Roşiori | Comuna: Dulceşti | Judeţ: Neamţ | Punct: Ţarina Veche - La Humărie | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2007
Perioade:
Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
La Tène; La Tène târziu; Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire civilă;
Cod RAN:
| 122533.01 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Dulceşti
Localitate:
Roşiori
Punct:
Ţarina Veche - La Humărie
Localizare:
| 122533.01 |
Lista Ilustrațiilor - 15
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ursachi | Vasile | responsabil | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Hânceanu | George | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
Raport:
Campania din 2007 a confirmat existenţa celor două straturi culturale din staţiunea de la Roşiori, unul antic, specific sec. II-III p.Chr. şi celălalt caracteristic sec. VI-VII.
Metoda de săpătură a constat în deschiderea de secţiuni adaptate la structura terenului, întrucât terasa Moldovei a suferit în timp modificări. S-a trasat iniţial o secţiune (notată SVIII) de 25 x 1,5 m, precum şi o casetă (notată Cas. B) de dimensiuni mari (15 x 4 m), care au suferit mari schimbări pe parcursul săpăturilor, datorită complexelor descoperite.
În cazul SVIII, orientată NNV 40o - SSE 40o, am avut surpriza să observăm că pe o distanţă de 8 m stratul prefeudal se pierde, după primii 4 m de la capătul nordic al secţiunii, iar apoi revine, dar rămâne la fel de subţire şi neconsistent cum începuse (5 cm gr.). Materialul găsit reprezintă câteva fragmente de buze de la vase-borcan, de dimensiuni mici şi mijlocii, din pastă grosieră, cu pietricele în compoziţie, de culoare maronie-neagră. Nivelul antic este mai bine reprezentat, grosimea sa variind între 0,20-0,30 m, iar printre obiectele găsite enumerăm câteva torţi de amfore, fragmente de vase-borcan, de căniţe, vase-urnă, precum şi o fusaiolă întreagă. Însă, cel mai interesant obiectiv îl constituie cuptorul antic în formă de clopot. Probabil că acest cuptor, amenajat în afara complexelor de locuire, servea unei familii sau unui grup de familii la prepararea hranei. Diametrul său era de 0,70 m, iar grosimea vetrei de 0,10-0,15 m. La construirea lui s-au folosit pietre de râu, pietriş şi lut. Cu ocazia demontării cuptorului s-a strâns un material interesant (cea mai mare parte restaurat), format din fragmente de căţui, de dimensiuni mijlocii şi mici (miniatură), de vase-borcan, lucrate la mână, căni, urne, castroane, făcute la roată. În groapa ce a deservit cuptorul, adâncă de 1,20 m, am întâlnit pe lângă pigmentaţii de chirpic, bucăţi de vatră, cărbune şi urme de cenuşă (dovezi obişnuite unei asemenea gropi) şi numeroase fragmente de la vase-borcan, căţui, lucrate la mână, din pastă grosieră, de culoare gălbui-cărămizie, precum şi vase-urnă, castroane, fructiere, căni, căniţe, lucrate la roată, din pastă fină de culoare cenuşie (material întregibil). La prima vedere, se pare că groapa din preajma cuptorului a avut pe lângă rolul principal, de a întreţine focul, şi acela de a aduna cenuşa, fiind ulterior transformată în groapă menajeră.
