Roşiori | Comuna: Dulceşti | Judeţ: Neamţ | Punct: Ţarina Veche/La Humărie | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
La Tène; Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 122533.01 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Dulceşti
Localitate:
Roşiori
Punct:
Ţarina Veche/La Humărie
Localizare:
| 122533.01 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Hânceanu | George-Dan | responsabil | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Diaconu | Vasile | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Croitoru | Costin | participant | Muzeul Brăilei |
Raport:
Campania arheologică din anul 2019 a continuat cercetarea zonei de nord a sitului, unde s-au desfăşurat şi săpăturile din anii anteriori (2016-2018). Au fost trasate două secţiuni paralele (notate S.XIII şi S.XIV), de dimensiuni mari (22,00 m lungime x 3,00 m/1,50 m lăţime), cu un martor de 0,50 m grosime între ele (distrus la final) (pl. I/1). Secţiunile au fost dispuse în paralel cu vechea casetă (Cas.E), deschisă în anul 2016. Suprafaţa cercetată recent a însumat 110 mp., secţiunile fiind orientate transversal pe buza terasei (S.XIII, NE 250 – SV 2050 şi S.XIV, NE 400 – SV 2200).
După înlăturarea stratului vegetal s-a trecut la cercetarea nivelurilor de locuire ale aşezării. Vestigiile, îndeosebi ceramica, au confirmat menţinerea celor patru niveluri de locuire menţionate, iar prin complexele descoperite putem remarca o consistenţă pentru fiecare nivel în parte. Pe lângă ceramică s-au găsit şi piese din os (plăsele, străpungătoare), piatră (cute, proiectile, râşniţe), lut (fusaiole, jetoane, rondele), fier (cuţite, chei) şi bronz (fibulă, brăţară).
Ambele secţiuni au fost afectate parţial de prezenţa unei gropi de gunoi a satului, suprinsă între carourile 3-5, cu un diametru de circa 3,80 m/4,00 m (desfăşurat total pe lăţimea secţiunii S.XIV şi doar pe jumătatea lăţimii S.XIII) şi o adâncime de -0,60 m. De formă rotundă, groapa a afectat straturile de locuire. Din ea, s-au adunat câteva fragmente ceramice din majoritatea nivelurilor. A fost conturată, pentru a fi evitată pe parcursul săpăturii.
În afara obiectele din straturi s-au identificat şi cercetat exhaustiv câteva complexe închise (trei locuinţe, patru gropi şi un cuptor casnic), care se întindeau pe ambele secţiuni. Prima locuinţă (notată L.1) aparţine comunităţii romanice, locuinţa a doua (notată L.2) este din perioada geto-dacică, iar cea de-a treia locuinţă (notată L.3) a fost locuită de dacii liberi. În cazul gropilor, una era goală, probabil folosită pentru şezut, fiind într-o laterală a locuinţei L.1, alta era menajeră (locuirea geto-dacică), iar celelalte două erau tot menajere (locuirea dacilor liberi). Cuptorul casnic este din nivelul de locuire al comunităţii romanice.
Locuinţa L.1 avea o formă dreptunghiulară (pl. III/1), cu colţurile rotunjite şi dispunea în inventar de o râşniţă de piatră şi multă ceramică, de la vase borcan. Locuinţă de suprafaţă (-0,40 m), de dimensiuni medii (5,00 m lungime x 3,00 m lăţime), care avea pe podeaua amenajată prin bătătorire o monedă din bronz (încă nerestaurată) (pl. III/2). Pietrele din interior sugerează prezenţa unui acoperiş în două ape, aşezat pe un schelet din lemn situat pe tălpici. Potrivit ceramicii, inventarul se datează în secolele VI-VII p.Chr.
Locuinţa L.2 era suprapusă pe jumătate de locuinţa anterioară (pl. I/2). Tot de formă dreptunghiulară, adâncită (-0,60/0,80 m), aceasta era de dimensiuni foarte mari (9,00 m lungime x 3,00 m lăţime), de tipul locuinţelor lungi. În interior se aflau două instalaţii de foc, o vatră, dispusă spre nord şi un cuptor cu gardină, situat la sud (pl. II/1). Vatra a fost aşezată pe un dispozitiv de lut, sub forma literei U, completat cu 19 greutăţi de lut, conice, aşezate pe lăţime, cu scopul măririi „tirajului”. Pe vatră şi în apropiere se aflau foarte multe fragmente ceramice, grosiere, de la vase pentru gătit, dar şi de la exemplarele pentru depozitarea alimentelor şi păstrarea apei. O parte dintre fragmente s-au lipit cu cele aflate pe vatra cuptorului din latura opusă, care a avut o cupolă din pietre cu lut şi o gardină groasă de lut, distrusă în timp. Unele fragmente de vase şi castroane s-au zgurificat intens în urma arderii. Ceramica indică datarea locuinţei în secolele IV-III a.Chr.
Locuinţa L.3 de formă pătrată (4,00 m x 4,00 m) (pl. II/2), adâncită (-0,60 m) avea podeaua amenajată prin bătătorire. Probabil, scheletul de lemn a fost aşezat pe tălpici, iar acoperişul a fost în două ape. În interior dispunea de ceramică locală, modelată la mână şi la roată, dar şi de fragmente de amfore romane (de tipul ulcioarelor ovoidale sau de tip Šelov C). Printre celelalte obiecte semnalăm o plăsea din os, fusaiole şi o fibulă de bronz. Conform materialului din inventar, locuinţa se datează în secolele II-III p.Chr.
Gropile descoperite erau circulare, iar dintre ele, prima (în preajma locuinţei L.2) a avut un material bogat, fragmente de vase borcan şi o căţuie, de epocă geto-dacică. A doua era goală (în locuinţa L.1), probabil pentru şezut, iar celelalte două (din locuinţa L.3) aveau puţine fragmente ceramice şi oase animaliere.
Cuptorul descoperit în nivelul de locuire din secolele VI – VII p.Chr. a suprapus parţial locuinţa L.3 şi a fost de tipul celor cu vatră rotundă şi însoţit de o cupolă de piatră. Pe vatră şi în preajmă s-au găsit fragmente de la vase borcan şi tipsii de lut, lucrate la mână. În apropiere avea două fusaiole fragmentare, o lamă de cuţit şi un străpungător, ambele din fier.
Pentru campania din anul următor ne propunem să continuăm cercetarea în latura de nord a situl de la Roşiori, secţiunile viitoare urmând a fi trasate în paralel cu cele descrise.