Roşiori | Comuna: Dulceşti | Judeţ: Neamţ | Punct: Ţarina Veche - La humărie | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
La Tène; La Tène târziu; Epoca romană timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare rurală;
Cod RAN:
| 122533.01 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Dulceşti
Localitate:
Roşiori
Punct:
Ţarina Veche - La humărie
Localizare:
| 122533.01 |
Lista Ilustrațiilor - 20
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ursachi | Vasile | responsabil | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Hânceanu | George | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
Raport:
Campania anului 2005, desfăşurată în comuna Dulceşti, sat Roşiori, în punctul Ţarina Veche – La Humărie, a avut în vedere pe lângă deschiderea de noi secţiuni, dezvelirea completă a unor vestigii, descoperite în 2004 şi care la acea dată nu au putut fi în totalitate cercetate. Aşadar, dacă în campania trecută am trasat trei secţiuni (S.I, S.II, S.III), de dimensiuni diferite (S.I – 30 x 1,5 m; S.II, S.III - 10 x 1,5 m) şi câteva casete, care au dezvăluit prezenţa unor complexe de locuire, anul acesta am deschis a patra secţiune (S.IV), de 30 x 1,5 m şi am verificat posibila existenţă a bordeiului antic din S.III.
Săpătura arheologică, efectuată pe terasa superioară a râului Moldova, a confirmat menţinerea celor două straturi de cultură, din secolele II–III şi VI–VII p.Chr., identificate din campania anterioară şi care păstrează aceeaşi consistenţă materială, reflectată prin bogăţia inventarului aşezării, care se remarcă prin cantitate, calitate şi diversitate.
S.IV – de dimensiunile şi orientarea S.I (30 x 1,5 m; ENE 100 – VSV 400), perpendiculară pe buza terasei râului Moldova, de care o desparte cca. 20 m, a fost trasată în paralel cu S.I, la o distanţă de 82 m. Din punct de vedere stratigrafic, după nivelul actual de călcare, putem semnala existenţa celor două straturi de cultură deja menţionate, care au o grosime considerabilă spre colţul estic, acolo unde s-a descoperit un bordei antic, marcat de prezenţa numeroaselor fragmente ceramice, unele întregibile, de la străchini, fructiere, strecurători, căni, căniţe, vase-borcan, lucrate la mână şi la roată, unele din pastă fină, de culoare cenuşie sau cărămizie. Pentru prima dată, s-a găsit şi un vârf de săgeată în trei muchii, de tip „scitic”. Adâncimea finală a bordeiului şi a secţiunii a fost de 1 - 1,20 m. Totodată, pentru secolele II-III p.Chr. am depistat şi două gropi menajere (Gr.1, Gr.2), care conţineau oase de animale.
Interesant este faptul că, o parte din latura estică a bordeiului este suprapusă de o locuinţă de suprafaţă, amenajată cu un cuptor din pietre, specific secolelor VI-VII p.Chr. De asemenea, ceramica fragmentară de la vasele-borcan, găsită în zona cuptorului, indică aceeaşi datare prefeudală. În campaniile viitoare vom încerca să dezvelim în totalitate cele două bordeie, pentru a avea date precise legate de dimensiunile şi structura locuinţelor.
Şi anul acesta am constatat că spre E, unde se află buza terasei, dispunem de o mare cantitate de material arheologic, ceea ce sugerează că ne aflăm în plină aşezare, însă cu cât ne îndreptăm spre capătul vestic vestigiile dispar, fapt care ne indică posibila limită a aşezării. Din păcate, latura estică a aşezării nu mai continuă după buza terasei, din cauza prăbuşirilor de teren.