Cât priveşte Cas.B, orientată NNV 20o- SSE 20o, aflată în imediata vecinătate a Cas.A (deschisă în 2006), situaţia este alta. Stratul prefeudal se păstrează pe toată lungimea sa, chiar dacă rămâne tot subţire (0,10-0,15 m gr.) şi neconsistent (foarte rare fiind resturile ceramice descoperite în strat). Nivelul antic depăşeşte cu mult în grosime (0,40-0,60 m) şi vestigii (două locuinţe şi şapte gropi) stratul precedent. Stratigrafic, am surprins mai multe obiecte (o fusaiolă, un cârlig de pescuit, fragmente de la diferite vase ceramice), un mic cuptor antic, făcut din pietre de râu (unele cu aspect albicios), situat pe latura vestică a Cas. B, la 0,20-0,30 m adâncime, contemporan cu locuinţa de suprafaţă (notată L1), descoperită în colţul sud-vestic al aceleiaşi casete, la 0,40 m ad. Pentru dezvelirea întregii locuinţe de suprafaţă am mărit suprafaţa Cas. B, pe cele două laturi amintite, cu câte 2,50 m. De formă trapezoidală, cu colţurile rotunjite, L1 era dotată cu o vatră, înconjurată de pietre de râu, probabil cu scopul limitării răspândirii focului în interior. În apropierea sursei de foc se afla o groapă ovală (Gr.1), lipsită de inventar. Pe latura estică am surprins o groapă de par, ovală, destul de mare, care probabil făcea parte dintr-un schelet de bârne, ce a susţinut acoperişul locuinţei. Podeaua locuinţei era lutuită şi bătătorită. Nu am găsit intrarea, care putea da spre râu, aşadar în latura estică a adăpostului. În cadrul L1 am găsit pe lângă fragmente de la căni, castroane, fructiere, străchini, vase-urnă, lucrate la roată, din pastă fină, de culoare cenuşie şi cărămizie, şi alte obiecte, precum o căţuie întreagă şi un vârf de săgeată în două muchii, ultimele două obiecte fiind identificate în apropierea vetrei. Demontarea vetrei (cu d. de 1,20 m şi gr. de 0,20 m) a furnizat un material amestecat: fragmente de la vase-borcan, lucrate la mână, de la diferite recipiente, făcute la roată, oase, etc. Aşadar, prezenţa acestei locuinţe de suprafaţă, precum şi a cuptorului, din latura vestică, denotă existenţa unei prime faze de locuire în aşezarea antică de la Roşiori.
A doua fază de locuire, surprinsă în Cas.B, pare a fi susţinută de bordeiul (notat B1), găsit la 0,60-0,80 m ad., pe latura estică a casetei. În urma cercetării lui am găsit patru gropi menajere (doar două cu inventar, Gr.2 şi Gr.4), precum şi un inventar bogat în fragmente ceramice, provenind de la vase-borcan, lucrate cu mâna, din pastă grosieră cu pietricele, de culoare cărămizie, de la căni, fructiere, străchini, vase-urnă, lucrate la roată, din pastă fină, de culoare cenuşie şi cărămizie. De asemenea, s-au descoperit şi două fusaiole. Contemporane cu B1 sunt cele două gropi (Gr.1 şi Gr.2), descoperite în stratul antic, la 0,60 m ad. Dacă Gr.1 (d. 1,20 m) nu ne-a oferit un material interesant, Gr.2 (d. 2,50 m) a cuprins un foarte variat şi numeros inventar arheologic: fragmente de la vase-borcan şi căţui, lucrate la mână, din pastă grosieră cu pietricele, de diferite forme şi culori; fragmente de la fructiere, căni, vase-urnă, căniţe, străchini, strecurători, castroane, lucrate la roată, din pastă fină, de culoare cenuşie şi cărămizie; oase, cărbuni, obiecte de metal (o dăltiţă şi două cuie), precum şi o cană întreagă, făcută la roată, de culoare cărămizie.
Noile argumente arheologice (cârligul de pescuit, vârful de săgeată, fusaiolele) ne îndreptăţesc să atribuim populaţiei dacice, stabilită în această zonă, practicarea mai multor ocupaţii, cum ar fi pescuitul, vânătoarea, torsul etc.
Iată, aşadar, că staţiunea arheologică de la Roşiori - Dulceşti începe să ne dezvăluie aspecte importante legate de viaţa cotidiană a locuitorilor de pe terasa Moldovei din secolele menţionate.
Rezumat:
Campania din 2007 a confirmat existenţa celor două niveluri culturale din staţiunea de la Roşiori, unul antic, specific secolelor II-III p.Chr. şi celălalt caracteristic secolelor VI-VII. S-a trasat iniţial o secţiune de 25 x 1,5 m, precum şi o casetă (notată Cas. B) de dimensiuni mari (15 x 4 m), care au suferit mari schimbări pe parcursul săpăturilor, datorită complexelor descoperite.