Roşiori | Comuna: Dulceşti | Judeţ: Neamţ | Punct: Ţarina Veche/La Humărie | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
La Tène; Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 122533.01 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Dulceşti
Localitate:
Roşiori
Punct:
Ţarina Veche/La Humărie
Localizare:
| 122533.01 |
Lista Ilustrațiilor - 12
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Hânceanu | George-Dan | responsabil | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Diaconu | Vasile | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Croitoru | Costin | participant | Muzeul Brăilei „Carol I” |
Raport:
În campania anului 2018 s-a curăţat de vegetaţie un perimetru de maxim 200 mp, în vederea efectuării de săpături arheologice. Situat în latura de nord a sitului, perimetrul a permis deschiderea a două secţiuni (notate S.XI şi S.XII), de dimensiuni mari (14,00 m lungime x 2,50 m/3,50 m lăţime), cu un martor de 0,50 m grosime între ele (distrus la final) (pl. I/1). Cele două secţiuni au fost situate în paralel cu cele efectuate în anul anterior (notate S.IX şi S.X) şi dispuse transversal pe buza terasei, orientate NE 200 – SV 2000 (S.XI) şi NE 100 – SV 1900 (S.XII) (pl. I/2).
După înlăturarea stratului vegetal s-a trecut la cercetarea nivelurilor de locuire ale aşezării. Vestigiile, îndeosebi ceramica, au confirmat menţinerea celor petru niveluri de locuire amintite. Cele mai consistente au fost straturile aparţinând bastarnilor şi populaţiei romanice. Pe lângă ceramica specifică fiecărei locuiri în parte, au fost descoperite şi piese din os (plăsele, străpungătoare, ace), piatră (cute, proiectile, râşniţe), lut (fusaiole, jetoane), fier (cuţite, vârfuri de săgeţi) şi bronz (vârfuri de săgeţi, un inel şi un nasture).
Exceptând obiectele din straturi s-a identificat şi cercetat exhaustiv câteva complexe închise (două locuinţe, trei gropi şi un cuptor casnic), care se întindeau pe ambele secţiuni. Prima locuinţă (notată L.1) aparţine dacilor liberi (pl. II/1), iar locuinţa a doua (notată L.2) este din perioada geto-dacică (pl. II/2). În cazul gropilor, una era goală, probabil folosită pentru şezut, fiind într-o laterală a locuinţei L.2, alta era menajeră, iar o a treia a fost utilizată în scop ritualic (sacrificat un animal, posibil câine). Cuptorul casnic este din nivelul de locuire al comunităţii romanice (pl. III/1).
Instalaţia de foc a avut un acoperiş improvizat, fixat pe cel puţin cinci stâlpi (gropi surprinse), situaţi în forma unui cerc. Cuptorul avea vatra intens folosită, groasă de cel puţin 10 cm, fixată cu pietre de râu mari, iar cupola a fost constituită din multe pietre mărunte de râu, prăbuşite în faţă şi pe vatră. Ceramica conţinea îndeosebi vase borcan (pl. III/2), intens arse secundar şi doar un fragment de tipsie. Trei fusaiole găsite grupat au fost identificate printre pietre. Situat între -0,40 m – 0,70 m adâncime, cuptorul a distrus în mare parte locuinţa dacilor liberi (L.1), pe care a suprapus-o. De altfel, printre pietrele cuptorului, dar şi în restul locuinţei s-au găsit fragmente ceramice lucrate la roată, din secolele II – III p.Chr, locale şi de import. Locuinţa antică, de formă patrulateră, dispunea de o vatră de foc dreptunghiulară dispusă în latura nordică. Nu s-a identificat intrarea, care putea fi spre est, latura de acces către apă.
În cazul locuinţei L.2 ceramica grosieră geto- dacică a permis datarea complexului. De formă dreptunghiulară locuinţa nu avea sursă de foc, fiind o locuinţă dispusă la -0,40 m/-0,50 m adâncime, oarecum de suprafaţă, ce poate indica o utilizare sezonieră, fapt ilustrat şi de cantitatea redusă de ceramică. Sub locuinţa amintită a apărut o groapă menajeră, rotundă, de circa 2,20 m diametrul cu material ceramic geto-dacic (vase borcan, străchini, căţui, căni, fusaiole).
O situaţie interesantă de semnalat pentru aşezarea dacilor liberi este prezenţa unei gropi rituale, care conţinea scheletul unui animal. Găsită la circa -0,40 m/0,50 m adâncime groapa avea o formă ovală, în mijlocul căreia se afla depus un animal. Peste oasele animaliere a fost pus capul, aşezat pe o parte. La capul animalului se afla un rest dintr-un cuţit din fier, iar alături avea câteva fragmente ceramice modelate la roată, de culoare cenuşie. După dimensiunile oaselor, pare a fi vorba despre un pui, posibil de câine. Deşi o situaţie inedită pentru aşezarea de la Roşiori, astfel de cazuri sunt cunoscute din alte situri ale dacilor liberi, unele învecinate, precum cele de la Dulceşti, punctele Silişte şi Varniţă.
Spre deosebire de alte campanii, nivelul de locuire din secolele II – III p.Chr. a fost mai slab reprezentat, comparativ cu celelalte, iar unde s-a păstrat a fost parţial distrus de suprapuneri.
Materialul arheologic din campania anului 2018 a fost depozitat la Muzeul de Istorie din Roman, din cadrul Complexului Muzeal Judeţean Neamţ, şi este în curs de prelucrare, restaurare şi conservare.
Anul următor, ne propunem continuarea cercetării în situl de la Roşiori, tot în latura nordică, în vederea săpării exhaustive a perimetrului început din campania 2016, într-o zonă afectată în timp de prăbuşirile de teren.