Cât priveşte celălalt obiectiv, în S.III am încercat să depistăm laturile unui posibil bordei antic, care părea să se contureze în campania precedentă. Astfel, la S.III am deschis o casetă, notată Cas.I, de dimensiuni mari 10 x 4 m, cu aceeaşi orientare, ENE 100 – VSV 400 şi scopul surprinderii eventualelor laturi ale bordeiului. Ipoteza nu s-a confirmat dar am reuşit să identificăm două mari gropi (Gr.1 de provizii şi Gr.2 menajeră), de 1,20-1,40 m adâncime, cu diametrul de 1,10 m-Gr.1 şi 1,50 m-Gr.2. Pe lângă cele două gropi antice am găsit alte patru, notate Gr.3, 4, 5, 6, care au dat un bogat şi variat material arheologic: resturi ceramice de la căni, căniţe, fructiere, fusaiole, căţui, vase-borcan, străchini, dar şi câteva cuţite din fier, de forme diverse şi oase de animale, unele cu clare urme de prelucrare. Din stratul casetei am „recoltat” mai multe fragmente ceramice, care provin de la două strecurători, tip „sac”, lucrate la mână, de culoare neagră, neuniforme, care nu sunt specifice dacilor.
Evident, cel mai numeros şi interesant inventar a rezultat din cercetarea celor două gropi mari (Gr.1 şi Gr.2), care au fost arse pentru mai multă rezistenţă (îndeosebi Gr.1), fapt observat pe pereţii gropilor, dar şi prin prezenţa unei cantităţi impresionante de cărbuni şi cenuşă. Din ambele gropi s-a scos o cantitate remarcabilă de fragmente ceramice (multe întregibile), care proveneau de la recipiente specifice secolelor II-III p.Chr.: căţui, căni, căniţe, străchini, fructiere, strecurători, vase-borcan, vase-urnă, lucrate la mână şi la roată, unele din pastă fină, de culoare cenuşie şi cărămizie.
În Gr.1 au fost găsite două căniţe carpice, bitronconice, din pastă fină, de culoare cenuşie şi cărămizie, înalte de 8-9 cm, care dispuneau pe suprafaţa lor de câte un semn, posibil sarmatic, binecunoscut perioadei, reprezentând litera X. Semnul de pe căniţa cenuşie are o particularitate, capetele X-ului fiind întoarse spre exterior. Similitudinile găsite la diverşi specialişti indică o posibilă origine sarmatică a semnului, preluat din diverse motive de către populaţia dacilor liberi din zona Roşiorilor. Acelaşi inventar ne-a „dăruit” şi o dovadă grăitoare despre ocupaţiile locuitorilor aşezării, într-o cană cărămizie, fără toartă, de 17 cm înălţime, descoperindu-se o cantitate de seminţe carbonizate. Cana s-a găsit la o adâncime de 1,80 m, de la nivelul de călcare, aşezată pe o parte şi aproape plină cu seminţe carbonizate. Pe fundul vasului s-au observat urme de resturi vegetale. De asemenea, pe pereţii gropii (de la 1,30-1,80 m) se găseau cărbuni şi seminţe carbonizate. Sub cană erau tot cărbuni şi seminţe carbonizate. Posibil să fi fost o cantitate de aproximativ 3-4 kg de seminţe, atât în vas cât şi în afara lui. În urma analizării lor ne vom putea pronunţa despre cerealele cultivate de această populaţie, din vecinătatea râului Moldova. Ambele gropi au fost cercetate în totalitate, la fel şi celelalte patru, ajungându-se până la o adâncime de 2-2,20 m de la nivelul actual de călcare.
În momentul distrugerii martorului dintre S.III şi caseta adiacentă secţiunii au mai apărut şi alte fragmente ceramice, dar tot acum s-a conturat în capătul vestic al S.III vatra unui cuptor antic. Cu prilejul trasării unei casete, în scopul degajării obiectivului amintit, s-au găsit două brăţări, una întreagă, rotundă, din fier şi alta fragmentară, de tip spiralat din bronz, caracteristice populaţiei dacice.
Obiectele descoperite în acest an, dar şi cele anterioare, marchează prezenţa unei populaţii active pe teritoriul actualului sat Roşiori, care a furnizat condiţii propice de locuire şi dezvoltare. Rezultatele acestei campanii impun necesitatea continuării săpăturilor din aşezarea de la Roşiori, cu scopul dezvelirii şi salvării vestigiilor arheologice.