S. VII a fost situată perpendicular pe buza terasei, fiind lângă S. II (2004) şi a avut orientarea diferită (NE 80 - SV 400), datorită configuraţiei terenului. Sub nivelul actual am identificat două straturi culturale. Cel mai important element al acestei secţiuni şi credem al întregii campanii din 2006 este o monedă romană, descoperită în strat, la 0,60 m ad. spre capătul estic al şanţului. Păstrată în condiţii bune, moneda a fost perforată cu scopul purtării ca pandantiv şi ajută la datarea stratului antic al aşezării.
Dovezile arheologice ale acestui an, sprijinite de cele din anii precedenţi ne îndreptăţesc să credem că avem de-a face cu un sit important pentru istoria dacilor liberi din Moldova şi care necesită continuarea săpăturilor în anii următori.